Cineva ma intreba intr-un comentariu de ce nu scriu mai des pe blog despre software development.
Mi-am dat seama ca in general scriu despre ceea ce ma preocupa, despre lucruri la care ma gandesc cel mai des, iar programarea in sine nu este unul din aceste lucruri. 
Nu particip aproape niciodata la eternele discutii despre Java vs. C++, Ruby vs. Python, Eclipse vs. IntelliJ, Ciocolata vs. Vanilie sau Kramer vs. Kramer.
Ma preocupa mult mai mult rezultatul final decat adevarul absolut legat de procesul prin care voi ajunge la acel rezultat. Si procesul este important si imi pasa de el, dar nu este un lucru pe care sa il intorc pe toate partile atunci cand astept metroul si mintea imi zboara aiurea.
Asa ca… nu vreti mai bine sa facem o sesiune de intrebari si raspunsuri? Daca aveti vreo intrebare legata de viata mea de software developer, lasati un comentariu.
Voi incerca sa raspund la toate (mai putin la cele despre compania la care lucrez).
Lasa astea, ia zi, ce se aude pe-acolo despre deal-ul cu yahoo?
)
Ai spus ca te ocupi zilele astea de Data Visualization. Doream sa stiu daca e mai mult cercetare personala, sau ai primit si niste trainguri in cauza?
E mai mult cercetare personala, nici un training. Am citit de prin cartile lui Tufte, ma preocupa subiectul in general, ma uit pe diverse vizualizari, dar cam atat.
ok, daca coding e mort atunci ce ne poti spune despre viata acolo. nu ma refer cum e la piata (cu sau fara poza) ci cum este viata TA acolo, prietenii, viata sociala, eventual personala.
Fuzzy: eu credeam ca scriu deja despre asta.
Pun poze din viata mea de zi cu zi, scriu despre gandurile mele de zi cu zi. Ce-am vazut in metrou, ca am fost la pillow fight, asta este viata mea personala, sunt experientele pe care le traiesc eu aici.
Pentru ca totusi este un blog, nu cred ca o sa intru mai mult de atat in viata mea personala.
Te intereseaza ceva anume?
Ma deranjeaza faza asta ca se cauta numai olimpici. Am fost si eu la cateva olimpiade, dar mai mult cred m-au pasionat oamenii, nu analiza in profunzime a unui subiect.
inca sunt in competitie cu ceilalti…
Ce te-a determinat sa realizezi toate lucrurile care le spui in “Despre mine”? Sefa mea de promotie zicea: “in fiecare zi incerc sa ma autodepasesc”. Eu probabil nu am ajuns la stadiul ala
de ce ai o poza din regie in header?
Da, am vazut ca nu mai scrii lucruri despre programare si mi-a parut rau. Nu de alta, dar chiar voiam sa te intreb mai demult ceva apropos de postul asta: http://www.vivi.ro/blog/?p=475 – am facut modificarile spuse de tine in AsUnit (sub Linux) dar cred ca am avut niste probleme cu fisierele Eclipse/Flex. Imi recomanzi sa incerc si pe MacOs?
@evalica: Cred ca motivatiile mele au variat in timp.
In liceu m-am dus la olimpiade pentru competitie. Imi placea sa castig si dupa ce am facut asta de cateva ori, i-am prins gustul asa ca am continuat sa fac asta, in plus erau avantaje cuantificabile (tabere gratuite, chiul motivat la scoala, note pe degeaba).
La un moment dat am inceput sa fac pagini web. Tot competitia a fost parte din motivatie, dar apoi am inceput sa fac niste bani din asta. M-a motivat si faptul ca imi placea sa fac lucruri (cu care apoi sa ma laud – uite ce pagina de web cool am facut eu) si imi placea sa am banii mei, sa fiu independent.
Apoi mi-am dat seama ca exista satisfactii in a schimba lucrurile in bine. De-asta am facut ONIbyNET si olimpiada.info si multe alte lucruri pe degeaba. Pentru astea m-a motivat satisfactia pe care o ai atunci cand datorita tie si numai tie viata unor oameni s-a schimbat. Din motivul asta mi-a placut sa fiu si asistent la Poli.
Cred insa ca in general, dorinta de succes ma motiveaza cel mai mult. Dorinta de a dovedi fara drept de apel (mai pentru mine insumi dar in buna parte si in fata celorlalti) ca ceea ce fac este cel mai bun, mai mare, mai tare.
Pana la urma, orice motivatie ai avea, cat timp asta te face fericit si te face sa mergi inainte si sa faci lucruri, eu zic ca e bine.
@Andrei: buna observatie.
Pentru ca este una din primele mele poze de care imi place. Pentru ca mi se pare funny ca Regia poate arata asa bine intr-o poza incat sa fie greu de recunoscut si pentru ca inca imi place sa fiu legat intr-un fel de Romania.
@Dorin:
Mai Vivi, esti casatorit?
nu ca m-ar interesa personal, dar ma gandesc ca oamenii cu pretentii inalte poate le este greu sa se hotarasca sau sa gaseasca cineva pe masura. Si mai ma gandesc si la stilul tau de viata si daca ti l-ar ingreuna. Probabil este deja o intrebare prea personala.
Ma gandeam acuma la o imagine de office cu tot felul de personaje feminine, care mai de care mai asiatice, negrese etc. care sa fie nu neaparat pe programare (ca sunt mai putine) si nici pe design (ca G duce lipsa oricum
), dar care sa fie super smart (sau macar motivate si ambitioase).
Am vazut imagini de printr-un sediu din Zurich sau ceva, si aveau pinguini si cabine de telegondole. Tu ti-ai pus steag pe undeva prin birou? Macar o poza cu natura
Merci oricum pentru raspunsul anterior.
Buna Vivi,
zici ca “exista satisfactii in a schimba lucrurile in bine” … suna interesant …
Revin si citesc Blog-ul tau pt. cred ca ai multe de spus, de spus chiar si pentru viitorii olimpici si viitorii absolventi de Calculatoare.
Chiar tu poti fi un model de urmat … asa ca inteleg nedumerirea unora, de ce nu mai scrii … code pe blog …
Pe mine nu asta ma intreseaza, vreau sa inteleg prin ce stari treci relativ la zona .RO, creazi ca o vei lua din nou de la zero … ca la “doizece” ?
Asta e intrebarea mea …
Tica2
PS: Cred ca ceva acolo in sufletul tau mocneste, greu de stins frate!
@evalica: Nu sunt casatorit. Dar cam aici se opreste cat voi comenta despre subiectul asta, este intr-adevar un subiect prea personal pentru un blog.
@Petrica: ai ghicit bine.
Cand am venit aici mi-am spus ca voi sta doi ani dupa care voi trage linie si voi decide daca voi ramane aici sau nu.
Cei doi ani au trecut si am anticipat bine, m-a apucat nelinistea de a face ceva nou. Am pus pe foaie ce vreau sa fac cu urmatorii doi ani din viata mea.
O posibilitate era sa raman aici si sa continui sa devin mai bun la ceea ce fac, sa ma bucur de viata in NY, sa ma ocup de viata mea personala mai mult decat de cea profesionala.
Cealalta posibilitate era sa ma intorc in Romania, sa fac un startup. Imi este foarte clar ce ar face acest startup si sansele lui de reusita ar fi foarte mari (din mai multe motive).
In Ianuarie am fost o saptamana in Romania, foarte hotarat sa iau o decizie. M-am intalnit cu oamenii pe care ii respect de pe internetul autohton, am intors ideea pe toate partile, m-am uitat bine in jur la tot ceea ce ar conta daca as face asta. Toata lumea cu care am vorbit a fost de acord ca acum era momentul bun, ca aveam experienta necesara, ca ideea era buna, ca erau numai argumente pro.
Exista riscuri si ar fi fost si provocari, legate atat de mediul din Romania, oamenii din jur, sistem, dar ele ar fi fost putin importante. Am fost foarte foarte tentat sa ma intorc.
Pana la urma totul s-a redus la urmatoarea decizie: totul in Romania este suportabil si peste toate se poate trece, DACA exista un motiv principal care sa faca toata experienta fun; se pot face lucruri foarte interesante acum in Romania.
Din pacate, din motive pur personale (legate de mine si de potentialii parteneri cu care as fi facut asta), lipseste factorul asta de fun. Contextul in care factorul de fun ar fi existat nu este realizabil (stiu ca suna vag, dar nu pot da mai multe detalii).
Asa ca voi mai sta inca vreo doi ani aici, dupa care probabil voi trage din nou linie.
@evalica Poti citi mai multe despre Vivi si olimpiadele aici: http://infoarena.ro/blog/interviu-octavian-costache-partea-intai si aici http://infoarena.ro/blog/interviu-octavian-costache-partea-a-doua
Salut Vivi,
Cred ca majoritatea programatorilor, si mai ales cei pasionati, au nostalgii de genul: “ahh, acum zece ani cand stateam noaptile sa mai scriu la primul meu joc pe calculator…”.
Ai avea o astfel de nostalgie despre care sa’ti faca placere sa ne povestesti?
Maria.
@Maria: Sunt uneori nostalgic dupa vremurile cand munceam pana noaptea tarziu ca freelancer si faceam si doizece. Munceam mult, era greu, dar poate tocmai de lupta aia mi-e uneori dor.
In general nu sunt insa genul nostalgic. Toate au un timp al lor, cand se termina ceva eu prefer sa inchid capitolul si sa ma pregatesc pentru ce ma asteapta.
> @Petrica: ai ghicit bine.
E tare nostim, aveam o banuiala dar acum sunt aproape sigur … nu mai rezisti mult!
Eu unul sunt in situatia inversa dupa multa munca la “altii” am decis sa o iau de la capat de unul singur, e greu, foarte greu, dar ce invat acum o sa-mi ramana o viata.
Am facut acest pas pt. nu mai reuseam sa-mi cumpar o “casa” in Bucuresti nici intr-o VIATA de om. Pas facut, in conditiile in care am familie si doi copii.
Fii foarte atent ce faci, viata uneori o ia pe repede inainte … acum nu realizezi, dar cand vine un copil, cand vei avea alte prioritati … totul devine liniar …
Entuziasmul pe care-l ai cand iesti tanar, se stinge treptat, … e ca si cum ar fi sa incerc sa mai dau o data la facultate sa invat ceva nou … nu mai merge … nu mai e FUN.
Cu asta inchid, am gasit raspunsurile.
Tica2
Salut Vivi!
As avea si eu o intrebare pentru tine. Ce parere ai despre anonimitatea pe Internet(forum, blog) ? Adica nu iti e frica sa iti postezi numele, compania care lucrezi, locul, etc ? Cam ce avantaje si dezavantaje crezi ca are anonimitatea ?
@Marian: nu imi e frica sa imi postez numele si compania la care lucrez.
Cred ca exista o linie dincolo de care nu e bine sa treci atunci cand vorbesti despre viata personala pe internet, dar dincolo de asta nu e cu nimic diferit de persoanele de care auzi in ziare sau de prezentatorii de la Radio.
Si despre ele stii numele, compania unde lucreaza, orasul unde locuiesc, etc.
Mai ai o viata de developer in afara angajatorului?
Binee, am inteles ca nu vrei sa discuti ceva versus altceva, dar ce sa fac?
1. Sa continui pe j2ee sau sa trec pe .NET?
2. Sa-mi fac un blog personal sau sa continui sa scriu pe unul care e juma’ personal si juma’ comercial (comercial in sensul ca are informatii, de-altfel utile, dar care atrag useri si eu stiu asta
)
Cum ti-ai raspunde tie la toate astea?
@rgrig: nu prea. Probabil Harta Publicitatii Online intra oarecum la categoria asta. Dar in afara de asta, cand sunt in timpul meu liber, nu mai programez.
Probabil in principal pentru ca, atunci cand simt nevoia sa fac si am chef de programare, lucrez la lucrurile de care imi pasa si astea sunt la servici.
@Claudia:
Invata limbajul care crezi ca te ajuta cel mai bine sa faci ceea ce vrei.
1. Depinde unde vrei sa ajungi.
2. Depinde ce vrei sa obtii prin asta. Raspunsul meu ar fi sa faci ce simti. Nu prea stiu sa iti raspund la o intrebare atat de vaga si cu atat de multe necunoscute.
La 1 …te intrebam…pt ca deja lucrez pe j2ee si imi place, mi se potriveste…dar am o oferta financiara buna pe .NET chiar daca o sa fiu un junior chior
La 2 … blog-ul a fost la inceput o iniziativa pur financiara… dar se pare ca am amestecat business-ul cu placerea…:D
Oricum merci pt raspuns…
off, am scris “iniziativa” si nu initiativa… de la italiana mi se trage… Unii imi zic ca scriu asa sa ma dau smechera…
Oricum…am inceput sa zic “ci sentiamo” in loc de pa-pa… (e de la mailuri…)
salut Vivi,numele meu este Catalin si sunt un cititor infocat al blogului tau
Am niste proiecte (in flash) pe care vreau sa le duc la bun sfarsit,din pacate nu cunosc limbaju si as avea nevoie de un programator si un designer bun.Poti sa-mi recomanzi pe cineva?
@Catalin: imi pare rau, dar nu stiu sa iti recomand pe nimeni.
Interesanta abordarea in privinta ‘startup’-ului. No fun, no team.
Ne poti da cateva detalii, macar despre domeniul principal ?
Domeniul principal al startup-ului? Un site pe internet.
Interesant… Trebuie sa fi fost o chestie super, banuiesc ca o clona de eBay sau Facebook in româna n-ar fi prea ‘fun’ si nici n-ar prinde.
Trebuie ceva nou, cum a fost si doizece.ro, ai facut o treaba super acolo.
Apropo, nu te temi ca cei carora le-ai dezvaluit ideea startup-ului sa nu te mai astepte doi ani si sa o faca ei singuri ?
Salut Vivi!
Am vazut titlul topicului si, citind demult blogul tau, as vrea sa te intreb ceva. Daca consideri ca este personal sau nu vrei sa raspunzi nu este nimic.
Ai chiulit vreodata de la scoala ?
@Alexandru: Da, am chiulit. Nu foarte mult, dar mai saream peste cate o ora care chiar era plictisitoare sau daca stiam ca nu am invatat. De-asta mi-a placut sa merg la olimpiade, aveam un motiv sa chiulesc de la niste ore in perioada olimpiadelor si sa fac ce imi place.
@Jean: nu, nu mi-e teama. Am incredere in cei cu care am discutat ideea. Daca nu aveam incredere in ei, nu as fi vrut sa ii am ca parteneri.
as vrea sa imi dati mai mu;te idei pt. concursuri la un banchet de clasa a IVA
Salut Vivi!
As vrea sa te intreb si eu ceva, intrucat as vrea sa ma mut in SUA.
Ce parere ai de metrosexuali ? Dar de ubersexuali ?
@Daniela: din pacate nu stiu sa raspund la astfel de intrebari.
@George: Nu stiu daca sa te iau in serios sau nu, sau care este legatura intre mutarea in SUA, metrosexuali si ubersexuali. Nici macar nu stiu daca avem aceleasi definitii sau ce intelegi tu prin asta.
Este serioasa intrebarea intrucat multi americani sunt metrosexuali (adica au un simţ estetic puternic şi sunt preocupaţi de aparenţa lor, mai ales în domeniul modei) iar ubersexulii aproape cam ca metrosexualii numai ca se imbraca dupa gusturile personale si prefera mai mult sa citeasca decat sa foloseasca produse pentru par, fata, etc. Tu te-ai incadra intr-unul din aceste 2 tipuri ? Ai prieteni ?
buna vivi…am si eu o intrebare pt tine.. si te rog sa-mi raspunzi pt ca am nevoie de un sfat….ce trebuie sa faccu viata mea? am 25 de ani sunt casatorita .. am si un baietel de 4 ani… dar nu-l mai iubesc pe sotul meu… sunt indragostita de un alt barbat, dar si el e in aceeasi situatie ca si mine.. adica e casatorit si are un bebe.vreau sa ies din situatia asta..dar mi-e frica sa nu-mi perd baietelul…. te rog mult da-mi un sfat
Laura:
aduna-te si consulta un psiholog ! ..no offence
laura , stiu eu un loc unde poti intreba
http://www.mareaunire.com/uk/discutie_301416_88_0.html