Azi am realizat ca substantivul ‘building’, cu sensul de cladire, desi se refera la o chestie terminata, nu este ‘builded’ ci a ramas ca verb in procesul de construire. ๐
Tot azi am realizat ca nu stiu sa traduc ‘a face o chestie in sila’, ‘manca-ti-as’ sau ‘am inceput sa o iau pe aratura’. ๐
A trecut Thanksgiving, mare sarbatoare mare, unde americanii se intalnesc cu familia si mananca impreuna curcani (iar cei care nu fac asta se pot bucura de un weekend de patru zile). ๐
N-au trecut nici doua zile si trei sferturi din magazine s-au umplut cu brazi, beculetze, reni, lumini si luminitze, nici urma de curcani. Mergeam pe strada si ma uitam ca prostu’ prin banci si cladiri la ornamentele aparute peste noapte.
Anotimpurile nu mai vin cand vor ele ci cand vor astia de la Marketing. Daca pana acum mi se parea ca toamna se prelungeste pentru ca nu ninge afara, acum sunt sigur ca a venit iarna pentru ca uite, toate magazinele au brazi si lumini si reni si funde rosii, muzica de Craciun si tot tacamul. ๐
Si nu sunt singurul enervat de chestia asta. ๐ Bine ati venit in America, daca nu erati constienti ca e iarna, va spunem noi, se apropie Craciunul, n-ati vrea sa cumparati ceva?
Din cand in cand vorbesc pe messenger cu oameni care ma supun la un interviu despre viata mea in America. Cum iti e? Ce faci in weekenduri? Dar seara dupa job? Cum sunt oamenii acolo? Socializezi? Cu ce te distrezi in NY? Jobul cum e? Femeile cum sunt?
Simt ca vor raspunsuri si analize gandite de mine, sinteze si concluzii de pe urma carora sa isi dea seama daca in America e bine sau nu e bine, daca e ca in filme sau nu, daca eu fac bine sau nu. Vor sa le satisfac in cateva cuvinte nevoia de a judeca America si viata mea, intr-un fel sau altul.
Mi-e greu sa le raspund, nu sunt analist si nici nu pot sa le ofer ceea ce vor sa auda, ba mai mult, nu traiesc in filme. Am o viata mai mult sau mai putin normala si doar pentru ca locuiesc in NY nu sunt un alt om. Fac ok, n-am facut nimic exceptional in ultimul timp, m-am dus la cinema, m-am intalnit cu diversi oameni, mi-am cumparat echipament de parapanta, la job este cat se poate de bine, imi traiesc viata la fel cum mi-o traiam si in Romania.
Chiar asa, poate ca ar trebui sa le intorc intrebarile si sa vad ce imi raspund. Cum iti petreci timpul liber? Cum iti e in Romania? Socializezi? Oamenii cum sunt pe acolo prin Bucuresti? Dar fetele, cum sunt din punctul de vedere al maturitatii emotionale? Si mai ales… crezi ca daca ai fi departe de casa, toate ar fi mult mai stralucitoare?
Probabil cei care sunt plecati din tara inteleg cel mai bine ce aberez eu aici. ๐
Un blog care merita citit, al unui tip care a fost Director of Consumer Marketing and Brand Management la Google.
http://xooglers.blogspot.com/
It’s not full of hot gossip about who was caught peeking down who’s toga at the company ski trip or the three secret HTML tags that will absolutely guarantee a PageRank of eight or higher. There are no deep revelations that are likely to move the stock price (full disclosure: I still own some) or cast light on the inner workings of Sergey’s soul. It’s just an impressionistic look at Google from the perspective of a guy who worked there, with a bias toward how the brand was built.
Uitandu-ma la TV, vad o gramada de reclame la jocuri pe console (xbox, playstation mai degraba decat PC)…
Cum ar veni, adica pe aici piata de jocuri legale e suficient de mare incat sa le faca reclama la tv si sa le cumpere oamenii care se uita la tv… in Romania cred ca oamenii s-ar uita crucis la o reclama la un joc video. ๐
O fi si de la faptul ca ma uit la MTV2, la o emisiune care se numeste VideoMods si da numai videoclipuri generate pe calculator. ๐ Da’ nu e numai asta, ca am vazut si pe alte canale reclame la jocuri.
Ne-am pus cablu si prima oara m-am uitat la el ca prostu’ de roman la minunile tehnicii. E tari imperialistii astia americani, dom’le.
In primul rand, e cablu digital. Asta inseamna ca oricand dau pe un canal, televizorul imi arata ce canal este, la ce emisiune ma uit si de cand pana cand dureaza, am putea avea canale cu VideoOnDemand si alte nebunii de genul asta.
Doi: avem vreo 250 de canale. Am trait sase ani fara tv (in camin) si nu o sa incep acum sa ma uit in fiecare zi la stiri, dar numarul mi se pare impresionant. Avem pana si vreo 30 de canale de radio, pe genuri de muzica, unde la fiecare melodie iti spune cine canta si de ce. ๐
O alta chestie care m-a impresionat si de care habar nu aveam pana nu am venit aici este HDTV (High Definition TV). Un canal HDTV are rezolutie mult mai mare (1920 x 1080) decat un canal normal (720 x 480)… si mai pe romaneste, ramai la propriu cu gura cascata in fatza lui cand vezi diferenta de calitate, mai ales pe un televizor mare. ๐
Sunt ferm convins ca adresa site-ului meu a fost publicata pentru vreo lista de mailuri pentru ca ieri am avut multi vizitatori din senin care au venit la mine citindu-si mailul.
Urasc cand se intampla asta, sa nu stiu ce anume s-a scris si unde despre mine, sa am si eu dreptul la replica daca e cazul.
La fel s-a intamplat si cu doizece de cateva ori si atunci aveam aceeasi frustrare a curiozitatii nesatisfacute. ๐
Ultima noastra jucarie este AirPort Express, un router wireless de la Apple care are si audio-out. E suficient sa il conectezi la sistemul audio central si poti pune muzica de pe calculatorul tau oriunde ai fi in casa (evident, numai din iTunes ๐ ).
Pe langa ce stie sa faca practic, mai e si al naibii de mic si frumos. ๐
Sunt aici de aproape doua luni si nu m-am ingrasat deloc. Ce usurare! ๐
Mancarea nu mi se pare ca ar fi din plastic, rosiile sunt ca rosiile importate din Turcia. Restaurantele sunt in general bune si partea draguta e ca gasesti cam orice nationalitate ai pofta… fie ea mancare chinezeasca, thai, japoneza, greceasca, italiana, mexicana… numa’ sa fi hotarat si sa stii unde ai pofta sa mergi. ๐