Poate ați observat sau poate nu, de la o vreme am început să scriu cu diacritice. La început pe blog, apoi și pe messenger, de se miră prietenii și mă întreabă “de ce scrii cu diacritice?”. Cred că ar trebui să le răspund “de ce nu?”, toate browserele și softurile moderne știu să afișeze corect diacriticele și nu-i așa greu să îți instalezi un layout de tastatură decent.
Însă o parte din mine se simte poate ciudat, uite-l pe ăsta din Americi, s-a găsit el să fie Pruteanu că e mai breaz și se crede naționalist.
Încerc să mă lupt cu sentimentul ăsta, deși până acum nu am reușit complet. 🙂
Voi ce părere aveți? Dacă tot se poate, de ce să nu păstrăm limba așa cum a fost ea de la mama ei? Evreii au înviat o limbă moartă și noi nu suntem în stare să păstrăm niște amărâte de diacritice? Atât de ne-naționaliști suntem?
Mă întreb cum scriu oare elevii din liceele de azi la școală. Oare s-ar putea face o statistică legată de câte diacritice lipsesc din extemporale sau teme? Ar fi interesant de văzut dacă evoluează în vreun fel scrierea de mână.
am avut prilejul în ultimul an să moderez comentariile unui site de news cu câteva mii de vizite pe zi (peste zece).
Lipsa diacriticilor nu m-a mirat atât de tare, cât faptul că mulți dintre cei care, culmea!, comentau pe tema că „Bă, lasă-ne, că nici nu știi să scrii românește“ scriau în fapt „Ba lasa- ne ca nici nu sti sa scri romana“. E clar cu diacriticile: tastaturile, softurile, browserele n-au fost deloc prietenoase cu ele, diacriticile, în primii 10 ani online din România. Dar să scrii „a scrie“ la conjuctiv cu un singur și să nu știi că „nu știi“ se scrie nu „nu ști“, ci „nu știi“ e o chestiune care chiar lezează limba.