Poate mi se pare mie, dar e ceva misterios și magic în fotografia făcută pe film.
Poate e legat de sentimentul de definitiv al hârtiei fotografice, într-un fel ciudat mă simt atașat de fotografiile pe film pe care le fac din când în când oricât de greșite ar fi, ca asta de mai sus care habar nu am de ce a ieșit mov.
O fotografie pe care am făcut-o acum vreo trei săptămâni la ocean, într-o zi cu ceață, care îmi face o poftă teribilă să îmi cumpăr un aparat cu film în loc să tot împrumut de la prieteni. 🙂
Coney Island banuiesc. Chiar, cum mai arata? Au demolat Astroland?
Da, e Coney Island. Au dat jos de prin comedii, totul arată destul de părăsit și nasol. Au mutat racheta. So it goes.
Frumos! N-am ajuns niciodată la Coney Island, dar nu e ăsta locul unde George Costanza se hotărăște că vrea să se însoare? 🙂 Că parcă mi-amintesc scena.
Ba da, exact ăla este locul. 🙂 Cam departe de oraș (o oră cu metroul) dar măcar e accesibil cu metroul. 🙂
Daca prin oas tu intelegi Manhattan, da, ai dreptate, e la o ora. Vezi, d-aia va urasc texanii 🙂
Nu ştiu despre tine, dar mie mi se par mai permanente pozele digitale 🙂