A merge la consulatul românesc e cam ca la dentist. Sunt emoționat înainte și mi-e un pic frică, sunt convins că o să doară și că dacă nu sunt atent o să se lase cu țipete.
Însă de fiecare dată când mă duc îl înțeleg un pic mai bine, așa că m-am gândit să public câteva sfaturi pentru cei care, ca și mine, încearcă să nu se enerveze pe această bucată de pământ românesc din America.
1. Tipăriți formularele de care aveți nevoie de acasă.
Economisiți o oră de stat la coadă doar ca să vi se dea formularele (nu sunt disponibile de partea asta a ghișeului), pentru ca după ce le completați să stați din nou la aceeași coadă. Am întrebat de ce, mi s-a spus că sunt prea multe tipuri de formulare. 🙂 Nu, nici măcar cele mai comune nu sunt disponibile.
2. Scrieți cu pix negru.
Asta e tricky, sunt și pixuri albastre prin consulat ca să deruteze amatorii (mersul la consulat e doar pentru profesioniști)! 🙂 Tanti de la ghișeu a început să țipe la un bătrânel care a făcut această greșală pentru a doua oară, săracul și-a cerut scuze, ce să facă… A recompletat cu negru, și a mai stat o tură la coadă.
3. Veniți cu cel puțin trei ore înainte de terminarea programului.
Nu vă lăsați pe ultima sută de metri. Acum ceva vreme când s-a apropiat ora închiderii programului doamnele au anunțat că nu contează cine e înăuntru, pe ele nu le interesează, se închide. Chiar și pentru bătrânica care venise din Washington special pentru consulat și aștepta deja de o oră. De atunci n-am mai fost aproape de închiderea programului, poate între timp s-a schimbat.
4. Uitati-va pe site cat e taxa care trebuie plătită si veniţi cu cash. Consulatul nu accepta card-uri. Dacă nu aveţi cash, e un HBC pe 39th cu 3rd avenue. E aproape, dar dacă ajungeti la ghiseu si nu aveţi banii, s-ar putea sa fiti nevoiţi sa mai daţi o tura la coada. 🙂
Cam atât. În rest baftă, sper să o nimeriți pe tanti aia mai tânără care e mai amabilă la ghișeu, de restul mie mi-e cam frică. 🙂 Dacă se răstesc la bătrânei, eu ce șansă am? 🙂
Deci daca ti-e dor de Romania pe care o stiai, nu trebuie decat sa mergi pana la consulat. Nice. 🙂
Consulatul este “petic de pamant romanesc”. Si trebuie sa iti dea senzatia ca esti in tara. De ce astepti alte lucruri de la ei ?
Cam aşa era şi la secretariatul de la facultate… ce amintiri… 🙂
Am umblat si eu pe la alt consulat RO, desi e drept ca in timpul zilei era mai putin aglomerat si nu am stat chiar atit la cozi.
Insa intrebarea mea e alta: crezi ca vreo lege din RO poate schimba oamenii de la ghiseu si atitudinea lor catre cetatenii romani? Personal concluzionez simplu: astia-s oamenii, asta e tara.
Lege? No way.
Dacă tanti astea locuiesc în New York, interacționează cu serviciile de aici, se duc la restaurant sau la cumpărături unde toată lumea este incredibil de amabilă (na, ca’n America, că îți vor banii) și ele tot acre sunt, înseamnă că nimic niciodată nu le va schimba.
Băieţi, haideţi s-o punem de un tărăboi. Ideea e urmăroarea: la alegerile prezidenţiale, mergem cu toţii la consulat să votăm. Dar avem grijă să strîngem toate chitanţele pentru plăţile făcute cu ocazia votului. Apoi, trimitem nota de plată la BEC. Să ni le deconteze. De ce?
Distanţa faţă de proxima urnă de vot reprezintă o limitare naturală, ce face ca votul să nu mai fie universal. Compensarea distanţei ne dă dreptul să cerem banii de deplasare, că altfel se cheamă vot cenzitar, în sensul că numai cine e dispus să dea banii are şi garanţia dreptului de vot, ceea ce e neconstituţional. Mergem şi la CEDO dacă e nevoie. Şi cîştigăm procesul. Pentru că era obligaţia statului să ne asigure votul prin corespondenţă. OK?
Puteţi merge şi cu paşapoartele expirate. Veţi avea şi mai multe atuuri astfel. Eu am făcut şmecheria asta. Dar am avut grijă să şi înregistrez pe şest. Stenograma e aici.
Judecata mea e asta: dacă mi s-a refuzat dreptul de vot, înseamnă că mă pot aştepta şi la încălcarea altui drept. De aceea, am hotărît să nu mai calc pe teritoriu românesc pînă cînd nu-mi va parveni paşaportul nou acasă, la Hiroşima. Ca să n-o mai lungesc, vă dau link-ul către Monitorul meu Oficial, în care am înscris toate demersurile de pînă acum. Atenţie, grafoman! 🙂
De vreţi să faceţi ceva pentru uşurarea vieţii românilor de afară, aveţi instrumente simple. Le puteţi extrage lecturînd MOnitorul meu Oficial.
Succes! Ţineţi-mă la curent. Admin-ul are deja adresa mea de mail.
ooo te-au lasat sa faci poze. no way! mi-e mi-a confiscat un nene telefonul ultima oara :)) dar m-au lasat sa vorbesc cat eram in biblioteca.
asa amuzante sunt tanti alea de acolo, ma intreb cine/de ce/cum le-a angajat
Păi scrie clar că n-ai voie cu telefoane mobile. 🙂 Eu am folosit aparatul foto, despre care nu scrie nimic. 🙂
:)) very nicely played
se vede treaba ca n-ai mai fost de mult la ambasada SUA la Bucuresti. E cel mai comunist loc posibil de pe pamant. Asta ca sa exagerez putin in aceeasi nota ca a ta
ce trist…
mie imi vine sa ii intreb pe oamenii astia: de ce? de ce sunteti asa dezumanizati? nu aveti un salariu decent, mancare buna pe masa, vacante frumoase si case placute? de unde atata acreala?
parca anii trecuti (in romania) ii intelegeam pe functionarii astia de ghiseu: trai prost primeau, tratament prost ofereau. acum insa nu ii mai inteleg, nici pe cei din romania si nici pe cei din america… trist!
[…] te loveşti de zidul meltenismului în consulate. Cât de mult m-am înşelat. Uite ce se întâmplă şi în S.U.A. . Nici peste o sută de ani nu ne vom […]
cam asa-i si-n toronto 🙂
Heh, eu credeam ca e doar asa la consulatele din Europa: am avut absolut aceleasi experiente ca si tine, cu diferenta in plus ca trebuia sa suport un numar important de conationali tuciurii care sanchi, isi” pierdusa” pasapoartele si buletinele, dar ai dracu tineau, probabil lipite de piele, ceferticatele de nastere si vroiau titluri de calatorie…
eu credeam ca numa la ambasada de la Washington e asa nasol! da vad ca e cam regula ! 🙂
Sincer, ma crucesc de ceea ce citesc aici. Urmeaza sapt viitoare sa merg la consulat pt a-mi face pasaport nou. Asa ca am decis sa dau o cautare pe google sa vad cam ce zice lumea despre consulat, nu vreau sa merg in necunostinta de cauza. Asa ca am gasit postarile tale despre minunatia asta de Consulat. Te rog, poti sa imi dai si alte sfaturi sau ce ai scris pe blog e sufucient de stiut?
Ce am scris aici este un pic outdated, dar e probabil suficient. Ce am văzut eu că funcționează cel mai bine este să fii amabilă cu tanti de la ghișeu, să le iei cu frumosul, la sentiment, să le arăți că înțelegi că ele sunt șefele și că ești la mâna lor, și atunci totul o să fie okay.