Tot intorcand pe toate partile ideea celor de la Netoo despre bune practici in blogging, am ajuns sa ma gandesc la credibilitate.
Blogging-ul, spre deosebire de jurnalism, este o preocupare unde pragul de intrare este foarte jos. Este o modalitate de exprimare complet needitata si nesupervizata. Nu ai un editor care sa iti aprobe articolele, nu risti sa stirbesti credibilitatea ziarului pentru care scrii sau sa iti bagi patronii in belea pentru ca ai publicat o calomnie. Singura responsabilitate este fata de tine, dar cine o sa dea in judecata un om fara bani?
N-as vrea ca bloggerii sa aiba credibilitate ca si categorie. Nu vreau sa existe un grup care printr-o declaratie de apartenenta sa iti dea un statut. Nu vreau ca toti Dan Diaconestii si Vadim Tudorii care misuna pe internet sa capete un statut doar pentru ca sustin ca adera la niste reguli ‘oficiale’.
Diferenta dintre credibilitatea bloggerilor ca asociatie si credibilitatea individuala este ca diferenta dintre listele de partid si votul uninominal, dintre a avea placa si a fi un snowboarder bun, dintre a avea un blog despre programare si a fi programator.
Doar pentru ca platesti cotizatia la partid nu inseamna ca esti destept si cu totii invatam asta in fiecare contact cu politica romaneasca. Cam la fel este si cu bloggerii.
