Pe blogul personal public teorii, gânduri mai lungi sau poze. Câteva gânduri scurte pe twitter, de unde ajung pe facebook. Chestii personale (poze și prostii) direct pe facebook. Poze pe Picasa pentru trimis prin email, pe flickr doar ce îmi place în mod deosebit.
Îmi e din ce în ce mai greu să diseminez corect locurile unde public informație (gânduri, link-uri, video, poze). Prea greu de tras linii clare între personal și public, interesant pentru prieteni sau pentru oricine, în ambele sensuri.
Mai mult, îmi e foarte greu să înțeleg ce impresie las celor care consumă doar părți și filtre din conținutul pe care îl public eu online.
Poate că e ceva natural, ca și în realitate, să avem grupuri separate de prieteni, fiecare cu perspectiva lui unică asupra vieții celorlalți.
Spre deosebire de realitate însă, interacțiunea asta pasivă din online mă face să nu mă mai pot defini în ochii celorlalți, consumatori ale unor părți incomplete din stream-ul meu continuu de conținut.
Mă întreb dacă și alții sunt neliniștiți de gândul ăsta… și nu știu dacă să mă întreb și pe facebook sau pe twitter. 🙂
probabil cel mai bine e sa ai un raspuns foarte clar la intrebarea “de ce fac chestia asta?”, prin chestia asta intelegand: twitter, blog personal, blog politic, etc.
“ce impresie lasi” este o intrebare relevanta numai in cazul in care vrei sa lumea sa “te cunoasca”. daca nu vrei sa fii cunoscut in mod personal, probabil o intrebare mai relevanta este: “au inteles corect ideea pe care-o exprim si ce cred despre ea?”
de vreme ce pe blogul personal imi pare ca vrei sa pui o bucata destul de mare din “tine”, probabil cel mai bine e sa iti clarifici exact “de ce” o faci. intrebarea ta ma face sa cred ca nu esti 100% sigur (evident, poate ma insel).
“să nu mă mai pot defini în ochii celorlalți,”
aici sunt putin pierdut, daca vrei sa elaborezi poate am sa inteleg mai bine. banuiesc ca vrei sa stii “ce cred ceilaltzi despre tine” – un lucru deseori dificil de aflat si in viatza ne-virtuala. probabil ca ai (sau aveai, in ro) vecini care te cunosteau, stiau cand iesi la plimbare, iti stiau prietenii din vedere – si ei consumatori ai unor fragmente din stream-ul tau continuu de viatza. te-ai intrebat vreodata ce crede vecina de la 5 despre expresia ta faciala? banuiesc ca nu ti-a pasat prea mult. aici poate e oportuna intrebarea “ce importantza au cititorii tai in viatza ta? are they stakeholders and if so, how much of a stake do they hold?” (scuze, in engl. e mai usor) si mai important: “if they are stakeholders, WHY?”
ca sa evit confuziie, personal am ales ca sa fac un blog “despre plecare” si despre perspectiva (mea) asupra locurilor pe unde ma plimb. am gasit ca e mai bine sa fac un blog despre perspectiva pur-si-simplu (desi ma include destul de mult), in loc sa fie despre “mine”. chiar si asa, deraiez cateodata si scriu mai mult decat as fi vrut sau pe langa subiect dar in general deraaierile sunt in limite acceptabile.
realizez ca in scris sunt cu mult mai diferit decat in viatza reala… cei ce ma citesc nu pot orinde o licarire a ochiului, umbra unui zambet amuzat in coltzul gurii, un ton mai cald. stiu ca pe blog par a fi mult mai agresiv si mai amar decat in realitate insa astea-s limitarile mediului (text) si n-am decat sa incerc a ma adapta oarecum. dupa atata timp si tot am senzatzia ca nu mi-a reusit. deci raspunsul e “da”, insa (personal) nu dau prea mare atentzie. poate de-asta am si ales ca sa fiu complet anonim pe propriul blog (fara nume, poza, ocupatzie sau localizare prea exacta). ma relaxeaza ideea asta, am senzatzia ca-mi da o oarecare libertate si ma tzine la adapost de judecatzi aiurea.
ca sa raspund la o intrebare pe care o simt (scuze daca ma-nsel) ceea ce vad eu e un tip echilibrat, relaxat, condus de pasiunile lui si – in general – foarte rezonabil despre viatza caruia imi place sa citesc si de ale carui idei sunt interesat.
suficient, tinand cont ca nu ne-am intalnit niciodata.
sa fii iubit! 🙂 (fara sarcasm)
angeldust
O solutie ar fi sa agrege Google totul intr-un singur loc si gata, ne rezolvam problemele 😀
@angeldust: eu am relativ clar definit de ce particip la fiecare din sistemele astea de publicare/consum de conținut.
Încercam să ridic o problemă mai generală pe care cred că mulțin dintre noi o au dar pe care cred că mulți o ignoră: a identității noastre online și a alegerii locurlor în care ‘ne publicăm’.
Mai concret, unii din prietenii mei (din România) de exemplu aveau blog și eu așa mai mă țineam la curent cu ce fac ei. Acum au descoperit twitter și scriu acolo, dar eu nu urmăresc twitter, în plus identitatea lor online s-a transformat acum într-un șir inutil de replici rupte din context (pentru mine). Nu mai știu ce mai fac prietenii mei.
So… cred că nu am reușit prin mesajul de mai sus să ridic problema la modul ăsta general. 🙂 Nu am crize de identitate despre cum mă văd ceilalți, e doar o problemă generală la care meditez. 🙂
Am editat titlul post-ului să fie un pic mai general. 🙂
uite, cumpara google ubervu si s-a rezolvat problema:-).
Nici eu nu stiu daca sa te intrebi si pe facebook si pe twitter, dar in mod clar ai facut bine ca te-ai intrebat pe blogul personal 😉
@luc: din câte știu, ubervu nu rezolvă problema de fond, ci doar face mai ușor să folosesc încrengătura asta. Dar tot trebuie să aleg ce și unde public, tot nu pot să centralizez și să urmăresc de-duplicat prieteni de ai mei care se publică la fel de încurcat prin tot locul.
Vivi, vad ca ti-ai adancit putin perspectiva din https://www.vivi.ro/blog/?p=165.
Din cate vad eu ai 2 probleme:
* sa fii la curent cu prietenii indiferent de platforma. Ai putea incerca o viziune unitara (acelasi client pentru toate platformele, de exemplu https://launchpad.net/gwibber.)
* cum sa distribui continutul intre multitudinea de platforme. Parerea mea e ca ar trebui sa incerci sa mentii lucrurile organizate. Defineste-ti cateva categorii de content pe care vrei sa-l publici/consumi si foloseste platforme diferite pentru fiecare. Asta pana cand una dintre ele invata ca de fapt noi avem prieteni, colegi de lucru, familie, etc si adauga un buton magic share with …
Vivi, cu siguranta multi avem problema asta, printre care si eu. Mai mult, se amplifica si devine putin dramatica atunci cand traiesti peste hotare.
Una peste alta, cred ca in viitor vom asista la un trend de curatire, de purificare a vietii noastre online care acum e mega-sufocata.
Nu e vorba de tehnologie (ubervu), e vorba de un pricipiu, de un concept. Let’s live offline for a bit, shall we?
Eu zic ca poti sa te intrebi si pe Facebook/Twitter, doar sa tii minte ce categorii de prieteni/useri te citesc, daca nu faci o minima departajare ai sa ajungi sa ai intrebari metafizice in spatiul profesional si dezbateri pur tehnice in cel personal.