Archive for March, 2011

Ce să faci când ți se fură tot

Tuesday, March 29th, 2011

Acum o săptămână și jumătate ajungeam fericit pentru a doua oară pe pământ lisabonean, doar pentru ca în primele 15 min de odihnă pe niște trepte să mi se fure ghiozdanul cu tot ce aveam. Laptop, camera (digitală și pe film), unul din telefoane, my kindle, portofel, cărți de credit și, cel mai important, toate actele. 🙂

De aceea mă gândesc că ar fi util să scriu prin ce-am trecut, în caz că se mai întâmplă și altora. 🙂

În primul rând, DON’T PANIC! S-au dus și nu se mai întorc, relaxează-te, că dacă te enervezi nu îți vin actele înapoi. Freedom’s just another word for nothing left to lose. 🙂 Bucură-te un pic de acest sentiment. Gândește-te cât de mult ne atașăm de niște lucruri lumești și bucură-te că ai fost scăpat de ele. Și nu în ultimul rând, gândește-te că dacă ai răbdare și niște bani, absolut totul se rezolvă.

După ce te-ai relaxat un pic, du-te la poliție și declară-ți actele furate. De la poliție ia o hârtie care spune că actele ți-au fost furate, hârtia asta o să îți fie absolut necesară în continuare. Citește-o bine și asigură-te că scrie ce trebuie pe ea.

Apoi cu hârtia asta du-te la consulatul României unde ți se dă o hârtie cu care poți călători înapoi în țara unde ești cetățean. Hârtia asta e foarte ușor de obținut (din moment ce ți-a fost furat tot, nu ai nevoie de nimic pentru ea) și e simplu să călătorești înapoi.

Întors în țară, acum trebuie să îți refaci pașaportul și, în cazul meu, dovada că sunt rezident permanent ca să mă pot întoarce în NY.

Cel mai important aici este să te duci la serviciul pașapoarte și să întrebi clari ce anume ai nevoie pentru pașaport. Nu contează ce scrie pe net și în nici un caz să nu crezi că știi ce acte ar trebui. 🙂 Du-te și întreabă. Eu de exemplu am fost întâi la ambasada SUA de unde mi-am luat o foaie care spunea că sunt rezident permanent, sperând că îmi pot face pașaport ca rezident în altă țară. Greșit. 🙂 Acea hârtie nu era suficientă pentru serviciul pașapoarte.

Dacă ai toate actele necesare (în principiu certificat de naștere, buletin, o taxă, foaia de la poliție tradusă legalizat) pașaportul durează două ore.

Apoi la ambasada US foaia care să mă ajute să intru în US a durat încă două ore. Plus alte câteva drumuri pentru o poză, niște telefoane, toate actele mele au fost gata în vreo patru zile, și asta doar pentru că nu m-am stresat eu prea tare.

Dacă te stresezi și ești genul care dă mii de telefoane și se trezește de dimineața ca să ajungă departe, cred că totul s-ar putea rezolva cam în două zile. 🙂 Eu sunt un comod și nu m-am grăbit.

Deci, niște sfaturi pentru viitor:

  • Întotdeauna lasă un credit card sau niște cash în bagajul cu haine. Dacă ți se fură ăla de mână, e bine să ai cu ce să ajungi acasă. Eu aveam niște cash, plus că un credit card era stocat în Orbitz, și mi-a fost ușor să îmi cumpăr bilet de avion.
  • Fii relaxat și amabil. Va trebui să vorbești cu mulți oameni care trebuie să te ajute, dacă ești nervos și încruntat nu vei ajunge nicăieri.
  • Meditează un pic asupra efemerității lucrurilor lumești. Este o experiență unică prin care nu vei trece des.
  • Ține-ți iPhone-ul în buzunar. Când ai pierdut totul este inestimabil să ai un mijloc de comunicare la tine.

Una peste alta o experiență interesantă, îmi pare rău că n-am stat mai mult în Lisabona dar n-a fost rea nici săptămâna neplănuită din București. 🙂 Și cel mai important, am devenit puțin mai zen.

Parisian Graffiti

Monday, March 14th, 2011

Ce mai fac eu

Monday, March 14th, 2011

De ce n-am mai scris pe blog? Nici eu nu știu sigur. N-am simțit că am nimic de spus relevant, poate am început să trăiesc totul prea intim, poate mi-am interiorizat trăirile atât de mult că n-am mai simțit nevoia să le împărtășesc.

Oricum, după o săptămână în România, unde am stat de vorbă cu oameni de care îmi place mult până la 4am aproape în fiecare zi, acum sunt în Paris pentru câteva zile, în drum spre Lisabona.

Pe drumuri, relaxat, cu kindle-ul după mine, vorbind cu oameni atunci când pot, hălăduind singur atunci când n-am cu cine, în căutare de restaurante bune, parcuri simpatice și străduțe lăturalnice.

La mulți ani de 1 Martie

Tuesday, March 1st, 2011

Flori: 5.5 CHF. Două ghemuri de ață: 6.80 CHF. Mărțișoare de întâi martie: priceless. 🙂
La mulți ani doamnelor și domnișoarelor care citesc acest blog.