Archive for March, 2006

In a bar under the sea

Friday, March 31st, 2006

deusAm fost aseara la concert dEUS. O formatie din Belgia de care putina lume a auzit si de care imi place inca din liceu. Dupa ani de pauza au revenit cu un nou album si acum tin concerte, iar faptul ca am putut sa ii vad live intra la aceeasi categorie de “am trait s-o fac si pe-asta”. Mai imi lipseste un concert Norah Jones, sa se impace cei de la Portishead, Ben Harper si gata, sunt un om fericit. ๐Ÿ™‚

Melodiile de pe noul album par a se fi comercializat un pic si poate si-au pierdut din personalitatea atat de distincta a formatiei. Concertul a fost un amestec de melodii memorabile si melodii medii, dar overall, daca aveti vreodata ocazia, duceti-va.

Dincolo de muzica, un lucru care imi place foarte mult in New York este ca in cluburile in care se tin concerte aerisirea este de nota 10. Lasand de-oparte faptul ca nici nu se fumeaza, chiar si cand sala e plina de oameni aerul e rece de parca ai fi singur intr-un birou cu aer conditionat. Jos palaria!

Despre tehnologii in viata unui developer

Thursday, March 30th, 2006

CiocanVad cum unii se entuziasmeaza cand aud de cele mai noi tehnologii, de nume la moda precum Ruby, Rails, Ruby on Rails… Poate nu e cazul cu Alex, dar imi aduce aminte de alti cunoscuti care imi povesteau foarte mandri cum au lucrat cu JXTA, Struts sau mai stiu eu ce acronime pline de mister. Pentru ei era o mandrie ca au utilizat o unealta, nu ce anume au realizat cu ea.

Multi dezvoltatori uita ca tehnologiile sunt la urma urmei doar un mijloc si nu un scop. Am dezvoltat ani de zile site-uri folosind php si cred ca niciodata nu am stiut mai mult decat am invatat in primele trei zile de contact cu limbajul.

Solutiile tehnice sunt si ele importante dar atitudinea cu care le privim este mult mai importanta. Un dezvoltator nu este bun pentru ca stie sa foloseasca multe unelte. Un dezvoltator este bun pentru ca este destept, ii merge mintea, stie sa gandeasca si stie sa analizeze solutiile pe care le gaseste. Un dezvoltator este bun pentru ca a avut idei de succes, pentru ca a facut lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni.

Despre viata de freelancer

Tuesday, March 28th, 2006

Freelancer Header

Un necunoscut mi-a scris sa ma intrebe cum am reusit eu ca freelancer. M-am gandit sa ii raspund direct pe blog, ca poate intereseaza si pe altii. ๐Ÿ™‚ Atentie, iar urmeaza un mesaj lung. ๐Ÿ™‚

Cine vrea sa se faca freelancer trebuie sa ia in considerare mai multe lucruri:

1. Nu o sa te imbogatesti niciodata ca freelancer, decat daca esti mult prea tare. Un freelancer mediu nu poate sa adauge proiectelor pe care le face valoarea adaugata de o echipa. Un freelancer face one-man-jobs si astea rareori te imbogatzesc.

2. A existat o varsta la care freelancingul mi s-a potrivit pentru ca:
a) in timpul facultatii nu am vrut sa am un job si cu toate astea am simtit nevoia sa fac lucruri in afara facultatii.
b) mi-a placut sa am banii mei si am reusit asta, spre sfarsitul facultatii castigam mai bine decat multi altii.

3. Freelancer nu este o ocupatie pe care sa o practici mai mult de cativa ani. Te saturi din mai multe motive
a) a lucra acasa este misto, dar daca o faci prea mult timp incepi sa te saturi sa muncesti in acelasi loc in care dormi, mananci, te relaxezi sau practici alte activitati… personale. ๐Ÿ™‚
b) cand esti singur faci ce vrei, dar dupa o vreme simti nevoia ca si altii sa inteleaga ce faci si sa te aprecieze pentru asta. In plus, singur nu poti sa realizezi lucruri grandioase si vei fi mereu limitat de cele 24 de ore dintr-o zi.
c) ca freelancer te maturizezi mai greu. Intri in contact cu putini oameni care fac aceleasi lucruri ca tine si e mai greu sa inveti unele lucruri. Exista si lucruri pe care ca angajat nu le inveti (sa fi independent, sa duci de unul singur la capat proiecte, etc).

Pentru ca felul meu de a fi s-a potrivit cu cele de mai sus, iata si motivele pentru care am avut succes ca freelancer.

1. Am fost tipul de om cu care cineva si-ar dori sa lucreze ca freelancer.
Desi la inceput freelancerul nu are prea multa experienta, contactul cu el este mult mai personal. Un freelancer este in primul rand un om. Este un entuziasmat care are ambitia si capacitatea de a face singur ceva. Un freelancer este un om flexibil care elimina overheadul din comunicarea cu o companie.
Daca nu prezinti entuziasm, ambitie si un strop de talent, nu m-as astepta sa reusesti sa convingi oamenii ca poti.

2. Am investit in relatiile cu oamenii care m-au apreciat si de care mi-a placut.
Este foarte important sa iti formezi un grup de oameni care sa te placa. Ei iti vor aduce noi proiecte, te vor recomanda, te vor ajuta atunci cand ai nevoie. Ei sunt prietenii tai si trebuiesc tratati ca atare. Iti vor cere si ei ajutorul, vei face si munca voluntara, dar este ok.
Mi se pare important ca si tu sa ii placi pe acei oameni si sa ii consideri prieteni, altfel relatia nu va rezista in momentul in care iti vor solicita ajutorul voluntar cu lucruri mai putin placute.

3. Am investit in proiecte personale pe care le-am facut din placere.
E important sa capeti experienta si incredere in tine. De multe ori cele doua compenseaza lipsa ideilor geniale si te ajuta sa te vinzi si sa convingi.

4. Am investit in contactul cu comunitatea din care am facut parte (de webasteri, adica). ๐Ÿ™‚
Ca angajat faci proiecte de mai lunga durata specializat pe o nisa anume. Ca freelancer joburile sunt mult mai mici si ceea ce faci poate fi mult mai dinamic. Am facut php, mysql, design, logouri, flash, java, animatie, creatie, prelucrare si editare de sunet… doar ca sa mentionez cateva ๐Ÿ™‚ Mi-a prins bine contactul cu o comunitate care sa ma tina la curent cu ce se mai intampla, ce se mai face, cum, de ce.

5. Probabil cel mai important, lasa o impresie buna celor cu care lucrezi.
Cand faci un job pentru cineva nu te razgandi pe parcurs, nu incerca sa ‘il faci’, nu te duce in vacanta. Daca pe parcurs relatia nu te multumeste poti sa nu mai colaborezi cu el dupa ce termini contractul asta, dar nu il lasa cu buza in soare decat daca lucrurile devin insuportabile.
Gandeste-te ca un client nu lucreaza cu prea multa lume. Efortul de a incepe colaborarea cu altcineva si riscul ca respectivul sa nu il multumeasca sunt prea mari ca sa merite. Data viitoare cand va avea de facut un site, respectivul client va sti la cine sa apeleze pentru ca a fost multumit. Te va recomanda altora pentru simplul motiv ca nu stie pe altcineva (daca e multumit de tine, de ce sa caute?). Nimenui nu plac necunoscutele (nu va ganditi ma la prostii ๐Ÿ™‚ ).

6. A ajutat ca m-am crezut buricul pamantului. ๐Ÿ™‚
Pentru ca freelancerul trebuie sa se si vanda, este important sa se creada bun. Un client destept va vedea valoarea reala, dar daca simte ambitie si entuziasm, va sti ca respectivul va da tot ce poate din el. Clientii maturi realizeaza ca important nu este ca un proiect sa fie castigator de premii ci sa serveasca scopului propus: sa transmita mesajul corect, sa convinga end-userii caruia se adreseaza.

A fi freelancer este este o ocupatie care implica si compromisuri, joburi care nu iti plac dar le faci pentru ca ai nevoie de bani sau de cunostinte, nopti nedormite, absenta beneficiilor, lipsa unui grup din care sa faci parte.

Overall insa experienta a meritat din plin. Am avut multa flexibilitate, vacante cand am vrut si cat de lungi am vrut. Este o ocupatie foarte boema si frumoasa, am fost independent, cool si mi-a placut sa ma simt foarte liber. Am luat contact cu multe tipuri de proiecte, oameni, tehnologii si am putut sa imi dau seama ce anume imi place sa fac.

Este una din etapele care isi au timpul si rostul lor si prin care eu sunt bucuros ca am trecut.

Despre bere, Wall Street Journal si primavara

Saturday, March 25th, 2006

Umbrelute

In acelasi spirit primavaratec, dupa ghiocei, al doilea vestitor al primaverii sunt umbrelutele de terasa care tocmai au rasarit in eternul Bryant Park pe langa care trec atat de des.

Ei bine, am trait sa vad si umbrele cu Wall Street Journal (cum, nu v-ati uitat atenti la poza?). ๐Ÿ™‚ O distantare fata de eternele umbrele cu reclame de bere din Romania. ๐Ÿ™‚ Poate ca se trage de la orientarea parcului catre lectura – are o zona care se numeste Reading Room, asta toamna am vazut un fel de targ de carte, vara se proiecteaza filme in parc…

Oricare ar fi motivul, mi s-a parut funny paralela. ๐Ÿ™‚

[update] Silly me, Bryant Park este parcul de la New York Public Library . ๐Ÿ˜€ Cred ca era prea evident motivul ca sa il constientizez. ๐Ÿ™‚

In Central Park au inflorit ghioceii

Thursday, March 23rd, 2006

Ghicei in Central Park

In Romania, ghiocelul este un brand pozitionat ca vestitor al primaverii, inca de la gradinita. Aici procesul de branding al ghicelului nu a avut la fel de mult succes. ๐Ÿ™‚ A venit primavara in Central Park si americanii habar nu au. ๐Ÿ™‚ Am incercat sa ii intreb pe prietenii cu care eram cum se zice ghiocel in engleza si nu au stiut.

Am incercat sa le povestesc cat de popular este in Romania si cum, cand eram mic si traiam la tzara, aveam ghiocei in curte si lalele.

Si ca de fiecare data cand incerc sa povestesc asta, ma simt venit din alta lume. Imi aduc aminte inevitabil cum aveam WC-ul in curtea de gaini, langa cotetul cu porci. Aveam gradina de zarzavaturi in spate, meri si peri in curte, rasaduri cu flori si vita de vie. Faceam economie la curent si stateam la lumina lumanarilor, taiam porcul de craciun in curte, mergeam la furat cirese vara, alergam fluturi albi cu ramuri de c?tin? sau cu o racheta sparta de tenis. ๐Ÿ™‚

Nu doar americanilor ma simt ciudat cand povestesc asta, ci si celor mai multor bucuresteni care, desi sunt obisnuiti cu ideea de sat, probabil rar au vazut vreo vaca de aproape si niciodata n-au taiat o gaina. Aproape as paria ca si majoritatii celor care citesc ceea ce povestesc eu le vor fi straine ideile astea. ๐Ÿ™‚

Si uite asa ma minunez eu ca prostul cand ma gandesc ca pana la sapte ani am locuit in comuna B?ne?ti unde ma duceam la WC-ul din curte, iar acum locuiesc la celalalt capat al pamantului la etajul 15 al unui blog cu 35 de etaje din Manhattan.

Google Finance

Tuesday, March 21st, 2006

Google FinanceGoogle a lansat Google Finance si iata ca, in sfarsit, pot sa spun si eu la ce lucrez. ๐Ÿ™‚
Well… la asta lucrez. ๐Ÿ™‚ Iar cei care imi cunosc pasiunea pentru Flash se vor prinde destul de repede si ce anume am facut eu.
Puteti citi mai multe aici.

La Zoo Central Park

Sunday, March 19th, 2006

La Zoo Central ParkVazut, placut, Mistretul Galben / Ochit, lovit, copita scurta.
De trei zile e urmarit / Prin hatisuri a ostenit…
Cat as vrea sa imi vad nevasta / Inchisa de-un an la Zoo Baneasa…

Am fost la Central Park Zoo, stiti voi, ala din Madagascar. Ei bine, de data asta nu a mai fost ca’n filme: nu au lei, girafe, hipopotami si nici zebre… acum sunt convins ca au trisat la filmari. ๐Ÿ™‚

Chiar si asa gradina zoologica e foarte simpatica, n-am mai fost de mult la Zoo si m-am distrat, asa cum ma distreaza orice activitate pentru copii intre 5 si 12 ani. ๐Ÿ™‚

Cel mai tare m-a amuzat hranirea focilor, unde o tanti vorbea foarte happy la un microfon si spunea cum hranirea este folosita si pentru ‘behaviour enrichment’ (imbogatire comportamentala). Ete drace, nu stiam ca asa se numeste acum dresajul iar discrepanta intre realitate si pozitivismul celor doua cuvinte ma tulbura.
Mai mult, nu stiam ca trebuie sa fim politically corect si fata de foci, sa nu le jignim probabil. ๐Ÿ™‚ Sa fie oare o estetica ilustrare a unor realitati in care importanta nu este parerea focilor, ci a oamenilor care reprezinta si apara focile? ๐Ÿ™‚

Despre taxiurile din NY

Saturday, March 18th, 2006

Taxiurile din NY

Zilele trecute, cand am vazut un Ferrari galben, primul gand a fost “mama, ce taxi misto!”. ๐Ÿ™‚
Probabil o treime din masinile din Manhattan sunt taxiuri. Trec semafoarele la limita rosului, claxoneaza obsedant, opresc in mijlocul strazii daca e nevoie sa ia un client.

Cu separeu intre sofer si pasageri, cu prea mult loc pe bancheta din spate, cu mici bumpere de cauciuc la colturile masinii, le-am simtit lipsa cand am fost in Boston sau in California.

De ce doizece nu a fost un .com

Tuesday, March 14th, 2006

doizece

Alex se intreaba de ce n-ai face un .com in loc de un .ro, de ce sa nu gandesti pe scara mare, de ce sa nu asculti povestile carismaticilor care nu fac decat sa vorbeasca despre vise de imbogatire, start-up-uri, antreprenoriat si chestii inrudite si motivationale. Este la moda acum sa iti doresti sa faci lucruri doar pentru a le vinde. Un fel de The American Dream in epoca internetului, cand oricine isi face site se simte pe drumul ce bun catre milioanele de dolari si succes.

O referinta pe care a facut-o el m-a facut din nou sa imi aduc aminte de doizece si de vremurile in care aveam si noi dilema de a il face international. De ce nu am facut asta?

1. Am facut doizece pentru noi. L-am vandut doar pentru ca am fost nevoiti sa facem asta. Da, surpriza, dorinta noastra principala nu era sa devenim milionari ci sa ne simtim bine!

2. Faptul ca site-ul a fost local a fost o parte importanta a succesului lui. Utilizatorii intrau pentru ca puteau sa joace cu romani pe un site in limba romana. Am ocupat o nisa libera pe piata din Romania, dar destul de ocupata international. Kurnik.pl, un site cu de 10 ori mai multi jucatori decat doizece, are doar 10% din jucatori internationali desi este tradus in foarte multe limbi si este bine facut.

3. L-am facut cand eram prea mici. Lipsa de experienta s-a simtit in trei schimbari ale temeliilor site-ului pe masura ce mai invatam chestii, in contextul in care era asaltat doar de romani. O crestere mai rapida ne-ar fi depasit resursele.

4. Our users came first. Niciodata nu am fost pe deplin multumiti de calitatea doizece. Suntem perfectionisti (ce surpriza! ๐Ÿ™‚ ). Stiam ca are buguri si ni se parea o ipocrizie sa il facem international cand noi nici pentru Romania nu eram in stare sa il facem perfect. Afaceristii nu ar gandi asa. Noi nu suntem afaceristi.

5. Lipsa banilor. E frumos sa visezi la antreprenoriat, dar daca nu ai bani cu care sa investesti in idei, poti sa te speli cu ele pe cap si cand incerci in primul rand sa castigi bani ca sa traiesti, nu iti permiti sa experimentezi oricat si in orice directie. Chiar si 200usd pe luna pentru un server dedicat sunt prea mult atunci cand nu ii ai.

6. Lipsa unei priviri de ansamblu. Acum as avea idei despre ce mi-ar placea sa fac la doizece. Idei mai mult sau mai putin grandioase, idei cel putin bune. Acum cativa ani privirea asta de ansamblu ne lipsea.

7. In forma actuala, conceptul de site de jocuri multiplayer online este deja incercat si probat si nu atrage pe nimeni. Yahoo Games nu mai este orientat catre multiplayer ci catre jocuri in general. Nu auzi pe nimeni scriind despre site-uri de genul asta. Da, daca ar fi reinventat intr-un fel, ar ocupa dintr-o data o nisa de piata care lipseste pe piata de social networking: the games. Dar nu e usor sa reinventezi un astfel de concept mai ales in contextul punctelor motivelor de mai sus. ๐Ÿ™‚

Un lucru pe care aproape nimeni nu il stie este ca de exemplu pe doizece te puteai juca Avioane de pe telefonul mobil cu oameni care erau online (o chestie foarte misto, facuta in principal de Irina). Ideea mi se pare fantastica, noua, interesanta. Ne-a consumat resurse degeaba pentru ca nu am gasit cu cine sa o exploatam.

Concluzia? Nu tot ce zboara se transforma in .com, si nu tot ce este .com se transforma in succese. Poate s-o gasi cineva care sa gaseasca interesant si mesajul asta al meu mult prea lung. ๐Ÿ™‚

Vine vine primavara

Saturday, March 11th, 2006

Bryant Park

Dintr-o data, parca de niciunde, a dat peste noi primavara, parca ne-a pandit si s-a strecurat in miez de noapte in New York. Ma intrebam de dimineata daca nu cumva am dormit prea mult si m-am trezit undeva la mijlocul lunii mai. ๐Ÿ™‚

Am iesit la sosea pe seara, m-am plimbat si m-am uitat la lume si la masini.

Lume multa, restaurante care au scos mesele pe trotuar sau si-au deschis larg geamurile de la strada. Oameni cu caini, oameni in tricouri, 20 de grade celsius la ora 10 seara. ๐Ÿ™‚ Ehe, de mult parca asteaptam caldura asta, alta viata. Imi dau seama cat de departe pare acel octombrie in care stateam seara tarziu in parc si ma minunam ca am ajuns si in NY. ๐Ÿ™‚