Sambata am fost pana la Rutgers in vizita la Monica. E la o ora de mers cu trenul de NY si pe drum m-am uitat pe geam, ca orice turist curios.
Am reusit in sfarsit sa pun degetul pe lucrul care face America sa fie atat de americana, la prima vedere, incepand cu aeroportul si terminand cu toaletele Starbucks.
Toata arhitectura lor, toata viata, toate constructiile, sunt foarte regulate. Totul este neted, clar, mare, tuns, asfaltat, marcat. Totul este plat, drept, regulat. Razbate prin toate o preocupare pentru utilitar mai degraba decat estetic, pentru randament si productivitate si economie mai degraba decat imaginatie.
Am cautat disperat tot drumul o pata de culoare, un lucru pe care sa imi odihnesc psihicul deja obsedat de atata regularitate si atata artificial… si nu am gasit.
M-am simtit bine de-abia cand m-am intors in NY unde, desi dedesubt toate sunt la fel, cladirile si lucrurile respecta aceleasi reguli utilitariene, culoarea e data de imensa agomeratie, de firmele colorate si luminate ale zecilor de restaurante peste care dai orinde ai merge, de turisti si zgomot si masini.
Stiu ca toti carcotasii anti-americani care s-au grabit sa ma avertizeze de toate lucrurile proaste de aici probabil se umfla in pene citind aceste randuri si isi zic “aha, stiam eu” ð Dar ei uita ca fiecare loc are defectele lui si felul lui de a fi. Si la fel cum New Jersey (despre care Tudor imi spune ca totusi este un stat recunoscut ca fiind nasol ð ) este atat de insipid, la fel si blocurile din bucuresti sunt de un gri trist si murdar care ajunsese sa ma obsedeze in ultima luna de stat acolo. ð
p.s. Mi-e greu inca sa pun poze desi as vrea, dar in curand, cand voi avea calculatorul meu si voi fi mai asezat, voi face si asta.
Stii cum se zice, beauty is in the eye of the beholder. Judecand dupa numarul de smileys din textele tale, as zice ca esti un optimist (sau poate doar ironic?), deci ma gandesc ca SUA mai are o sansa. Desi a fost tragic rau in Sud (care din fericire e foarte verde), iar amenintarea uraganelor inca persista, multi romani de aici tot nu s-ar intoarce acasa…
Ah, ce mi-ar placea acele forme perfecte ale cladirilor, strazilor si obiectelor. Este o reala satisfactie sa stii ca toate vor fi la fel cum stiai din orasul tau, ca toate procedurile sunt aceleasi, ca totul merge snur daca respecti niste pasi. Ei da, este ca o gura de aer proaspat dupa haosul balcanic din Romanea!
Da, sunt optimist-ironic. ð Mesajul meu este doar o observatie, la fel ca toate celelalte, nu o tragedie.
New Jersey este un stat care ilustreaza destul de bine lipsa de constanta a peisajelor din SUA, reflectata chiar si nivelul unor suprafete relativ mici. Nu sunt un fan al NJ, dar exista in acest stat zone super misto amestecate printre peisaje absolut dezolante. Dar cum probabil NJ are cele mai bizare conventii apropos de semne de circulatie, e greu sa le gasesti. Eu ma pierd de fiecare data cand trec garla.
Sa judeci america pe baza experientei de calatorit din manhattan in montclair
e ca si cum ai judeca romania pe baza experientei de calatorie in drumul taberei, vreo 800 de metri.