Abia astept sa apara noua versiune de Yahoo Mail.
Intre timp m-am obisnuit cu gmail. Gruparea pe conversatii, care la inceput nu mi-a placut deloc, a devenit indispensabila (mai ales la volum mare de emailuri si discutii)… asa ca sunt tare curios daca noul Yahoo va reusi sa ma faca sa ma intorc. ๐
Cel mai mult ma incanta tabbed-windows, de care imi este atat de dor de cand m-am despartit acum doi ani de Eudora. ๐
Apple vrea neaparat sa ma imbolnaveasca sau, probabil mult mai realist, sa imi ia banii. ๐
Noul iPod stie si video acum. Pentru mine nu inseamna nimic chestia asta pentru ca nu merg cu metroul si in general folosesc iPodul doar cand merg… asa ca ramane doar o facilitate super cool dar nefolositoare, pentru moment. ๐
Dar daca daca pui la socoteala si hardul de 30 sau 60Gb, ecran mai mare, un iPod mai subtire si cu o baterie care te tine mai mult… uf, ma apuca nervii si poate o sa imi iau si al treilea iPod. ๐
Inginerii de la Google sunt oameni destepti. Genul ala de oameni cu care poti sa vorbesti si inteleg repede despre ce e vorba, deschisi la minte si deschisi la a vorbi cu alti oameni, de multe ori geeks, inteligenti si destul de relaxati.
E o placere sa lucrezi langa si impreuna cu astfel de oameni.
Mi-am cumparat o umbrela de la Duane Reade, un lant de magazine omniprezente de unde poti cumpara cam orice consumabile ai nevoie in bucatarie si baie si nu numai.
Este cea mai proasta umbrela pe care am avut-o vreodata, made in China. ๐ Asa ca de curand am o noua preocupare: sa imi pilotez activ umbrela cand merg pe strada.
Printre blocuri bate vantul cam din toate directiile asa ca este un adevarat challenge sa imi controlez in asa fel umbrela incat sa nu se dea peste cap sau sa nu se indoaie… sa anticipez incidentele si sa actionez hotarat pentru a le contracara. ๐
De cateva zile tot ploua, sunt numai nori.
M-am prins de ce cladirile mari se numesc zgarienori. Pentru ca, din cand in cand, Empire State Building chiar are varful in nori. ๐
Madison Square Garden, o sala absolut imensa, cu 20.000 de oameni inauntru (plina) are aer conditionat de parca ai fi in birou. Aer conditionat, nu aer de afara!
20.000 de oameni au stat fiecare la locul lui, cuminte. Culoarele erau libere, nimeni nu s-a mutat in alta parte a salii sa vada mai bine, nimeni nu s-a inghesuit pe scari… m-am simtit nelalocul meu in atata ordine. Pe de alta parte cred ca este singura solutie ca daca se intampla ceva sa poata fi evacuata toata lumea repede (in 10min de la terminarea concertului, cladirea era aproape goala).
Probabil in mare si americanii sunt educati sa fie asa respectuosi, pe de alta parte aceasta educatie era intretinuta de oamenii legii care din 30 in 30 de metri supravegheau ca nimeni sa nu stationeze unde nu trebuie. ๐
Imaginati-va o camera mare, mobilata, si o usa. In camera intra doi ninja pe care eu ii privesc din ascunzisul meu, strangand puternic propria-mi sabie ninja. Au intrat si eu stiu sigur ca s-au ascuns in singurele locuri posibile din camera respectiva. Nu stau mult pe ganduri. Stiu sigur ca voi invinge si sparg usa, navalesc in camera si incep sa impart lovituri de sabie in stanga si in dreapta in cele doua locuri in care stiu sigur ca cei doi erau ascunsi.
Ma opresc pentru o fractiune de secunda cand imi dau seama ca m-am inselat. Cei doi ninja nu erau chiar asa cum credeam eu ๐ ba mai mult, au inceput sa ma atace din cu totul alte locuri.
Ma reorientez repede si ma adaptez situatiei. Din fericire am reflexe rapide si adrenalina atacului surpriza ma ajuta sa parez loviturile lor si sa trec la atac. Abia acum am o imagine corecta asupra situatiei.
Nu, nu este un vis. ๐
Acesta sunt eu, de cele mai multe ori, si acum ma cunosti si tu cititorule putin mai mult.
Se pare ca Macromedia a ascultat si vocile dezvoltatorilor care simteau nevoia de un IDE bun pentru codare in Flash si in curand vor scoate un produs care integreaza dezvoltarea Flash in Eclipse.
Sursa: zdnet, macromedia.
Abia astept! ๐
Duminica am fost la MoMA. Dupa o ora si jumatate de plimbat prin el am iesit atat de ametit incat am mers vreo 10 minute in directia gresita.
M-a emotionat sa pot sta in fatza unor tablouri de Dali, Picasso, Van Gogh, Kandinski, Matisse… si am ramas surprins de cat de impresionante pot fi in realitate. De unele dintre ele pur si simplu nu ma puteam desprinde, am stat fascinat ca un prost in fatza lor si ma chiombeam (probabil tamp) fara sa pot sa plec.
Daca vreodata sunteti prin NY, nu-l ratati. Merita!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma mai uitam la Discovery la cate o emisiune despre masinarii uriase, sau realizari tehnice nemaipomenite, ma emotionam asa intr-un fel si ramaneam impresionat de ce poate produce mintea umana, pe ce scara se intampla unele lucruri si ce lucruri incredibile se intampla pe lumea asta.
Acelasi lucru l-am simtit de doua ori in ultima saptamana, de fiecare data legat de noaptea din NY.
Prima data ma plimbam prin Central Park si am facut poza asta. Ma uit la ea si stiu ca nu am reusit sa surprind cat de impresionante si mari erau cladirile de acolo.
A doua oara, am luat cina cu niste prieteni de-ai lui Tudor pe acoperisul cladirii lor amenajat ca terasa, undeva la etajul 35. Mie mi s-a parut ca sunt intr-un fel de cartier Militari al New Yorkului, cartier de blocuri si locuinte… diferenta fiind ca aici toate ‘blocurile’ erau cladiri mai mult sau mai putin de lux, cu 30+ etaje. Si de acolo, noaptea, sa te vezi inconjurat de colosi din acestia luminati si luminosi, cu tot orasul undeva departe la picioarele tale… cu greu poate fi descris. Imaginati-va poza de mai devreme, multiplicata de multe multe ori si mult mai aproape.
Exista momente in care New Yorkul asta isi merita toti banii.
Viatza la casa? Poate pentru alta data. Pana una alta, cred ca o sa imi placa viata la bloc. ๐