Mă gândeam zilele astea că până acum, în viață, cea mai tare chestie pe care am învățat-o este cum să pun întrebări, și ce întrebări să pun.
Îmi dau seama din ce în ce mai des de ce acest skill este extrem de important.
Cantitatea de lucruri pe care le știi va fi întotdeauna minusculă față de lucrurile pe care nu le știi.
Ba mai mult, o parte din ce crezi că știi este probabil incorect. Și ca să complice lucrurile, lumea este într-o continuă schimbare, așa că ceea ce știi azi, mâine este posibil să nu mai fie valabil.
A te specializa în a oferi răspunsuri înseamnă să te limitezi la o cantitate minisculă de chestii, cele pe care le știi, și știi că le știi, cu riscul de a deveni arogant despre ceea ce știi și să pierzi din vedere că anumite chestii s-au schimbat.
A te specializa în întrebări îți deschide orizonturile, pentru că întrebări pot fi puse despre orice, și ceea ce știi, și ceea ce nu știi.
A avea răspunsuri este intimidant și un pic arogant. A pune întrebări este mult mai accesibil.
Gândește-te la cei cu care interacționezi. Gândește-te la toți cei care ți-au spus vreodată “băi, hai să îți spun eu cum stau lucrurile”. Cât de mult ți-a plăcut de ei, și cât de mult i-ai ascultat? 🙂
Nu în ultimul rând, a pune întrebări ajută pe ceilalți să găsească singuri răspunsurile.
Când cineva îți spune “băi, fii atent, fă așa și așa” aproape niciodată nu faci treaba aia. Cât timp tu, intern, nu ești convins emoțional că este ceea ce ți se potrivește și că într-adevăr trebuie să faci chestia respectivă, o să accepți poate rațional ca ceva ce da, ar trebui poate să faci, dar n-ai chef.
În schimb, atunci când celălalt îți tot pune întrebări și te face să ajungi singur la concluzia că într-adevăr, singurul răspuns logic și corect este că trebuie să faci ceva, atfel percepi acest răspuns. Altfel îl internalizezi, altfel acționezi ca urmare a acestei realizări. Și totul pentru că celălalt a știut să empatizeze cu tine și să pună întrebările corecte.
În concluzie? Pune-ți întrebări, este mai eficient și mai sănătos decât să ai răspunsuri.
Pot apărea probleme și când pui întrebări. Poți lăsa impresia că îl conduci pe celălalt de mână, ceea ce nu este tocmai plăcut. Eu m-am ars odată, și nu a fost frumos din partea mea.
Mi se pare mai onest să spui, uite, asta este părerea mea, fiindcă așa și așa. Tu ce crezi? Important, cred, este să spui ceea ce crezi fără să pui punct. Urechea internă să nu fie astupată. 🙂
@Cristi: sunt foarte de acord.
Dacă tu ești convins deja de ceva anume, și pui întrebări cu o agendă clară în cap fără să fii explicit despre ce crezi, e cam annoying.
Orice extremă este probabil greșită, și sunt multe excepții pe peste tot. Eu când am realizări de genul ăsta nu cred că sunt adevărul absolut, ci niște insighturi interesante despre anumite situații. Cred că de multe ori nu reușesc să comunic asta și apare totul ca o generalizare. 🙂
Incepi sa ai stofa de coach 🙂
Intai CNV, acum despre arta de a pune intrebari …
Haha. Sper să nu ajung niciodată life-coach, am o opinie destul de slabă despre profesia asta. 🙂
Mă bucur să aud că nu sunt singurul. 🙂
“băi, fii atent, pune-ți întrebări, este mai eficient și mai sănătos decât să ai răspunsuri.” 😉
@madalin: realizez ironia și aparenta contradicție din ceea ce am scris. 🙂
Poate mi-ai înțeles mesajul greșit.
Eu nu pretind că a pune întrebări este singura modalitate de a comunica, argumenta sau conversa, ci doar că eu am realizat că este un skill mai important decât credeam.
Faptul că nu îl aplic aici nu înseamnă decât că, prin natura lui de a fi mai mult un monolog, acest blog nu este o oglindă fidelă a persoanei mele, ci doar un subset. Ceea ce ar trebui să fie de la sine înțeles. 🙂
E interesantă observația lu Madălin. Dar cred că intră un pic în categoria “Această afirmație este falsă.”
Eu am fost direct vizat de un reproș de forma: “te consideri superior față de cei care se consideră mai superiori decât alții”. 🙂
Mă iertați pentru acel “mai superior”. 😀
Pentru a putea pune in practica aceasta strategie presupune ca tu sa știi unde trebuie sa ajungi si DA! Este cel mai tare mod de a face o persoana sa te asculte si apoi sa te urmeze convins ca a ales calea cea buna.
Socrate : Why ? 🙂
http://youtu.be/Vhqrpb95A48?t=49s
Constatarea mea de-alungul timpului: romanii nu prea’s invatati sa puna intrebari, ci doar sa li se puna intrebari.
Good point, it’s time to learn this skill too…