A merge la consulatul românesc e cam ca la dentist. Sunt emoționat înainte și mi-e un pic frică, sunt convins că o să doară și că dacă nu sunt atent o să se lase cu țipete.
Însă de fiecare dată când mă duc îl înțeleg un pic mai bine, așa că m-am gândit să public câteva sfaturi pentru cei care, ca și mine, încearcă să nu se enerveze pe această bucată de pământ românesc din America.
1. Tipăriți formularele de care aveți nevoie de acasă.
Economisiți o oră de stat la coadă doar ca să vi se dea formularele (nu sunt disponibile de partea asta a ghișeului), pentru ca după ce le completați să stați din nou la aceeași coadă. Am întrebat de ce, mi s-a spus că sunt prea multe tipuri de formulare. 🙂 Nu, nici măcar cele mai comune nu sunt disponibile.
2. Scrieți cu pix negru.
Asta e tricky, sunt și pixuri albastre prin consulat ca să deruteze amatorii (mersul la consulat e doar pentru profesioniști)! 🙂 Tanti de la ghișeu a început să țipe la un bătrânel care a făcut această greșală pentru a doua oară, săracul și-a cerut scuze, ce să facă… A recompletat cu negru, și a mai stat o tură la coadă.
3. Veniți cu cel puțin trei ore înainte de terminarea programului.
Nu vă lăsați pe ultima sută de metri. Acum ceva vreme când s-a apropiat ora închiderii programului doamnele au anunțat că nu contează cine e înăuntru, pe ele nu le interesează, se închide. Chiar și pentru bătrânica care venise din Washington special pentru consulat și aștepta deja de o oră. De atunci n-am mai fost aproape de închiderea programului, poate între timp s-a schimbat.
4. Uitati-va pe site cat e taxa care trebuie plătită si veniţi cu cash. Consulatul nu accepta card-uri. Dacă nu aveţi cash, e un HBC pe 39th cu 3rd avenue. E aproape, dar dacă ajungeti la ghiseu si nu aveţi banii, s-ar putea sa fiti nevoiţi sa mai daţi o tura la coada. 🙂
Cam atât. În rest baftă, sper să o nimeriți pe tanti aia mai tânără care e mai amabilă la ghișeu, de restul mie mi-e cam frică. 🙂 Dacă se răstesc la bătrânei, eu ce șansă am? 🙂
