Trec printr-o perioada in care ma uit la french new wave, combinat cu filme japoneze cu gagici care omoara tot, combinat cu clasici mai mult sau mai putin aleatori. Toate prin Netflix, unul din cele mai misto servicii de inchiriat filme. Abonament fix lunar si oricate filme vrei, prin posta. Pentru un amator de cinema este aproape utopic, au probabil cam orice film care a aparut vreodata pe dvd.
Tari dom’le americanii astia, o fi avand si consumerismul asta pe scara larga avantajele lui ๐ E drept, Netflix nu are personalitatea lui Kim’s Video, dar parca este atat de comod sa nu trebuiasca sa returnez dvd-ul a doua zi, sa nu trebuiasca sa ma duc pana la magazinul de inchiriat, sa imi vina totul in posta.
Ma simt parca vinovat pentru declinul Kim’s Video cu farmecul lui de cartier si oameni pasionati si pentru invazia plasticului, dar nu suficient de vinovat incat sa renunt la comoditate si din cand in cand nu pot sa nu ma intreb… oare gresesc?
