Archive for September, 2008

Max Brenner, din partea casei

Monday, September 29th, 2008

Am descoperit de câteva luni Max Brenner, o cafenea foarte cozy specializată pe ciocolată, muzică bună, free wifi și unde au unul din cele mai bune cappuccino din oraș.

Max Brenner

Și de parcă nu îmi plăcea deja îndeajuns, azi, după ce am stat acolo vreo patru ore jurizând inscrieri la Webstock, am cerut încă un suc de portocale și mi l-au adus din partea casei.

M-am blocat puțin, după ce că le-am ținut o masă ocupată patru ore fără să consum aproape nimic, îmi dau și lucruri din partea casei? 🙂

Dacă vreodata treceți prin New York prin East Village, vi-l recomand.

Despre politică

Saturday, September 27th, 2008

Mă uit la campania prezidențială și îmi dădeam seama zilele trecute că de fapt este the ultimate entertainment. Campaniile nu sunt despre cine este cel mai potrivit să conducă, ci despre cine reușește să convingă poporul că este cel mai bun să conducă, cine vinde mai multe bilete la box-office pentru un film care va dura patru ani și va apărea pe marile ecrane în Noiembrie.

Este o campanie de marketing și manipulare, dramă (sau mai degrabă tragi-comedie) hollywoodiană, un joc de strategie, tactică, un fel de sah unde miza este fantastică și pierderile nu sunt atât de mari, un joc în care presa joacă un rol fantastic.

Cel mai recent hobby al meu este să citesc știrile BBC, relativ obiective și factuale, după care să citesc și perspectiva din presa americană. E fascinant să urmărești și să identifici care sunt democrați și care sunt republicani sau să îți dai seama că, la sfârsitul zilei, presa nu este chiar un vehicol de informare ci trebuie să fie și entertainment, dramă sau scandal ca să vândă și să întrețină masele.

Mai mult, remarcam aseară uitându-mă la primul debate între McCain și Obama cum atât republicanii cât și democrații au putut auzi exact ceea ce doreau. Republicanii au văzut un McCain care ‘a fost acolo’ și de-asta știe ce face, care va reduce taxele celor cu bani și care i-a zis-o lui Obama, jumătate din timpul lui petrecându-și-l spunând că Obama nu are dreptate. 🙂 Iar democrații au văzut un Obama rațional și calculat, calm, cu o privire mai largă asupra lumii, puțin socialist și care în general răspundea la obiect în loc să privească în trecut.

Una peste alta, cred că cel mai mișto articol pe care l-am citit până acum despre alegeri a fost un articol din New York Magazine, din care următorul citat mi se pare reprezentativ.

That McCain eventually wound up here should come as a less than total surprise, for the guru guiding his message and strategy is Steve Schmidt, who made his bones working for Rove in 2004. Schmidt is regarded as one of the toughest, savviest, most skilled operatives in the business—but his mettle will be severely tested by his opposite number on Team Obama, David Axelrod, the class of the Democratic field. For months already, the two men have faced off like a pair of chess grand masters, carefully arranging their pieces on the board, occasionally snatching a pawn or a rook, setting up their candidates for the final drive to capture the other side’s king.

Un articol care merită citit dacă urmăriți alegerile.

Despre dresajul câinilor… și al copiilor :-)

Monday, September 22nd, 2008

Un talk foarte mișto despre dresajul câinilor, care m-a făcut să mă gândesc la un lucru pe care nu îl realizam până acum: atunci când chemi un câine la tine, cu cât strigi mai tare si devii din ce în ce mai isteric, cu atât ideea de a veni la tine devine din ce în ce mai puțin atrăgătoare din punctul de vedere al câinelui.

Lucru care deși pare de bun simț pare să fie ignorat de mult prea mulți oameni. 🙂 Uitați-vă la talk, mai ales dacă aveți câini, copii, sau plănuiți să aveți cândva.

Artă stradală

Monday, September 22nd, 2008

Îmi place când mă plimb prin cartier și dau peste artă stradală cool.
Parte din proiectul ăsta.

Îmbătrânesc (câte puțin în fiecare zi)

Wednesday, September 17th, 2008

Într-o conversație recentă am ajuns să spun un lucru care m-a suprins un pic chiar și pe mine

Sunt pe internet de atât de mult timp încât contul meu de Yahoo are trei litere.

Cred că asta intra în acceași categorie cu “când am început să fac web lucram cu Netscape 2.0 și Photoshop 3.5, al cărui kit de instalare încăpea pe cinci diskete”. 🙂

Mă amuz singur comparând cu zicerile similare ale bunică-mii, care când era ea mică se ducea cu vaca, n-avea electricitate și era săracă. Atât de săracă încat tot ea îmi spunea un lucru pe care nu o sa îl uit niciodată

Cand eram eu mică, făceam pipi în zăpadă și tropăiam în loc ca să nu îmi degere picioarele, că eram săraci și n-aveam pantofi.

Asta așa, ca să nu uit să pun lucrurile în perspectivă.

Pământul promis și poporul ales

Monday, September 15th, 2008

După o săptămână în pământul promis, aeroportul din Israel a fost primul aeroport în care m-am bucurat că m-au ținut două ore în security checks și mi-au cotrobăit sistematic și minuțios toate catrafusele.

Cred că unul din principalele subiecte de discuție cât timp am stat aici au fost tensiunile dintre Israel și palesinieni. Palestinienii își doresc independența și pamântul. Evreii extremiști religioși, în loc să accepte asta, încearcă să colonizeze pamântul promis pentru poporul ales. 🙂

Din gură statul spune că nu e de acord cu coloniștii și ca sunt acolo doar temporar, urmând sa îi scoată din teritoriile palestiniene cât de curând posibil. În practică insă Ma’ale Adumim, o colonie de lângă Ierusalim, era probabil cel mai semnalizat oraș pe drumurile din Ierusalim, armata pune garduri în jurul coloniilor ca să “îi protejeze pe coloniști” și numai “temporar”, evident, timp în care coloniștii obțin exact ceea ce își doresc, settlementuri permanente care devin imposibil de evacuat și care vor deveni parte din Israel atunci când se va defini o graniță, dacă vreodată va fi pace.

Evacuarea coloniștilor din fâșia Gaza pare acum mai degrabă o minune, facută sub un lider care, nu se mai știe cum, a reușit să aibă suportul atât partidelor religioase cât și al liberalilor.

Colac peste pupăză, cel mai sfânt loc al evreilor este zidul moscheii unuia dintre cele mai sfinte locuri ale arabilor, un loc unde bine spunea un prieten, ai putea porni al treilea razboi mondial dacă ai pune o bombă.

Și cireașa de pe tortul de deasupra colacului peste pupăză este rata natalitații, peste șase în Ierusalim și în colonii, doar 1.8 în rândul oamenilor normali la cap. E greu să vorbești rațional cu niște oameni care fac câte zece copii și au o misiune de la Dumnezeu să colonizeze pamântul făgăduinței.

O țară foarte interesantă, care clar merită văzută măcar o dată, dar după care m-aș ține departe pentru o vreme. 🙂

[update] Mai multe poze din Israel, aici.

Ierusalim, orasul tensiunilor

Friday, September 12th, 2008

Ierusalim este un oras interesant, centru a trei religii majore, motiv de tensiuni, atentate, bombe, crime. Un oras interesant si cam darapanat care devine din ce in ce mai religios, din ce in ce mai tensionat si unde se pare ca nu exista nici o solutie reala.

Un oras unde m-as simti deloc confortabil sa traiesc sau sa stau prea mult, un oras unde nici macar evreii mai normali la cap nu se simt confortabil.

Cocalarii din Israel seamana cu ai nostri. Sau viceversa :-)

Thursday, September 11th, 2008

In seara asta am aflat cu suprindere ca si aici sunt cocalari, ba mai mult sunt chiar foarte asemanatori cu ai nostri. 🙂 Foarte tare, manca-ti-as.

Tel Avivi? :-)

Wednesday, September 10th, 2008

Din unele puncte de vedere Tel Aviv-ul seamana cu orasele comuniste romanesti, cu blocuri urate si gri, spalate de ploaie si neingrijite.

Tel Aviv vs. Bucuresti

E un sentiment interesant si ciudat, parca ma simt acasa dar nu chiar, parca imi place dar ma si enerveaza in acelasi timp. E mai bine in unele puncte de vedere, mai rau in altele.

In mare cred ca inteleg insa fascinatia evreilor cu tara asta ciudata care are abia 60 de ani de existenta, cu un Tel Aviv care implineste in curand 100 de ani, dar care are cateva mii de ani de conflicte si drame.

Tel Aviv

Tuesday, September 9th, 2008

Dupa ce Elvetia mi-a dat impresia unei camere de hotel bine aranjate, noi, moderne, curate, acum sunt in capatul diametral opus, intr-un Tel Aviv care imi aduce aminte de Bucuresti si seama un pic cu dormitorul meu, prafuit, nearanjat, dezordonat si foarte… ca acasa.

Tel Aviv 1

[tiny update] Mi s-a spus ca in poza de mai sus scrie “death to the palestinians”. Interesting.

Tel Aviv 2

Tel Aviv 3

Tel Aviv 4