Intr-un documentar pe Discovery despre surf un tip povestea cum relatia lui oceanul este ca relatia cu o iubita. Se simte in al noualea cer si-atunci devine prea increzator in el, i se pare ca totul merge perfect si e usor si-atunci oceanul il da peste cap ca sa ii aduca aminte cine este stapan. Se ridica, devine din nou mai umil si mai atent, mai alert, mai stapan pe sine si mai bun si toate o iau de la capat.
Mi se intampla si mie asta din cand in cand. Sunt situatii in care ma entuziasmez, ma arunc cu capul inainte, ma implic, am impresia ca stiu totul si ca totul merge perfect, sunt pe val si-apoi parca din senin sunt undeva la doi metri sub apa incercand sa inot catre suprafata. Viata ma da peste cap si imi arata ca eram un pic prea increzator, dar de fiecare data ma bucur ca s-a intamplat pentru ca de fiecare data invat cate ceva, ating o limita, invat sa fiu din nou umil si sa stiu unde sunt in raportul cu lumea, doar pentru a o lua de la capat.
Mi-am adus aminte recent din nou despre cat de sanatoasa mi se pare atitudinea asta in viata. Sa te bucuri atat de mult de ceea ce faci si sa ai incredere in tine incat sa ajungi sa fii un pic prea increzator, doar pentru a invata ceva nou atunci cand viata (managerul, prietenii, iubita, lumea, birocratia) te dau un pic peste cap si incearca sa te trimita acolo unde iti este locul.
Frumos… Dar nu cred ca in intregime adevarat. Probabil ca momentele in care esti “over the edge” nu sunt de fapt momente de entuziasm sincer, ci mai mult de “show off” intr-un sens mai larg. Atunci cand sunt entuziast cu adevarat, in si pentru mine, starea se mentine pe perioade lungi. Doar “advertizarea” acestei stari sau situatii aduce de obicei corectii…
Am auzit de o filosofie conform careia oamenii intelepti sunt aceia care relativizeaza atat succesele/bucuriile cat si neplacerile. Pe de alta parte, cred ca nici putina exuberanta nu strica n momentele de bucurie, altfel viata nu prea ar avea gust. A fi increzator in propriile forte este un atu incontestabil dar nu trebuie sa fie confundat cu a fi increzut – un cusur greu de digerat de ceilalti si foarte periculos pentru posesorul lui.
Frumos.
Si care e diferenta fata de aroganta, sau chiar narcisism?