De parca pofta mea de zbor nu era suficient de mare dupa weekendul trecut, ce vad azi cand trec prin Bryant Park? Niste oameni cu baloane publicitare urcasera un fotograf in unul din ele si il plimbau de colo colo sa faca poze.
Imi venea sa ma ma duc la ei si sa zic “me, me, me, pick me, pick me!”, dar n-aveam aparatul foto la mine asa ca am renuntat la idee. ๐ M-am multumit sa fac niste poze cu ce aveam si eu la indemana.
In ultimele cateva zile am scris mai mult pe celalalt blog al meu, stiri din lumea publicitatii online din Romania.
Initial l-am pornit doar ca o colectie de stiri dar de la o vreme a devenit din ce in ce mai des locul in care imi separ gandurile legate doar de publicitate. Un domeniu in care am multe ganduri, imi place sa critic si sa observ, sa speculez si partea cea mai misto este ca in general am dreptate. ๐ Ce este si mai cool, site-ul a fost dat din nou drept exemplu ca analiza de piata pe Hotnews si prin alte locuri.
Zilele acestea sunt extrem de bune pentru antrenarea puterii de analiza si a intuitiei, de cand cu plecarea lui Orlando Nicoara de la Netbridge se spun multe lucruri, se intampla lucruri. Este un eveniment foarte interesant pentru cine e pasionat de online-ul romanesc iar daca vreti mai multe, cititi acolo.
Poate si din cauza asta blogul meu de aici a devenit mai mult personal, am simtit ca locul gandurilor mele legate de industrie (cel putin de partea asta a industriei) este acolo.
Weekendul asta, in lupta cu vremea, locurile de zbor, vantul si momentul potrivit, am cam pierdut. Am zburat putin in schimb am cunoscut oameni extrem de interesanti, am invatat multe si mi-am mai ajustat perspectivele asupra zborului.
Mi-am dat seama cat de mult seamana stereotipurile parapantistilor de oriunde ar fi ei. ๐ Funny, plini de poante cu conotatii sexuale, razand din orice tampenie, cu o atitudine pozitiva si cu o pofta imensa de zbor. Si plini de intelepciune, pentru ca parapantismul in general este un zbor plin de intelepciune si exemple tocmai bune pentru viata. ๐
10 minute inainte de aterizare, 50 de km de suburbie continua. Siruri siruri de case si strazi, un cartier continuu cam cat intre Ploiesti si Bucuresti. M-am simtit ca pe vremea cand ma jucam SimCity, m-am amuzat imaginandu-ma in joc, atent la ce mai face orasul meu, atent la cum se dezvolta.
Case ordonate si asemanatoare cu copaci imprastiati prin tot locul, masini, oameni iesiti la picnic, vreme buna. Terenuri de golf, zone unde piscina din spatele casei era un lucru normal si alte zone in care nu prea vedeai piscine. Langa autostrada case mari si mai urate, o termocentrala ici si colo, zone si cu mai putini copaci…
Texturi la fel, strazi la fel, copaci la fel. Fix ca in Sim City, acum sunt convins ca Long Island este generat pe calculator. ๐ Una peste alta, intreaga suburbie o ducea bine, totul parea bine asezat si linistit, texturile solide si locurile curate. ๐
De-ar fi iesit asa si orasele mele din SimCity sigur as fi salvat jocul sa ma dau mare cu ce oras meserias mi-a iesit mie. ๐
Or fi ducand-o bine americanii astia, sau cel putin asa se vede de sus. ๐
Este imposibil sa nu te fi impiedicat vreodata. Din neatentie, ca poate ai calcat stramb pe o piatra, whatever. Si-atunci ma intrebam azi, oare pasarile intra vreodata in full stall din neatentie? Se impiedica vreodata in aer? Poate din vreo turbulenta, poate ca intra intr-un rotor din gresala… ๐ Eu unul n-am vazut niciodata vreo pasare dezechilibrata.
Intotdeauna am invidiat pasarile, le-ar fi atat de usor sa faca skydiving… flip flip flip pana cat de sus vrei tu, strangi aripile and there you go, weeeee… ๐ Pun pariu ca si ele invidiaza oamenii care fac jogging si se intreaba daca nu cumva se dezechilibreaza atunci cand nu ii vad ele.
… and more.
Ultimul mesaj de pe Creating Passionate Users mi-a placut atat de mult incat nu pot sa nu va recomand blogul cu totul, este unul din blogurile mele preferate. Oricine dezvolta produse pentru utilizatori (site-urile web sunt exemplul cel mai la indemana) ar trebui sa il citeasca si sa il bage bine la cap.
Este un blog care spune lucrurilor pe nume foarte bine si multe sunt lucruri atat de bun simt si pe care stiu ca multi pur si simplu nu le respecta. Chiar daca are mesaje lungi de multe ori merita citite si nu sunt lungi degeaba. Tipii de acolo stiu ce spun.
Enjoy.
Undeva probabil este o limita intre ceea ce spui prietenilor si ceea ce spui necunoscutilor pe un blog. Undeva exista o limita dincolo de care asa ceva nu se face, dincolo de care nu este ok sa treci.
Mi-a placut un lucru pe care Dave Chapelle l-a spus intr-un interviu. In viata exista linii dincolo de care nu e bine sa trecem. Exista bariere pe care ni le impunem, dincolo de care suntem deplasati sau nepotriviti.
Iar singurul mod in care poti sa iti dai seama unde se trage aceasta linie este sa o treci.
O fi India ezoterica prin carti, dar India urbana si rurala pe care am vazut-o eu era departe de farmecul lui Eliade. Am obosit mergand cu masina printr-o tara foarte darapanata si plina de gunoaie, plina de lume desculta, de femei imbracate colorat si de palmieri, de drumuri si case neterminate sau mai degraba in curs de daramare, o tara cu sticle de Pepsi care imi aduc aminte de copilarie si cu trafic la mica intelegere, dirijat de claxoane si nu de semafoare.
Destinatii turistice obositoare, pline de cersetori agresivi si copii care te urmaresc obsesiv. O viata ieftina pentru cine are bani, mult prea scumpa pentru cei care probabil sunt muritori de foame intr-o tara cu 1.2 miliarde de locuitori.
Cu toate astea, India are si farmecul ei, cu lumea colorata si pestrita, cu femeile atat de diferit imbracate, cu momente in care ghicesti ca exista si locuri care merita, numai sa aiba cine sa te duca acolo si sa iti arate.
Mai multe poze aici dintr-un weekend pe drumuri.