Nu, n-am văzut afișul. Pentru că nu l-a scris nimeni.
Grav nu este că politicienii încearcă să păcălească poporul, grav este că reușesc, cu promisiuni fără fond și iraționale pe care poporul le înghite, cu speranță, ca prostul.
Din păcate, în politica românească ulciorul merge de foarte multe ori la apă.
Ne lipsește cultura punerii de întrebări, obișnuiți probabil de comunism să nu chestionăm puterea și să nu încercăm să înțelegem nimic.
Acuma ziceți și voi, dacă se poate, este vina lor că încearcă și reușesc? Sau este vina poporului care crede și nu cercetează, care cu un aer bovin ascultă balivernele oricui spune “o să vă dăm 50% în plus la salarii, o să curgă lapte și miere” fără să se întrebe “dar oare are vreun sens”?
Nu sunt fatalist. Trebuie să schimbăm asta și cred că este posibil. Trebuie să începem să punem întrebări și ne educăm unii pe alții să facem ceva, să ne informăm, să chestionăm politicienii și să încercăm să înțelegem ceea ce se întâmplă.
Cetățeni, gândiți! Niciodată nu e prea târziu ca cineva să scrie afișul.
Degeaba gandim noi, degeaba in fiecarea seara la Realitatea TV sau orice alta televiziune vedem cum se mai trage cate un tun de 800.000 euro. Degeaba urlam cand aflam ce a facut Ridzi cu banii de Ziua Tineretului… De ce? Pentru ca politicienii stiu ca noi nu avem puterea de a le confisca averea, nu-i putem baga la puscarie, iar televiziunea nu-i inchide cu talk-show-urile. DNA, Parchetul, stau pe loc. Asa ca putem sa gandim in continuare. :))
politicienii pot sa ne duca cu zaharelul deoarece nivelul de trai si de cultura in Romania este foarte scazut … pentru cateva sunte sunt in stare sa puna stampila pe unu si pe altul …am vazut multe cazuri in judetul Dolj si banuiesc ca asa e si in restul Romaniei
@caraboy: nu sunt de acord cu atitudinea ta, cred că e fatalistă. Eu cred că se poate și că trebuie să găsim soluții.
@cristi: it seems impossible. So let’s start working on it. 🙂
salut
cred ca vorbesti de cultura romaneasca (si in mod inerent de inertzia ei)
probabil ar fi bine sa punem lucrurile putin in perspectiva: romania a fost in general o tzara saraca unde (cu exceptzia anilor interbelici) sistemul n-a prea functzionat. daca te uitzi la ultimii 70 de ani, succesul a fost produsul unei combinatzii de noroc, slugarnicie si schmecherie (in marea parte din cazuri). stiai sa “te descurci” erai asigurat. nu stiai… mai greu. necesar mult noroc.
in mod special in ultimii 20 de ani a contat cu mult mai mult abilitatea de a “lucra” sistemul comparativ cu seriozitatea, profesionalismul sau alte calitatzi invechite. sau ca sa fiu mai exact, posibilitatile de a lucra sistemul nu au de-a face cu calitatile mentzionate (fata de tzari mai civilizate unde capacitatzile au o pondere mare in posibilitatea de a “lucra”)
o sa imi dai exemple de oameni de calitate care au reusit si nu contest. insa daca faci o comparatzie, mult mai multe lichele o duc excelent – sistemul e aranjat in felul asta si o stii bine.
politicienii pot sa faca ce vor pentru ca marea majoritate a oamenilor isi doresc acelasi lucru. putini sunt cei care vor sa munceasca din greu, cei mai multzi vor averi si realizari fara sa faca vreun efort. o mentalitate in general corupta de lipsa de perspective si de resurse financiare si de cat de usor e pentru “ala”. nu e vorba de lipsa de cultura sau alte balarii, lipsa de cultura e (din nefericire) peste tot.
partea aia cu schimbatul, se poate incerca, insa e o decizie economica. avem doar o viatza, cum o traim? cui o dam? o sa-mi petrec toata viatza luptand cu sistemul, ca sa fie mai bine in “tzarishoara noastra, saraca” sau o petrec luptand pentru mine?
tu scrii din americi, eu scriu din au si de-aici se vede ca multi din cei cu dorintza de-a face ceva, cu vointza si cu putere de munca n-o sa-si dea viatza pentru patrie, muncind pe branci la reconstructzia tzarii. nu, or sa munceasca pe branci la viatza lor. reconstructzia tzarii va fi un proiect lateral, un hobby sau o activitate “colaterala”, centrul atentziei va fi altundeva – si asa ar trebi sa fie.
si afisul ala ar trebui sa fie scris in toate limbile pamantului… niste exemple rapide:
state:
g w. bush presedinte pentru 2 mandate…
“death panels in the new health bill”,
rush limbaugh, glen beck and the whole fox team…
nenumaratele scandaluri din congres/house of representatives
au:
oameni mortzi in custodia politziei – politzia scapa si primeste medalii pentru asta ( http://en.wikipedia.org/wiki/Mulrunji e doar unul, sunt sute!)
legi rutiere incredibil de tampite
legi de emigrare si familiale la fel,
Geelong city coucil (oameni datzi afara pentru un sandvish),
kyle and jackie o
reactzia la kyle and jackie o…
e plina lumea de… numeste-i cum vrei si n-are sens sa-ti petreci viatza incercand sa-i desteptezi!
Un articol de Umberto Eco care cred ca se aplica f bine si Romaniei:
“The Italian problem is not Silvio Berlusconi. History (dare I say from Catiline on) has been brimming over with adventurous men, who were not lacking charisma, who had a restricted sense of State but an extremely broad sense of their own advantage, who wanted to establish their own private power by clambering over parliaments, judiciaries and constitutions, distributing favours to their own courtiers and (at times) to their own courtesans, identifying their own pleasure with the interest of the community at large. But these men were not always successful in gaining the power they aspired because society itself did not allow them to. When society did allow them to, then why take it out on these men and not on the society that allowed them to do as they pleased? ”
http://espresso.repubblica.it/dettaglio//2104149
Si ca final:
“So why even bother? The reason is very simple. In 1931 Fascism forced university professors (who were 1,200 at the time) to swear their loyalty to the regime. Only 12 of them (1%) refused and they lost their jobs. Some say they were 14, but this only goes to prove how the phenomenon went unnoticed at the time, leaving behind only vague recollections. Many others, who were to become prominent anti-Fascist figures during the post-war period, took the oath (Palmiro Togliatti and Benedetto Croce even went so far as to suggest they do so) in order to continue to spread their teachings. Perhaps the remaining 1,188 professors were right, for different reasons and all of which were honourable. But those 12 men who said ‘no’ saved the honour of the universities and, in conclusion, the honour of the country itself.
So that’s why it’s worthwhile to say ‘no’ at times even though, on the down side, it’s a well-known fact that it’s useless.
At least one day they might say that someone did say ‘no’.”
ce solutii propui tu, de acolo, din America?
Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA! http://www.facebook.com/group.php?gid=200614625390#/group.php?gid=200614625390
Politicienii ar spune orice pentru a castiga poporul de partea lor, este o lupta a foamei dupa bani…o mafie continua…nu se respecta drepturile noastre suntem calcati in picioare si condusi fara macar sa ne dam seama, foarte subtil si oarecum ni se pun bariere incepand de la posibilitatea de a ne informa despre ceea ce se intampla in afara granitei (cultura, politica, etc) iar televiziunea este doar o metoda de a manipula poporul roman.
Acesta este adevarul suntem manipulati fara sa ne putem da seama si inca nu avem cum sa indreptam lucrurile.
Un sfat ar fi sa nu mai credem in promisiunile politicienilor… si sa realizam ca informatia ne este intrerupta, accesul la informatie este inca redus.
@Catalina: Subtil? Serios? Tocmai ăsta este ce încercam să spun de la început, nu este subtil deloc, este cât se poate de pe față, este cât se poate de evident, toată lumea face promisiuni flagrant fără acoperire. A spune că politica românească este manipulare subtilă este o exagerare majoră.
Nu manipulează nimeni subtil poporul, ci doar profită de naivitatea uimitoare de care poporul dă dovadă și lipsa tradiției de a gândi, de a pune la îndoilă ceea ce promit alții, de a pune cap la cap câteva fapte și a trage o concluzie.
Într-o țară în care toți știu mai bine, poporul este surprinzător de naiv și credul. Poate tocmai de-aia. De ce să mai gândim, când oricum știm noi mai bine?