Sunt în drum spre LA pentru un weekend, și avionul ăsta, pentru cine știe ce motiv, m-a făcut nostalgic. Poate ați observat, nu scriu pe blog des.
Iubesc New York-ul mai mult ca niciodată. Au trecut câțiva ani buni până să îl simt în măduva oaselor, să mă pătrundă bine de tot, să trecem împreună prin bune și rele.
Am devenit din ce în ce mai bun la empatie. Nu fac suficient exercițiu fizic. Deși am carnet auto de vreo trei ani, am condus de vreo 10 ori în total. Tot sper să apară self-driving-cars ca să nu trebuiască să fac asta niciodată. Terapeuta mea mă ascultă răbdătoare de trei ani, 45 de minute în fiecare săptămână. Îi sunt foarte recunoscător pentru asta.
Eu și orașul trăim intens, și ne place să trăim.
Sunt norocos că lucrez în tech, și cred că sunt norocos în general. Cum necum am ajuns de la Bănești, un sat cu 3000 de locuitori, la zborul ăsta spre LA.
Și viitorul abia începe. Oportunitățile sunt din ce în ce mai dese, din ce în ce mai multe. Viața se schimbă într-un ritm din ce în ce mai agresiv, și unde este schimbare multă sunt și oportunități multe.
Eu unul abia așept următorii 10 ani.