Vivi's developer blog

Ok, am ezitat inainte sa postez mesajul asta pentru ca nu vreau sa creada lumea ca sunt nebun si narcisist, ca am cultul proprie-mi personalitati sau de-astea. 🙂 Adica imi place de mine, dar cu masura. 🙂

Voiam sa arat unei prietene poze cu mine si uite asa am ajuns sa cotrobaiesc prin vechile mele poze. Mi-am dat seama ca am aparatul foto fix de un an. Am vrut sa gasesc cam cinci poze pe care sa nu le fi pus deja pe poze.vivi.ro. M-am pierdut in amintiri si melancolii despre anul care a trecut… si am strans vreo 90 de poze. 🙂

Am facut bilantul unui an foarte foarte frumos, in care m-am plimbat mult, s-au intamplat multe si am realizat mult mai multe decat credeam. 🙂 In plus, colectia de poze ma reprezinta destul de bine: eu, in prim plan, cu un fundal etern schimbator, cu prieteni, cu oameni, prin tot felul de locuri. 🙂

Vivi si anul 2005, in imagini. 🙂

Din cand in cand, cam o data la doua saptamani, ma apuca gandurile, melancolia si uneori tristetea. Cred ca e prima oara cand postez despre asta dar simteam nevoia sa postez despre ceva si na, asta a fost primul gand pe-aproape. 🙂

Am ramas singur, Tudor a plecat acasa. La fel si Kerry, o tipa cu care m-am imprietenit, a plecat la bunici. Nu ma deranjeaza, doar am fost atata timp singur in Bucuresti, e ok.

Am fost sa mananc intr-un bar. Ca majoritatea barurilor, avea televizoare pe care era monday night football si ma gandesc ca ar fi o idee buna sa incerc sa invat regulile. 🙂 Am fost intr-o alta seara cu o carte dupa mine si m-am simtit un pic ciudat, nu am mai vazut pe nimeni la nici un bar pana acum citind o carte. Un ziar, cel mult… 🙂 Am mancat un turkey burger. Ce e la McDonalds e un fel de imitatie proasta, la restaurante se gaseste varianta reala si, evident, mai buna in restaurantele ceva mai bune 🙂

M-am uitat la filme. Oldboy, Chungking express si I Robot. Primele doua au fost foarte foarte misto, I Robot m-a dezamagit total, mai ales pentru ca l-am vazut imediat dupa Oldboy si am realizat cat de tampite sunt filmele comerciale Hollywoodiene.

E trecatoare singuratatea mea si apare doar din cand in cand. Nu am nevoie de incurajari, stiu ca sunt mult prea norocos ca sunt aici, mai ales ca a inceput sa imi placa orasul de la o vreme. Dar uneori nu pot sa uit ca am lasat atatia prieteni departe, familia, atatia oameni…

Nu am nici un fel de amintiri despre locul asta… nici eu despre el si nici el despre mine. E ciudat si interesant. E prima data cand mi se intampla… hm… ce gand interesant. Oare ma asteapta o viata in care asta mi se va intampla de mai multe ori? We’ll see. Am incredere ca ma voi descurca eu, intr-un fel sau altul.

Vineri a fost randul meu sa ma duc in vizita la Rutgers la Monica, inainte sa plece acasa.

Am vazut apusul. Ne-am plimbat prin campusul pustiu. Am cumparat branza si parizer dintr-un orasel vecin si am mancat cu ceapa. 🙂 Am stat de vorbe si am facut turul campusului pe jos. Ne-am jucat Chicken Invaders si desi am castigat, am dormit pe o canapea un pic cam mica pentru mine. 🙂 Mi-am cumparat carti de joc cu Snoopy si am mancat cheesecake pe o banca.
A fost foarte dragut.

Fara legatura, zilele astea am facut o felicitare de Craciun ca sa ma pot juca cu noua mea tableta grafica. 😀
Nu prea raspandeste ea “magia sarbatorilor” (felicitarea, nu tableta!), o sa vedeti de ce… dar mie mi se pare simpatica. 🙂

Craciun Fericit tuturor!

Monica a venit ieri in vizita.
Am profitat si eu de ocazie sa mai vad New York-ul si sa fac poze. 🙂 Ba chiar am fost la un Starbucks, un lucru pe care nu il mai facusem de pe vremea cand eram homeless in Manhattan. 🙂 Ce vremuri!