Am mancat in seara asta la Cafe Un Deux Trois, undeva langa Times Square, pe 44th street.
Mancarea a fost ok, locul nu este spectaculos, cu oarecare pretentii de stil si mai scump decat un local normal.
Insa pe fiecare masa era un pahar cu creioane cerate (rosu, portocaliu, verde, maro, albastru si negru) iar in loc de fatza de masa era o coala mare de hartie alba. Creioanele erau nefolosite si n-am vazut pe nimeni desenand, dar m-am simtit excelent sa o fac si sa ma joc de-a culorile intr-un local cu aroma frantzuzeasca.
Am desenat copaci nebunesc de rosii si avut un sentiment fantastic de boem si mica nebunie, relaxant si copilaresc.
Mi-ar placea sa mananc acolo mai des, cu oameni pasionati de culori si desen, cu pofta de joaca si forme, idei si nazbatii fantastice. Nu ca sa producem arta ci doar ca sa ne putem descoperi gandurile in culori atunci cand vorbele poate nu isi au sensul sau cand nu avem chef de conversatie.
Cat de misto e ideea! Desi primul lucru la care m-am gandit a fost ca vor disparea al naibii de repede creioanele, e exact genul de local pe care as vrea sa-l am. Sper sa se deschida si la noi dev de genul asta curand. As merge acolo toata ziua. Te urasc pentru ca ma faci sa vreau atat de mult sa merg la NY. La naiba.
[…] De blogul lui Vivi m-am indragostit. In toamna. Citeam manacand iaurt cu fructe cu o lingura imensa si nu ma puteam opri. Din citit. Visam cu ochii deschisi. Citeam ca recunoaste strazile din filme, iar my all time favourite, ceea ce m-a facut sa incep un blog: umbrela chinezeasca. And this is when I had a huge crush on him: Cafe Un Deux Troi. Si acum sa-l citesc este o placere. Pentru ca e inteligent [e geek, btw, geek inseamna computer genius, nu mirc-ist! apropo de comentarii mai vechi la geeks rule] si povesteste lucruri simple care ma fac sa visez si/sau sa zambesc. […]
[…] M-am inscris si eu pe Blogmania (nu sunt inca listat) si am dat cateva click-uri p-acolo. Din blog in blog, am ajuns la un post de pe blogul lui Vivi, care mi s-a parut foarte interesant si dragut. Era vorba de un local unde iti poti da frau liber imaginatiei. Si cand am citit asta m-am si gandit la colegul meu Tibi?or desenand un “faimos” Ghostman. Asa ca Tibs, cand te duci la vara in State, sa vizitezi Cafe Un Deux Trois. […]
Fara intentii rele, o sa ii dezumflu un pic pe cei
carora le-a placut ideea. Totul e datorat faptului
ca e mult mai simplu de curatat o masa acoperita cu
hirtie. Pur si simplu arunci coala si o inlocuiesti
cu alta. Creioanele sunt pentru copii, ca sa aiba ce
face in timp ce parintii mai stau si ei de vorba.
Creioane din astea sunt pe toate drumurile, cinci
cutii la un dolar, asa ca daca vrei poti sa le iei
cu tine. Restaurantul le va inlocui imediat.
Sunt foarte obisnuite prin New Jersey, ma mir ca
abia acum le-ai descoperit in NY.
Oricum, sunt de acord cu desenatul pe hirtia asta:
si eu fac la fel ori de cite ori am ocazia, spre
amuzamentul nevestei (care-i americanca).