Cinci zile de mers cu mașina, oprit după cum ne-a tăiat capul, dormit la hoteluri găsite cu câteva ore înainte să ajungem acolo, fără griji sau program, fără nici un fel de constrângeri, fără nici un plan clar ci doar o direcție și o idee despre unde vrem să ajungem.
Peisaje spectaculoase, muzică bună, cină sub clar de lună, plaje pustii, deșert, o vacanță care m-a făcut fericit și pe care am savurat-o din plin.
“La vie en rose” si la propriu si la figurat.. 😉
Cu ce masina ai mers, poti sa pui si o poza cu masina ?
Sa stii ca asa e …merita sa alegri dupa ea …pentru ca in momentul in care ai gasit-o traiesti cele mai minunate clipe…
În căutarea *căruia*, nu?
Cald rau?…superb peisaj, oricum 😉
i soooooooooooooooooooooooooo envy u , dar felicititari ca ai ajuns unde ai ajuns pe barba ta si prin munca , bv .
@Mihai: eu mai greu vorbeaște românește acuma, greșeaște câte uneori.
@tequila: deloc cald. California iarna este cam răcoroasă, undeva între 10 și 20 celsius. Așa, molcom, nici prea prea nici foarte foarte.
@isa: poate asta servește drept inspirație și pentru alții. 🙂
Mi-a venit sa plang cand am citit postul asta si am vazut pozele! Vreau si eu!!!!!!!!!
E bine că ai adăugat ceva text acestor poze, pentru că judecând după culorile predominante, aş fi fost tentată să cred altceva 🙂 (vezi http://www.stevenjchen.com/index.php?link=emotions ).
un peisaj de milioane 🙂
Descrierea ta imi aminteste de Jack Kerouac, “On the Road”. A fost exact ca un flash atunci cand am citit ce-i mai sus.
Ai perfecta dreptate. Am trait-o pe pielea mea acum 2 veri pe coasta de EST.
Wildwoods – Atlantic City – Niagara Falls un van de 12 pers, 6 romani si 6 turci – peste 12 ore de sofat in continuu (cu 3 soferi a fost mai easy)
Wildwoods – Philly – Pittsburgh – Washington DC – mini van, 4 fete si 2 baieti, oboseala, distractie, amintiri unice.
As pleca si acum…….