Uneori imi folosesc blogul ca un fel de analiza obiectiva a mea asupra mea. Ma ajuta sa imi dau seama in ce stare sunt, ma ajuta sa imi pun intrebari despre mine insumi.
Sa scriu sau ma gandesc daca vreau sa scriu ma pune pe ganduri despre daca am ceva interesant de spus. Pus in fata mesajului imi analizez mai bine parerile, inteleg mai bine daca intr-adevar am ceva nou de comunicat.
De aceea de exemplu, in ultima vreme, mi-am dat seama ca am trecut printr-o perioada mai introspectiva. In ultima vreme am postat poze, link-uri, mai rar despre industrie sau lucruri interesante. Nu am avut lucruri interesante de spus pentru ca m-am gandit mai mult la mine intr-un fel foarte personal.
Se mai intampla, ma gandesc, sunt tot felul de perioade in viata care vin si trec destul de ciclic.
Well, cam asta voiam sa spun. 🙂 N-am renuntat la blog, inca imi este util, imi place sa scriu aici, doar ca si el variaza in timp ca si trairile mele interioare.
Ei lasa , nu te mai scuza atat. stii cum e : cine se scuza, se acuza…:P:)
Nu inteleg comentariul tau.
Misto post, foarte interesant cum blogul te provoaca la auto-analiza. Daca vorbesti in oglinda, poti sa zici cam orice fara sa analizezi nici un trend. Cand insa e public, te gandesti de mai multe ori. Plus ca posturile mai si raman, deci poti oricand sa te uiti peste sirul lor si sa vezi care e corelatia cu ce traiai in perioada aia.
Singurul mic bug ramane titlul – “Vivi’s developer blog – si motto-ul – “Bits and pieces from the live of a software developer. Da, stiu, viata unui software dev. nu se compune numai din software engineering, deci motto-ul lasa un pic un spatiu. Dar tu esti o persoana care analizeaza mult… context in care titlurile astea sunt un pic cam restrictive. Bazat doar pe ele, m-as astepta doar la posturi din categoria “Ce prinde in post-2.0 world”, “Trick misto Ajax”, etc, etc.
Other than that, keep it real. Si de data sloganul chiar merge la fix.
Cate ganduri imi trec prin cap
Le las sa-mi treaca.
Este placerea lor
Sa se starneasca din senin,
Ca norii,
Si sa se destrame la intamplare,
La marginea orizontului.
Unele revin,
Cuprinse parca de-o remuscare:
Au uitat sa se atinga de cuvinte!
Cuvintele le imbratiseaza,
Le cuprind in potir de flori carnivore.
Si eu ma pomenesc punand pe note
Plansul gandurilor fara iesire.
Marin Sorescu
Până la urmă viaţa e încercarea de a trece de la un sistem adiabatic la unul care transferă căldură şi energie lumii în care trăim. Un proces ciclic, imperfect şi foarte ineficace de multe ori…
Eu zic ca pana acum ai abordat doar latura profesionala a problemei, cariera , salariu, stiri si noutati din bransa, etc. Incet dar sigur, incepi sa ajungi la concluzia ca viata asta e ceva mai …mai diversa, mai generoasa, mai sunt si alte aspecte in afara de tehnologie, web, etc.
Pentru ca nu poti spune o viata intreaga ca altceva in afara de software development nu exista pentru tine…mai apare si familia, copii, alte chestii absolut lumesti de care pana acum poate ca nu ai avut prea mult timp sa te ocupi.
Oricum, poti sta linistit, toti am trecut prin asta, mai devreme sau mai tarziu.
Poate cel mai interesant articol al tau.
PS presupun ca a aparut cineva in viata ta, si, evident, nu mai ai la fel de mult timp ca si inainte pentru blog; te inteleg si te sustin pe deplin. Ma rog, e posibil sa nu am dreptate si sa nu fie asta motivul.
O fi dorul de casa! Nu-i bai, trece repede, iar daca munca nu te mai motiveaza atunci ai nevoie de o provocare … fie ea de orice tip …
Fii tare! Bafta!
In mod sigur e si dorul de casa. E bine, e frumos dar… nu esti de acolo.
Ceva lipseste, ceva nu merge, ceva te framanta …
Asta e, nu e tara ta, nu e limba ta, nu sunt oamenii tai …
Concluzia: invata cat mai mult, strange cat mai multi bani, vino acasa si tranteste o firma tare sa se auda si in New York ! 🙂