Din cand in cand vorbesc pe messenger cu oameni care ma supun la un interviu despre viata mea in America. Cum iti e? Ce faci in weekenduri? Dar seara dupa job? Cum sunt oamenii acolo? Socializezi? Cu ce te distrezi in NY? Jobul cum e? Femeile cum sunt?
Simt ca vor raspunsuri si analize gandite de mine, sinteze si concluzii de pe urma carora sa isi dea seama daca in America e bine sau nu e bine, daca e ca in filme sau nu, daca eu fac bine sau nu. Vor sa le satisfac in cateva cuvinte nevoia de a judeca America si viata mea, intr-un fel sau altul.
Mi-e greu sa le raspund, nu sunt analist si nici nu pot sa le ofer ceea ce vor sa auda, ba mai mult, nu traiesc in filme. Am o viata mai mult sau mai putin normala si doar pentru ca locuiesc in NY nu sunt un alt om. Fac ok, n-am facut nimic exceptional in ultimul timp, m-am dus la cinema, m-am intalnit cu diversi oameni, mi-am cumparat echipament de parapanta, la job este cat se poate de bine, imi traiesc viata la fel cum mi-o traiam si in Romania.
Chiar asa, poate ca ar trebui sa le intorc intrebarile si sa vad ce imi raspund. Cum iti petreci timpul liber? Cum iti e in Romania? Socializezi? Oamenii cum sunt pe acolo prin Bucuresti? Dar fetele, cum sunt din punctul de vedere al maturitatii emotionale? Si mai ales… crezi ca daca ai fi departe de casa, toate ar fi mult mai stralucitoare?
Probabil cei care sunt plecati din tara inteleg cel mai bine ce aberez eu aici. ð
Inteleg prea bine ce spui, dar sa stii ca astfel de chestionare se raresc in timp. Plus, tu mentii blogul asta de la inceput, deci cunoscutii tai isi pot face o idee despre cum e “acolo” — eu am facut greseala sa impartasesc judecati de valoare cu anumiti prieteni care au venit aici, convinsi de mine, si au fost dezamagiti. Totul e relativ si poate tocmai de asta oamenii sunt curiosi cum vezi TU lumea.
> Simt ca vor raspunsuri si analize gandite de mine, sinteze si concluzii de
> pe urma carora sa isi dea seama daca in America e bine sau nu e bine,
> daca e ca in filme sau nu, daca eu fac bine sau nu. Vor sa le satisfac in
> cateva cuvinte nevoia de a judeca America si viata mea, intr-un fel sau
> altul.
Simti asta poate pentru ca pornesti de la anumite prejudecati in ceea ce priveste intrebarile lor. Believe it or not, nu toata lumea intreaba pentru a vedea daca in America e bine sau nu, daca a vedea daca e ca in filme sau nu. Nu toti asteapta sa le confirmi ideile despre cum e acolo (daca femeile sunt grase, daca e ca in filme). Nu toti intreaba pentru ca asteapta raspunsuri care sa-i dea pe spate, care sa-i impresioneze. Nu toti se asteapta ca daca traiesti in NY sa fii un alt om. Nu vor toti sa le satisfaci nevoia de a judeca America si viata ta, intr-un fel sau altul. Concluzie: nu toti asteapta un fel de recenzie despre America.
Pentru cei care nu intreaba din nevoia de a judeca America, nu conteaza faptul ca esti in NY. Puteai foarte bine sa fii in Roma, in Helsinki, in Reijavik sau in Bagdad. Esti intr-un loc diferit fata de Bucuresti, fata de Romania. E vorba de diferente culturale, care oricat de mult ar incerca multi sa le dizolve sau sa le ignore, ele exista si sunt foarte reale. Nu poti sa compari punct cu punct viata cuiva in NY si viata cuiva in Bucuresti si sa spui ca sunt la fel. E ca si cum ai spune ca nu exista formula “diversitate culturala”. E ca si cum ai spune ca oamenii sunt la fel peste tot. E ca si cum ai spune ca oamenii se confrunta cu aceleasi probleme fie ca sunt la Polul Nord, fie ca sunt in jungla amazoniana. Exista similaritati, dar nu poti ignora diferentele.
Lumea nu se asteapta ca tu sa “raportezi” ceva extraordinar sau exceptional. Lumea te intreaba pentru ca vrea sa vada cum este prin ochii tai, intreaba de acele diferente culturale de care ziceam mai sus, dar nu neaparat pentru a judeca. Si nu, nu trebuie sa te simti ca si cum ai fi intervievat. Si nu trebuie sa te simti ca si cum ai fi ghid turistic sau vreo autoritate.
Data viitoare cand mai primesti o astfel de intrebare descopera daca este sau nu vorba de una gen:
“Wow!!! Esti in NY? Super tare!!! Si cum e acolo [n.e. mult mai bine decat in Romania]? Cum e, cum e, cum e?”
Data viitoare nu mai fi privi la fel de superficial intrebarile lor. Iar daca chiar te deranjeaza astfel de intrebari, stii foarte bine ca nu esti obligat sa raspunzi. Poti refuza politicos, sau le poti indica sa caute pe Google ð
” Totul e relativ si poate tocmai de asta oamenii sunt curiosi cum vezi TU lumea. “.
Salut Raluca, salut Vivi, …sau poate ca asa se intimpla deobicei cind discuti cu oameni care locuiesc in alta parte. Nimic nou sub soare. Nu or sa se rareasca, nici indeseasca, chestionarele sau interviurile, cum le numiti mai sus.
Intr-adevar, cred ca nu trebuie neapart sa impartasesti, judecati de valoare, sau cine stie ce analize pretentioase, numai pentru ca asa simti tu ca vor ei; oricum ar fi, gindite de tine. Cum altfel ð ?
Probabil doar ca a inceput sa-ti fie …dor de casa Vivi si d-aia :-).
Dorin
Si tu ai prejudecati despre prejudecatile mele. ð
Si da, cred ca lumea se asteapta sa raportez ceva… ca sa poata judeca chestiile astea de care vorbesti tu. Vor sa le rezum in cateva cuvinte raspunsuri la niste chestii destul de generale.
Si de multe ori, eu nu am cum sa am raspunsurile astea si mi-e nu stiu cum sa trag o linie in fiecare saptamana si sa imi judec viata. Probabil asta ma sacaie… faptul ca intrebarile oamenilor astora ma fac mereu sa ma intreb “ia sa vad, ce am mai facut eu in ultimul timp? si oare cum judec eu chestia asta? ce e diferit fata de Romania? cum sa rezum eu in cateva cuvinte o concluzie despre asta?”
Ha? Ce legatura are dorul de tara aici?
Dupa experienta mea, cei care te bombardeaza cu intrebari pur si simplu vor sa inteleaga ce e diferenta dintre lumea in care traiesti tu si lumea in care traiesc ei. Nu cred ca asteapta la o descriere in detalii, doar mici amanunte care ar fi interesante. Eu de obicei raspund la fel, cu mici amanunte, fara a simti nevoia sa descriu absolut tot ce mi se pare nou. “Uite, am facut kimchi cu udon, invat sa gatesc, blablabla” sau chestii de genul asta, fara sa intru in detalii de genul “kimchi e (…) iar udon e o pasta fainoasa (…) ” etc. Amanunte mici, care sa le “distraga” atentia, daca ma intelegi:)
Iar pentru cei care iau legatura cu tine prin messenger, acum in primul rand tu esti Cel Care A Plecat In State. Nu vivi, sau stiu eu cum te numesc prietenii, nu acum. Si este firesc sa te bombardeze cu intrebari legate de schimbarea asta pe care ai in viata. Peste saptamani, luni sau poate ani va reveni la “normal”.
OK, pai am si eu o intrebare: Vivi, cand iti dai drumu cu parapanta de pe EmpireStateBuilding ;-)?
Mda, si eu eram “deranjat” de atatea intrebari. Dar nu neaparat de ele, pentru ca te fac sa analizezi ce totusi este diferit. Ma enervau la culme intrebarile cu subiecte tampite gen raceala sau intoleranta nemtzilor, capitalisti disperati, etc. Un timp m-am luptat si incercam sa le zic ca astia sunt de 100 de ori mai toleranti decat romanii si de fapt Germania este un stat social, dar…. Cand am renuntat sa ma mai lupt au incetat si intrebarile. Probabil cel mai mult ma indispun nu intrebarile ci prejudecatile din spatele lor. Dupa 2 ani se schimba in “Te-ai mai intoarce in Romania?”.
namibia are dreptate: muta discutia la alte subiecte mai… hm… cotidiene.