In seara asta am vazut Sunshine Play, din GreenHours. Fara sa ajung in GreenHours, fara nici macar sa fiu in Bucuresti. O piesa cu trei necunoscuti pe un acoperis, mici drame si mici comedii.
A venit in NY, intr-un bar din East Village. Am aflat de ea din intamplare, culegand un afis la o piesa intr-un teatru off-brodway, pe numele lui PS122, un fel de ArCub al New York-ului (cred, desi n-am fost niciodata in ArCub ð ).
Au venit putini oameni, majoritatea romani. Poate ca nu s-a auzit de piesa, poate o fi fost din cauza ca era in una din zilele saptamanii sau poate ca nu atata lume de aici gusta teatrul alternativ romanesc intr-o marti seara la ore tarzii.
Mi-a placut. Mi-au placut actorii, i-am simtit romani chiar daca jucau in engleza. A fost ceva in felul lor de a vorbi, in felul lor de a se misca, in priviri si in atitudini pe care l-am simtit natural, pe care l-am putut intelege si de care am putut sa ma simt aproape. A fost ceva in aerul lor, in accent, care m-a facut sa aud limba romana din spatele frazelor in engleza, sa le simt gandurile, sa ma pot identifica in ei.
Am plecat prin ploaie, cu dorinte nelamurite de a mai vedea filme romanesti si de a ma duce in Club A la un concert Urma, de a mai vedea o data Bitter Sauce si de a mai sta putin de vorba cu Carmen Vidu. A fost ceva care m-a atras, care m-a facut sa imi placa piesa asta mai mult decat piesele jucate de actori ne-romani si pe care simt ca imi va fi greu sa il gasesc in alte parti.
postezi despre o trupa necunoscuta romaneasca si absolut nimic despre NYC Marathon care a fost acum cateva zile???
Da. Nu-i asa ca e misto sa pot scrie despre ce vreau eu, pe blogul meu, cand si daca am eu chef? ð
Damn… am uitat de invitatie. Ca o primisem si eu, Stefan Peca fiind si el bursier Soros, venit aici exact ca si mine, dar in urma cu cativa ani. Trebuie sa ne interesam ca sunt niste filme romanesti faine, d-astea premiate pe la festivaluri, la Centrul Cultural. Te tin la curent.
eram sigur ca asta o sa fie raspunsul tau vivi ð
probabil iti citesc blogul prea mult de intuiesc deja raspunsurile tale.. ma asteptam sa gasesc mai multe despre NY si google, nu despre 3 romanasi de care nu a auzit nimeni..
Mda… nu stiu ce sa spun de “3 romanasi de care nu a auzit nimeni”. Nu voi mentiona vorbe grele gen “incultura” (desi vanitatile mele de intelectuala m-ar indemna sa fac asta), ci ma voi rezuma la a spune ca exista in lume comunitati de oameni cu preocupari fundamental diferite. Astfel, exista o comunitate relativ bine articulata care are habar de manifestari culturale in general, de teatru contemporan in particular. Iar teatru de la Greenhours, Peca & co sunt un nume in teatrul contemporan, cel putin in cel din SE Europei. Tot astfel, pe lume exista comunitati extrem de interesate de NY ca punct turistic pe harta lumii, ori de Google ca mare companie intre atatea mari companii. Prin urmare, daca aceste comunitati nu se intersecteaza, nu se cuvine sa se vina cu argumente de genul “daca eu ca membru al comunitatii X nu am auzit de” “nimeni nu a auzit de”. Asta pe langa argumentul foarte strong al lui Vivi “am blogul meu, scriu ce vreau in el”.
Atunci probabil vei intui si ca iti multumesc pentru feedback si ai tot dreptul sa nu iti placa blogul meu, la fel cum si eu am tot dreptul sa ignor ceea ce se asteapta unii sa gaseasca la mine pe blog. ð Nu te intereseaza, nu citesti. Simplu.
nu pot sa nu observ: mama ce de vanitatzi nesatisfacute pe-aici… ð din cate-mi dau seama, corina se simte parte din elita cu gusturi culturale rafinate, inconjurata de nepriceputeni inculturisti ð … iar vivi (desi intelege mesajul) se simte un mic dictator absolut care poa’ sa raspunda la ce vrea el, indiferent de ce se scrie ð hihihihi
in legatura cu subiectul… ce sa zic… vivi, am senzatia ca esti “in cautarea timpului pierdut”, iar cei de la green hours sunt o prajiturica. melancolia ne-ncearca pe totzi cateodata (cred eu), nu ramane decat s-o gustam…
Inca putin si vedeam si o bataie in noroi aici…..
O intrebare: Vivi, comunitatea de romani de acolo (NY) este unita si activa? Nu de alta, dar din afara nu pare asa (mi-au spus unii, nu stiu cat de subiectivi) si o parere de la cineva direct implicat ar fi interesanta…
Cred ca sunt grupuri si grupuri de romani. Sunt convins ca unii sunt uniti. Exista petreceri lunare romanesti, uite una de Halloween (la care nu am participat): http://www.youtube.com/watch?v=5ZF0roHtwCo
Nu fac parte din nici o comunitate de romani de aici asa ca nu as putea sa iti spun.
Departe de casa de o luna si jumatate si la distanta in timp de inca 2 luni si jumatate pana sa aud romaneste pe strada, mi-ai facut un dor de casa cu Urma si Bitter Sauce de nu-ti imaginezi.
ce bine totusi, ca locuiesc in cluj, ca aud zilnic romaneste, si ca ii stiu pe cei trei romanisi necunoscuti in ‘minunata si fascinanta’ [pt unii] america… ð
[…] Mi-a placut mai mult The Sunshine Play, poate si pentru ca Bucharest Calling a fost montata aici oarecum distant de ecranul de proiectie care era undeva singur in spate. Mi-a placut sa imi imaginez cum ar fi fost in Green Hours, cu actorii mai aproape de zidul de proiectie, si mi s-a facut dor de Bitter Sauce al lui Carmen Vidu. […]