Vivi's developer blog

Am gasit apartament si asta e o usurare. Poate mai mult din intamplare, am ajuns la niste brokeri (o agentie de imobiliare) draguti. Oameni buni de vanzari, ne-au convins ca apartamentul pe care l-am luat este ceea ce ne doream… si cred ca aveau dreptate. 🙂 Macar nu au incercat sa ne vanda prea mult bullshit, nu au incercat sa ne duca de nas si sa ne ofere aiureli, au fost chiar ok.
Daca vreodata aveti nevoie de un apt in NY, vi-i recomand. 🙂

Intre timp am reusit sa ma instalez ceva mai bine pe laptopul lui Tudor si am pus online poze de prin primele zile cu mine si NY. Nu e foarte fun sa stai si sa lucrezi incomod pe scaune de cafenea, prin parc, pe laptop… nu e deloc fun. O sa treaca si asta si e bine si asa, mi-a facut pofta sa muncesc, sa cunosc si eu oameni, sa revin la o viata ceva mai normala. 🙂

Azi m-am intalnit cu o tipa, cunostinta de-a Irinei care sta in NY, si am stat o ora de vorba. A fost ca o gura de aer proaspat, mi-am dat seama cat de neplacut este sa fii intr-un oras in care nu ai macar cativa oameni cu care sa vorbesti.

Trecerea a fost brusca mai ales in contextul in care ultimele trei luni in .ro nu am facut decat sa stau degeaba mai mult sau mai putin, sa vorbesc cu oameni, sa ies cu oameni si sa socializez.

Stiu ca este doar inceputul si era normal sa fie asa, e o faza prin care trebuie sa trec… dar este weird. 🙂 Da, ca il am pe Tudor ajuta, dar si de el m-am saturat si oricum contactele noastre sunt dominate de stresul gasirii unui apartament care sa ne multumeasca. De asta cand stau la net stau pe forumuri, mail, blog, orice forma de comunicare posibila cu oricine. 🙂

In plus, mi s-a mai facut dor si de Flash, de ceva util de facut, de programare si de a produce chestii care sa imi placa.

Manhattanul pare sa fie un cartier care atrage multi oameni care au bani si de aceea si preturile apartamentelor bune sunt pe masura. 🙂

In plus, prima impresie este ca pentru a gasi un apartament avem nevoie de o gramada de hartii cum ar fi credit history, referinte de la oameni care te mai cunosc, de la cei unde ai stat pana acum, cati bani castigi si eventual chiar si un girant. In mare conteaza ca cei care iti inchiriaza apartamentul (proprietarii cladirii) sa se asigure ca esti un om ok care nu o sa le strici cladirea, ca nu o sa ii deranjezi pe ceilalti si o sa platesti chiria la timp. Imi amintesc ca am vazut asta in Friends mai demult dar nu i-am dat atentie. Ei bine, se pare ca din nou America este ca in filme. 🙂

Acum e weekend si nu am inceput sa prospectam apartamente, suntem in faza de teasing in care ne prindem cum stau lucrurile. 🙂 Sunt convins ca o sa se aranjeze intr-un fel sau altul lucrurile, o sa fie o perioada interesanta.

Praga, soare puternic, coafura rezista, psihicul isi revine. Somnoros, dorm pe pe fuga si putin in aeroport.

New York, soare si mai puternic, psihicul deja incepe sa se simta foarte bine. Imi face placere sa revad orasul imens. Soferul de taxi e simpatic si ma tine de vorba in drum spre Manhattan, e un indian si probabil se si plictiseste si vrea si bacsis cat mai mare. 🙂 Dragut oricum din partea lui, vorbim despre Romania si aflu ca in India, daca ai 500 usd, poti sa platesti pe cineva sa omoare pe oricine. 🙂

Ies cu Tudor pe terasa de la birourile Google care da oarecum spre Times Square. Abia dupa o vreme observ ca daca tacem, am senzatia ca suntem intr-o mare fabrica unde un ventilator urias huruie in continuu… este zgomotul orasului. 🙂 Sunt navalit de tot ce e nou pe aici si nu stiu ce sa scriu mai intai. Imi dau seama ca e neplacut sa nu am calculatorul meu, acum scriu de pe laptopul lui Tudor dar o sa treaca si asta… 🙂

Merg prin oras si ma gandesc ca aici o sa locuiesc… si nu pot decat sa fiu eu insumi surprins de acest gand. Da, o sa imi placa aici, cel putin pentru o vreme! 🙂

Toata lumea isi imagineaza ce misto o fi sa zbori si probabil se gandesc ce nebuni boemi sunt cei care o fac. Marketing si imagine.

Momentul dinaintea saltului scapa acestei imagini idilice. La primele salturi te caci pe tine de frica si te intrebi ce dracu cauti tu acolo. Toate temerile ti se amplifica si apar brusc toate gandurile despre ce se poate intampla rau. Panica se lupta cu tine si instinctele incearca sa te opreasca.

Antrenamentul te ajuta sa te stapanesti si iti repeti intr-una ca stii ce faci daca ceva nu e in regula, ca ai sisteme de sigurantza, ca o sa fie bine… o sa fie bine… o sa fie bine… salt! Un amalgam de senzatii navalesc peste tine si dau afara temerile si fricile care pur si simplu nu isi mai gasesc locul in acel moment. Parasuta se deschide si adrenalina iti umple simturile. Te simti stapanul cerului si asta e partea care face toti banii. Aterizezi si singura senzatie pe care o ai este ca mai vrei o data.

Poate suna bombastic, dar ma simt inaintea unui salt pentru care nu m-a antrenat nimeni. Probabil ca partea de dupa o sa faca toti banii, dar nu pot fenta in nici un fel temerile dinaintea saltului. Sunt nefentabile. Maine urmeaza sa zbor.