Vivi's developer blog

Ieri si azi am avut un contact preliminar cu ideea de a ma duce la servici, clasic (sa ajung la 9am acolo, sa plec la 18pm de acolo), si la servici sa nu fac ce imi place mie, ci ce trebuie sa fac.

Mi-am dat seama ca nu as suporta sa fac asta mai mult de cateva zile la rand.
Sper din tot sufletul ca Google sa ma spele bine pe creier, sa ma faca sa imi placa la nebunie ce urmeaza sa fac si sa ma resfete 🙂 pentru ca altfel nu stiu daca as rezista.

Si chiar daca pe post de freelancer sau ca asociat intr-o firma muncesti mult mai mult, cred ca ideea libertatii de a veni si pleca oricand, de a face ce iti place si de a stii ca daca nu iti place nu esti nevoit sa faci, ca poti sa iei alte decizii si sa schimbi… ei bine, ideea asta merita.

In Europa, suntem romani. In America, suntem europeni.
1-0 pentru America.

Un freelancer nu are unde sa lucreze decat acasa. Doarme, mananca, lucreaza, mananca, pierde vremea, lucreaza si o ia de la capat… in acelasi loc. Comod, bineinteles, nu trebuie sa pierzi vremea pe drum, poti sa faci un dus sau sa dormi cand iti vine tie.

Din cand in cand insa, ma satur. Ma apuca o lipsa de chef, acelasi spatiu folosit pentru toate mi se urca pe creier si desi am de munca, as face orice altceva. Comod, bineinteles, pentru ca exista intotdeauna ideea ca as putea sa aman munca pentru un pic mai tarziu.

Incomod pentru ca la un moment dat chiar va trebui sa o fac si asta inseamna ore tarzii, munca pe ultima suta de metri, stres. Rareori am reusit sa fiu riguros cu timpul meu si asta s-a intamplat mai ales atunci cand aveam atat de mult de munca, incat n-as fi reusit decat muncind in continuu.

Sper ca angajarea sa ma ordoneze. In acelasi timp, mi-e teama de saltul de la “muncesc cand am chef si la orele mele” la “program fix, angajat, in fiecare zi” si sper sa nu ma fi obisnuit prea mult cu stilul de viata de acum.

p.s. Am decis ca pentru moment sa scriu numai in romana, testul cu limba engleza nu m-a multumit. 🙂

For the first time I read some solid positions saying that Google is the new villain and what they are doing now makes us think at the first years of Microsoft (cool company back than, evil corporation now).

Does anyone remember 1995 and Win95? It looked like a silly patched upgrade of MS-DOS, it was even named MS-DOS 7 (following MS-DOS 6.22). The famous blue screen of death ruled the new operating system, they were blaming software piracy and the software, not the operating system. Time showed us that it really was a crappy operating system.

Does Google really looks like that? I only see clean software, clean products, user oriented and almost no failiures.

In a recent talk with Tudor (working at google now) about future Google products and where the company is going, he brought to my attention the Google philosophy, with ten things Google has found to be true.
Could it be only marketing bullshit, or do they really believe in that? From what I hear from the googlers I know, I would think that they believe those ten things.

Time will tell.

Irina mi-a atras atentia asupra unui articol scris de Paul Graham despre cum crede el ca nu e bine sa te angajezi ci e frumos sa incerci idei noi cand esti tanar pentru ca nu ai nimic de pierdut si merita acea sansa de 10% ca ideea ta sa reuseasca.

Pana aici toate bune, partea cu care eu nu sunt de acord este ideea ca poti face asta si fara sa termini facultatea (sau cel putin asa am inteles eu). Desi exista exemple celebre de astfel de succese, eu as milita pentru o chestie de mijloc.

Faceti facultate, in timp ce o faceti sau imediat dupa incercati lucruri noi dar nu o neglijati. Cum sa nu recomand asta, cand asa este si mica noastra poveste de succes, cu doizece? 🙂

Click aici pentru articol (articolul devine interesant cam dupa prima treime).