Mă uit la campania prezidențială și îmi dădeam seama zilele trecute că de fapt este the ultimate entertainment. Campaniile nu sunt despre cine este cel mai potrivit să conducă, ci despre cine reușește să convingă poporul că este cel mai bun să conducă, cine vinde mai multe bilete la box-office pentru un film care va dura patru ani și va apărea pe marile ecrane în Noiembrie.
Este o campanie de marketing și manipulare, dramă (sau mai degrabă tragi-comedie) hollywoodiană, un joc de strategie, tactică, un fel de sah unde miza este fantastică și pierderile nu sunt atât de mari, un joc în care presa joacă un rol fantastic.
Cel mai recent hobby al meu este să citesc știrile BBC, relativ obiective și factuale, după care să citesc și perspectiva din presa americană. E fascinant să urmărești și să identifici care sunt democrați și care sunt republicani sau să îți dai seama că, la sfârsitul zilei, presa nu este chiar un vehicol de informare ci trebuie să fie și entertainment, dramă sau scandal ca să vândă și să întrețină masele.
Mai mult, remarcam aseară uitându-mă la primul debate între McCain și Obama cum atât republicanii cât și democrații au putut auzi exact ceea ce doreau. Republicanii au văzut un McCain care ‘a fost acolo’ și de-asta știe ce face, care va reduce taxele celor cu bani și care i-a zis-o lui Obama, jumătate din timpul lui petrecându-și-l spunând că Obama nu are dreptate. 🙂 Iar democrații au văzut un Obama rațional și calculat, calm, cu o privire mai largă asupra lumii, puțin socialist și care în general răspundea la obiect în loc să privească în trecut.
Una peste alta, cred că cel mai mișto articol pe care l-am citit până acum despre alegeri a fost un articol din New York Magazine, din care următorul citat mi se pare reprezentativ.
That McCain eventually wound up here should come as a less than total surprise, for the guru guiding his message and strategy is Steve Schmidt, who made his bones working for Rove in 2004. Schmidt is regarded as one of the toughest, savviest, most skilled operatives in the business—but his mettle will be severely tested by his opposite number on Team Obama, David Axelrod, the class of the Democratic field. For months already, the two men have faced off like a pair of chess grand masters, carefully arranging their pieces on the board, occasionally snatching a pawn or a rook, setting up their candidates for the final drive to capture the other side’s king.
Un articol care merită citit dacă urmăriți alegerile.
Lung insa foarte interesant articol! 🙂 Thanks for sharing. 😛
Dezbaterea americanilor e mult mai mult despre situaţii concrete şi ideologie decât cea din România! Americanii interesaţi de alegeri trebuie să facă nişte alegeri destul de importante. Pieţe (nu chiar libere, ci împinse în folosul celor mari) sau socialism (nu un pic, ci mult – cu taxele uriaşe pe care le vrea Obama, cu naţionalizarea sistemului de sănătate). Diplomaţie (posibil naivă) sau realism (posibil exagerat) în Iran, una din două abordări fundamental diferite în Pakistan…
Cei doi candidaţi diferă radical prin propunerile pe care le fac electoratului, şi ar fi trist să rămânem cu impresia că n-a fost decât un spectacol regizat şi de fapt fără nicio miză.
Iar despre BBC nu se poate spune că sunt obiectivi, aşa cum nu se poate spune despre niciun canal media. Cum alţii respectă interesele corporaţiei de care aparţin, ei fac parte din jocul politic din moment ce aparţin statului (ca şi TVR-ul la noi). Nici CNN, FOX sau alte posturi nu obişnuiesc să mintă sau să distorsioneze adevărul… acea “obiectivitate” de care vorbeşti se traduce de fapt în importanţa pe care o acordă unei probleme sau alteia şi în modul de prezentare.
Eu am fost un pic de debate-ul de aseară pentru că nu s-a spus nimic nou… Dar poate următoarele vor fi mai interesante.
BBC…obiectiv? 🙂
Nici macar “relativ”…
New York Times? tag-line-ul lor spune totul:
“All The News That’s Fit to Print”, intr-adevar.
Din punctul lor de vedere…
Oh come on, BBC și New York Times sunt surse de știri respectabile care și-au câștigat statutul asta în timp, respectând constant un anumit standard de jurnalism. Nu zic că sunt ușă de biserică, dar sunt mai mult decât acceptabile imho.
Surse de stiri manipulate, vrei sa spui. 🙂
Da, au stiri, fiindca au redactie. Cum servesc stirile… asta e altceva.
Au un anumit standard?
Da.
Standardul… e obiectiv?
Nu… e doar standardul lor.
Vrei stiri? AP, Reuters…
BBC si NYT au devenit ceva cum era Pravda si Scanteia pe vremuri…
Ia sa comparam cum a tratat NYTimes povestea despre Bristol Palin si copilul ei din flori, cu adulterul comis de (pe atunci) candidatul John Edwards (soldat tot cu un copil, dealtfel). Daca asta nu e un exemplu de manipulare, atunci se cheama ca nu stiu eu definitia cuvantului.
“…compared The Times’s handling of John Edwards’s extramarital affair and Bristol Palin’s pregnancy and accused the newspaper of a double standard. The newspaper did not seriously pursue the story about Edwards, a populist Democrat, for months, but it put three stories involving Bristol Palin on the first page of its Web site and two on the front page of the printed paper…”
National Enquirer macar n-are pretentii… 🙂
BBC nu e chiar obiectiv si factual ci destul (sau destul de mult) de lefty. Evident pentru tine fiind european, lefty insemna obiectiv pentru ca asta e singura viziune la care ai fost expus vreodata. O sa vezi ca nu mai e asa dupa inca vreo 5 ani de US.
O medie intre BBC si Foxnews iti da realitea :).
A, si NYT tot la cetgoria lefty si pro democrati intra.
Una peste alta mi se pare ca simplifici teribil spunind de taxele celor bogati si chestii din astea. Nu uita ca baza alegatorilor republicani e in sud care nu e asa bogat. Nu uit aca tu o sa fii intre cei mai loviti de taxele lui Obama, care vrea sa ridice taxele pe long term investment de la 15% la 25%. De asemenea din planul lui de health care ai de pierdut, idem la Mccain, singura cu un plan valabil dupa parerea mea era Hillary.
Ce cred eu insa ca o sa-ti placa la dezbaterile astea: o sa fii socat de civilizatia si calmul cu care se desfasoara. Argumente, ratiune (chiar daca gresit poate sau cu care nu esti de acord), discutii calme, civilizatie. Apropae ca niste pledoarii avocatesti. E o distanta de la cer la pamint cu tigania care nu e numai politica dar si orice dezbatere publica in Romania.
In vacanta mea din iunie in Ro am vazut la TVR o asa zisa dezbatere intre oameni foarte educati (profesori universitari, doctori, functionari inalti din ministerul sanatatii) legata de oportunintatea avortului peste termen la adolescentele victime ale violului si/sau incestului. Era cazul cu fata aia trimisa in Anglia la avort dupa ce in Romania o refuzasera. 5 minute n-am putut sa ma uit la porcaria aia, mi s-a facut greata. Oameni maturi si educati care tipau unii la altii, nu se lasau sa vorbeacsa, zbierau cu ochii injectati. Vorbeau toti simultan, nu se intelegea nimic. Mi s-a parut rusinos. Si ne dam de destepti si culti fata de vestici… bleah.