După 12 ore pe avion și 10 într-un autocar, am ajuns în sfârșit în Governador Valadares.
Îmi aduce aminte de India, cu aceeași aromă exotică, case dărăpănate, motociclete multe dar ceva mai puțin săracă.
Și cum nu am timp să scriu prea mult, mai bine până una alta vă las cu niște poze de azi. Enjoy.
Ne-auzim din emisfera cealaltă, unde acum e vară. 🙂
Într-un post al meu recent de pe Harta Publicității cineva a comentat “Bine, ai dreptate, și la ce bun?”. Chiar așa, la ce bun?
Întrebarea m-a pus pe gânduri, pe lângă setea personală de cunoaștere, dorința de a fi cât mai aproape de adevărul absolut și de a înțelege lumea, la ce bun să ai dreptate?
Mi-am dat seama că dreptatea este un fel de punct de sprijin pe care, atunci când ai pârghia corectă, poți schimba lumea, oamenii, opiniile, societatea.
Deci la ce bun să ai dreptate? Ca să ai un punct de sprijin atunci când găsești o pârghie și vrei să muți lumea din loc. 🙂
În timpul meu de 20% am implementat un feature pentru Gmail Labs, numit “Multiple Inboxes”.
Mai multe detalii în post-ul pe care l-am scris pentru blogul oficial Gmail (cu 75.000 de abonați e probabil cel mai citit post al meu de până acum ca blogger 🙂 ).
Satisfacția de a vedea că ceea ce fac este folosit și apreciat: priceless.
Mesajul meu favorit de pe twitter: “The Gmail Multiple Inboxes feature rocks harder than Bowie.”. 🙂 Yay!
Azi a venit Jude Law pe la Google să vorbească despre Peace One Day, o inițiativă lăudabilă, genul de inițiative care au efect atunci când au câte o vedetă în spate să ajute la popularizare. 🙂
OMG OMG mi-am făcut poză cu Jude Law!!!!!!!!!!!1!11 🙂
Știu că în poză arată ca un asshole, cred că zâmbea doar când își făcea poze cu fete, dar în realitate părea băiat de treabă. 🙂
O prietenă a zis că pot să îi scot autograful la licitație pentru cine dă mai mult 😀 hi hi hi <add giggles here>… 🙂
Am ieșit din casă plănuind să mă duc la un brunch liniștit, o duminică oarecare, cu Otilia și Luminița undeva în Lower East Side.
La brunch a venit și Andy care tocmai se ducea să zboare (are licență de pilot) și când a întrebat cine vrea să vină nu am stat prea mult pe gânduri.
Am luat un ZipCar și ne-am dus la unul din cele câteva aeroporturi mici din Long Island de unde oricine are licență poate pur și simplu să închirieze un avion cu ora și să plece unde vede cu ochii.
Am zburat pe deasupra plajei, pe sub spațiul aerian rezervat de la JFK, pe deasupra la Verrazano Bridge și pe lânga Statuia Libertății, am urcat pe West River pe lângă Manhattan cam până mai sus de Central Park și ne-am întors.
Nu e rău, pentru o zi care a început ca oricare alta și pentru care nu aveam nimic plănuit. 🙂
Vă las să ghicesc ghiciți care este rezoluția de anul nou pentru anul ăsta. 🙂