M-am gandit multa vreme la diferenta dintre romani si americani atunci cand vine vorba de atitudinea fata de lucruri in general, mai ales fata de ceea ce fac ceilalti.
Si pentru ca o imagine face cat o mie de cuvinte, m-am distrat facand niste grafice despre asta. 🙂 Enjoy. Sunt convins ca mai ales cei care lucreaza cu americani le vor aprecia. La fel si cei care ma cunosc cat de cat. 🙂
And last but not least…
I know that Rumanian and Italian languages are quite similar, but…
😉
this is so true :))
Asa este. Americanii au un spirit optimist, te incurajeaza sa treci peste greutati. Românii sunt suspiciosi si abia asteapta o scanteie sa te faca albie de porci… 😀
:)) deci din graficele tale rezulta ca porcariile la romani sunt great la americani. :)) how true.
AI uitat sa adaugi ca americanilor le place sa faca grafice pentru absolut orice. Oare e un trend aici? In fine, glumesc. Adevarul e ca daca te referi la felul in care apreciaza ce fac altii, ai dreptate. Ar trebui sa faci un grafic despre cum aceste entitati isi apreciaza munca proprie. Parca vad niste permutari dramatice.
Ovidiu, cred ca mai degraba e un trend al meu care sunt din ce in ce mai implicat in data visualization. 🙂
mda, lipsea o forma grafica in care sa pun replica “mda, okay” care mi-a mancat ficatii…..
well done, felicitari pentru graficul cu scala ta! in rest…. mda, o-kay 🙂
Vivi, e greu sa generalizezi la toti americanii. Te las pe tine sa te gendesti care sunt americanii pe care ii descrii. Cred ca viziunea ta este destul de redusa in mare masura la cei cu care lucrezi si la cei pe care-i intalnesti prin East Village.
deci toti astia care te-au laudat au vrut sa te contrazica 🙂
Nu, doar ca sunt romani americanizati. 🙂 Sau atipici. 🙂
Ce e cu porcaria asta? nu cred ca lucrurile pe care le faci sunt distribuite normal pe scara valorica. E mai degraba o distributie alungita la dreapta. Poti fi oricat de genial dar junk-ul pare destul de lower-bounded.
Laz, eu cred ca este o-kay sa facem aproximarea asta. Pana la urma, majoritatea lucrurilor pe care le facem vor fi average.
Asadar americanii sunt descrisi de steagul Romaniei…
Mă tot mir de ce unii iau foarte multe lucruri prea in serios iar alţii nu iau mai nimic în serios! Cred că “data visualization”-ul tău e o ilustrare bună a sursei mele de mirare.
Regardless … m-am distrat una bună!
Iar pentru cei care se străduiesc prea mult să “analizeze” graficele astea, aveţi 2 opţiuni, guys: get a life or get a couch! 😉
Vivi cum stau americanii cu ‘deadline’-urile ?
La noi, dupa cum probabil stii, se incep expuberant proiectele “in maxim o saptamana e gata” apoi treneaza luni de zile si de multe ori se abandoneaza. Pe la ei cum e ?
Faina chestie. 🙂 Imi place.
Am observat şi eu că la americani totul e “great”, dar cred că de multe ori e şi o groază de prefăcătorie la mijloc… cred că aşa se învaţă de mici. 🙂
so true
Bai copii, nu americanii sint anormalii in graficul lui Vivi. Or fi ei exagerati in multe privinte, dar asta e cultura locala. Macar stii cu ce rezultate te alegi din exgerarile astea (indoielnice sau nu).
Problema e ca exista (cel putin) un popor pe lumea asta pesimist pina la inactivitate si contemplatie, fara spirit de initiativa, fara dorinta de schimbare, caruia ii pute totul, care se plinge de orice, miorlaitor, depresiv, plingacios, sau whiny cum spune prietenul meu ungur (si aia sint la fel).
Or fi americanii prosti dar prostia lor duce undeva, de bine de rau. A noastra unde duce? Intre zimbetul “fals” si flegma in fata ce e de preferat? Intre lamentari infinite si optimism prostesc ce ai vrea?
Whoaaaa, easy there Ovidiu, ce atata dusmanie? 🙂
Fiecaruia alege raul cel mai mic (pentru el) din cele doua rele de care vorbesti (lamentari infinite sau optimism prostesc).
Cred ca e destul de clar pe care din cele doua le preferi tu. Singurul lucru care ma intreb eu este: daca spui ca asta iti place mai mult, de ce in toate comentariile tale la mine pe blog te comporti ca un roman si toate mesajele tale sunt pline de “asta e de cacat, aia e nevoie inventata, asta nu-mi place, asta nu e bine”? 🙂
Hei, ma tenteaza sa fac comentarii agresive pa net ca sa trezesc reactii :). Comentariile caldute sint de genul “si tu ai dreptate”.
Acu ma dai de gol. Dar macar o reactie tot am avut :).
A, si comentariile mele se refera strict la persoana mea, nu la valoarea ideii in general. Adeca eu n-am iPhone dar consider iPhone-ul genial. Eu n-am GPS dar ideea e foarte misto. Facebook? N-am intrat in viata mea acolo, dar asta nu insemna ca e o timpenie mai ales ca face si bani. Samd.
La nivel individual e o chestie in mare parte de gusturi si foarte subiectiva. Pe mine presonla ma si calca pe nervi aprecierile unanime. Cind toata lumea crede ca un produs e cool, inceteaza sa mai fie cool.
Apoi critica e buna. Daca tu reusesti sa iti mentii entuziasmul si dupa dai de critica, e foarte bine. Altfel numai aprecierile pozitive si optimisul exagerta sint misleading. Ori asta n-am vazut in US, oamenii pot fi destul de critici.
Dar critica cu masura e una, miorlaiala si deprimarea continua e alta.
O alta caracteristica a trasaturilor de roman: vrei sa ai ultimul cuvant si sa fie neaparat ca tine. 🙂
Graficele astea ale tale sunt infiorator de similare realitatii… Dupa ce am vizitat mai multe tari in ultima vreme, m-am convins “ca la noi la nimenea”… ce-i drept n-am vazut Bulgaria (urmeaza…) si nici alte tari mai slab dezvoltate ca noi…
Cel mai tare ma dezamageste faptul ca doar prostia si fitzele se iau… daca s-ar mai picura si lucrurile bune…
Apopo, poate faci si un grafic cu “petrecerea la romani”… ca m-au tampit cu bautu’ in nestire si cu manelele la maxim 🙁
Ce-i cu porcăria asta de post?!
vivi, graful tau e ceva intre roman si american … sa intelegem ca te-am pierdut ?
ce e porcaria asta?
Adi: eu asa am fost intotdeauna. 🙂 Nu apartin de nici una din cele doua categorii I guess.
esti spectator sa intelegem 😀
Cool! 🙂
Hmmm, as aduga si o zona de “lasa, ma, ca merge-asa!” pe scara romanilor. Undeva dupa “nu-mi place”. 🙂
Draguta graficele. 🙂
true!
[…] pur si simplu nu stiti despre ce vorbesc puteti citi pe blogul lui Vivi mai multe detalii: “It’s okay” (click pentru a-l […]
[…] problematica cu inscrierea intr-o astfel de competitie. As dori sa amintesc in acest pasaj de niste grafice foarte realiste intocmite de Vivi cu privire la atitudinea asta a noastra in comparatie cu […]
vivid vivi, dar ai fost chiar “bland” la graficul al treilea si n-ai mai pus deja traditionalul “ce-ai cu noi, ma?”[de la Topirceanu cetire] 🙂
citatul complet era: ” ce-ai cu noi, ma? pentru ce sa dam cu var?” [vara la tara/acelasi topirceanu]
ei, secventa urmatoare in tabloul de ansamblu ai descris-o in postul “oricum nu..” (cu completarea graficului cu tot). eu as mai modifica pozitia varfului de clopot, in concluzie
apoi, exista o transa considerabila pe abscisa stuff care “da la cap” -ad literam, mitocaneste si far’ de dumnezeu- daca cumva indraznesti sa iesi din rand si sa “faci git”. atunci sa vezi tinicheele de coada :)…credimi, visto
Acuma sa ma dau si eu importanta ca stiu cate ceva despre lume. Consider ca nu se poate face comparatie intre romani si americani. La nivel cultural, in primul rand, ei se trag din irlandezi si britanici, iar noi din latini. Ei au fost nevoiti sa o ia de la zero -proces in care auto-incurajarea joaca un rol extrem de important si a devenit emblema nationala. Poate numai traind aici intelegi lucrul asta. Noi ca romani insa suntem mai frantuziti, mai cu nasul pe sus, nu am luat-o de la zero, am avut mereu in spate secole de cultura si civilizatie. Cum poti sa compari altfel decat la nivel comportamental si economic. Exista o diferenta cruciala care nu va fi depasita nicicand. E istoria la mijloc pe care lumea o desconsidera in Romania pentru ca suntem inconjurati de ea, in timp ce aici in america e pretuita si valorificata.
[…] asta în România m-a făcut să realizez că trebuie să actualizez graficul de mai demult cu scara de valori a […]
[…] să fiu mai pozitiv. În fața la toate provocările de mai sus, când sunt doar doi co-founders, dacă nu ești […]
So true…