Archive for January, 2009

Jucând Scrabble, undeva în Brooklyn

Tuesday, January 27th, 2009

Despre ignoranța americanilor

Friday, January 23rd, 2009

Recenta scenetă SNL care parodiază clipul cu Whopper Virgins pare să fi ofensat câțiva români (și chiar câteva ziare).

Pe lângă faptul că mă întristează apariția corectitudinii politice și la noi (parcă eram poporul care face haz de necaz), citesc printre rânduri (și uneori explicit) ideea că americanii sunt niște ignoranți și niște idioți dacă așa ne văd.

Habar nu au ei ce educați și minunați suntem noi, confundă București cu Budapesta, și asta este greșit, innaceptabil, iar astea sunt adevăruri atât de fundamentale încât orice om semi-educat ar trebui să le știe, altfel este un tâmpit.

Înainte să sari și tu în barca asta, gândește-te la următoarele

  • Fără să te uiți pe o hartă, încearcă să te gândești care este capitala Zambiei: Lusaka sau Luanda? Crezi că mai mult de 1% din români pot răspunde? Aș fi foarte curios de rezultate.
  • Dacă americanii sunt așa ignoranți (și noi așa deștepți), de ce în America sunt populare ziare ca New York Times (1 milion de exemplare zilnic), WSJ, The Economist – relativ obiective, cu informare de calitate, respectate global – iar în România cel mai popular ziar este Libertatea? Crezi că un cititor de New York Times este mai ignorant decât un cititor de Libertatea?

Chiar crezi că un american care se uită la SNL nu înțelege că este o parodie exagerată a stereotipului din reclama Burger King? Come on! Cei care cred asta sunt la fel de vinovați de superficialitate și stereotipizare ca cei pe care îi acuză.

Yaffa Cafe, East Village NYC

Tuesday, January 20th, 2009

De când am început să lucrez mai des și constant la Harta Politicii, am început să caut cafenele în care să pot lucra. După ce m-am săturat de Cafe Orlin și Max Brenner, am redescoperit Yaffa Cafe.

Un loc cu multă personalitate, un interior contrastant violent și un farmec aparte.

Îmi place mult pentru că, deși este un mix de stiluri, idei și motive, și în ciuda meselor cu textură de piele de leopard, dacă te uiți atent are detalii foarte mișto.

Cel mai mare și mai tare…

Monday, January 12th, 2009

.. are două celulare, și-un pager la cingătoare. Cel puțin așa spunea Divertis, acum mult mult timp. 🙂

Zilele astea folosesc iPhone-ul și Android-ul alternativ, fiecare are avantajele și dezavantajele lui:

  • iPhone-ul este în mod cert cel mai sexy, subțire și natural dintre cele trei, cu cele mai multe aplicații și cele mai cool jocuri în momentul ăsta.
  • Android-ul este cel mai inteligent dintre cele trei, bine integrat cu Gmail, real multitasking și cu câteva funcții și aplicații pe care nu le-am mai găsit în nici un alt telefon și care mă fac să simt că am control absolut.

Palm-ul ar trebui să îl pun probabil pe eBay sau să îl țin ca amintire, singurul lui avantaj este că e roșu. 🙂

Ultimul mesaj despre politică… de aici :-)

Tuesday, January 6th, 2009

La fel cum acum vreo trei ani am separat tot ce aveam de spus despre publicitatea online în Harta Publicității, a venit momentul să fac același lucru și cu Harta Politicii.

Dacă vă interesează cum bat eu câmpii făcând statistici despre Parlamentul României, senatori, deputați, procente de prezențe, legi, asemănări între parlamentari și cine știe ce idei excentrice om mai găsi, abonați-vă aici. Deja am postat acolo concluziile despre alegerile de la Senat, pe care le-am pus online abia ieri.

Setul de date este cel puțin fascinant și după cum ați văzut deja concluziile care se pot trage sunt interesante, iar oamenii par să le găsească utile.

Între timp Harta Publicității a devenit un standard de facto în publicitatea online românească. Știu că viața politică este infinit mai agresivă, complexă și complicată, dar nu se știe niciodată. 🙂

Trebuie să ai vise imposibile dacă vrei să ajungi oriunde. Și cum mă distrez de minune făcându-le chiar și doar pentru mine, nu e nimic de pierdut. 🙂

Din nou despre alegeri

Friday, January 2nd, 2009

Ok, v-ați prins, cu timpul liber pe care îl am zilele astea, lucrez la Harta Politicii. 🙂

Dacă tot am simulat zilele trecute sistemul electoral și am lista cu cei care au câștigat, m-a ros curiozitatea să văd câți dintre deputații din mandatul anterior au fost într-adevăr realeși și de ce.

În primul rând, am actualizat lista camerei deputaților de aici cu dacă deputatul a fost sau nu reales plus numărul de voturi care au contat.

Ce am aflat

Din 190 de deputați care au recandidat tot pentru Camera Deputaților, 98 au fost realeși și doar 82 nu mai au un loc de deputat. 98 reprezintă cam o treime din Camera Deputaților.

Prezența medie în ultimii patru ani a celor 98 realeși este de 57%. Prezența medie a celor 82 respinși este de 64%, în contextul în care prezența medie a întregii Camere a fost în jur de 66%.

E destul de deprimant să vezi că oameni care s-au dus pe la servici mai puțin de un sfert din timp au fost realeși să facă asta încă patru ani. 🙁

De ce sunt numerele astea importante

Mi se pare că asta răspunde parțial la întrebarea “uite, am votat, și la putere sunt tot ăia și tot își fac de cap”.

Dacă electoratul nu elimină uscăciunile odată la patru ani, cum să ai pretenția de la politicieni să se simtă trași la răspundere și să se schimbe ceva?

Ce înseamnă asta

Într-un sistem care ar fi funcționat corect, ar fi trebuit să rămână la putere cei care au făcut bine, să fie eliminați cei care nu au făcut așa de bine, să funcționeze un sistem de selecție pentru ca parlamentarii să se simtă trași la răspundere, nu?

Poate e de vină doar faptul că uninominalele astea sunt încă ceva nou și cultura votului informat și a democrației participative nu există. Rămâne de văzut dacă peste patru ani se va schimba ceva în numerele astea.