Ce ai schimba in educatia ta?

Discutia recenta despre educatie mi-a adus aminte de o intalnire de acum ceva vreme cu niste profesori de liceu americani care m-au rugat sa le raspund la niste intrebari. Voiau sa stie, din punctul de vedere al unui dezvoltator software, ce cred ca ar trebui invatati elevii de liceu pentru a fi pregatiti pentru o astfel de cariera. Ce cred, uitandu-ma in urma, ca a fost esential in educatia mea, ce mi-ar fi placut sa fie diferit, ce ar fi trebuit sa fie altfel?

M-am gandit mult la asta inainte sa raspund. Este un subiect care m-a preocupat de multe ori, mai ales cand eram preparator si incercam sa imi dau seama ce inseamna sa fii un preparator ideal.

Daca ar fi sa schimb orice in educatia mea, nu ar fi curriculumul. Nu ar fi nici materiile pe care am fost nevoit sa le invat, nici nivelul la care au fost predate. Nu ar fi nici metoda de invatare, fie ea bazata pe teorie sau pe practica, pe memorare sau pe rezolvare de probleme. Intr-o lume in care totul se schimba atat de repede, joburi, tehnologii, metode, analize, nu mai cred ca exista ceva batut in cuie.

Dupa multe analize am ajuns la o singura concluzie: as schimba pasiunea celor care mi-au fost profesori. Indiferent cat, cum si ce anume mi-a fost predat, totul s-a redus la un singur lucru pentru mine: cat de pasionat era profesorul de subiectul pe care il preda. Am simtit asta si ca elev dar mai ales ca profesor cand am putut sa imi dau seama cat de mult reactioneaza studentii (si de fapt orice persoana careia incerci sa ii explici ceva) la pasiune.

Singurul lucru de care a depins cu cat am ramas dintr-o materie a fost cat de mult a stiut profesorul sa imi incite curiozitatea, sa ma lase sa vad ca ii pasa si ca, indiferent de subiect, are un scop, o finalitate, un motiv pentru care este fascinant.

Si inainte sa fiti sau nu de acord cu teoria asta, luati un moment si ganditi-va bine: voi, uitandu-va inapoi, ce ati schimba in educatia voastra?

13 Responses to “Ce ai schimba in educatia ta?”

  1. ITist says:

    Nu mai stiu cum e curriculum in ziua de astazi, insa mie unul mi s-a parut cam incarcat inutil. Mi se pare complet inutil de invatat ceea ce am uitat complet: biologie, chimie, prea multa fizica, etc. La ce-ti foloseste ceva care acum chiar nu mai stii deloc? (sint de acord doar partial ca un lucru invatat deja e mai usor sa ti-l reamintesti dupa citeva recitiri, pt. ca sint destule lucruri uitate ce ar trebui invatate de la zero) Daca le-ai uitat complet, dupa mine, au fost invatate chiar degeaba (plus ca te descurci in viata si fara ele).

    Apoi referitoare la pasiune, eu unul nu as indrazni sa cer asa ceva de la fiecare profesor. Ii privesc ca pe niste slujbasi ce merg la serviciu, si eu unul nu as cere la orice slujbas pasiune, pt. ca e clar ca munceste pt. salariu, nu pt. a-si realiza pasiunile. Pt. Universitate ar fi altceva, insa nu pt. scoli generale / licee. Sigur, si eu am fost norocos profitind de pasiunea unei profesoare, exact la timpul potrivit, insa o pun pe seama sansei mai mult (omul potrivit la locul potrivit). Si sigur, ca mai mult interes si pasiune nu poate decit sa ajute, insa e mult mai important cred procesul ce ar trebui sa se intimple in scoli, in intregul lui, nu doar pasiunea unor indivizi. Iar acel proces ar presupune educatia in care elevul sa nu fie tentat sa copieze, sa fure sau sa minta, respectul, lasat timp copilului sa se bucure de copilarie si de jocurile ei, creat interes pt. anumite domenii, incurajate diverse pasiuni, s.a.m.d.

    Ar fi cred nasol sa fie toti profesorii prea pasionati pt. stii cum era, toti te incarcau cu teme ca si cum materia lor ar fi fost cea mai importanta pe lumea asta. Si multe nu erau, dupa mine.

  2. vulpita says:

    Un an nou fericit! La multi ani!

  3. rast says:

    Sunt de acord cu teoria ta, dar o vad oarecum incompleta. Ar fi bine sa se tina cont si de pasiunea elevului. Chiar recent am scris pe blog-ul meu un post despre acest gen de pasiune si cum ajuta ea in educatie. Ideea a pornit si de la constatarile unor psihologi americani.
    Sper sa nu deranjeze ca dau si link-ul spre acest post: aici.

    As schimba/adauga in educatia mea: depistarea, din frageda copilarie, a acelor aptitudini innascute.

  4. Ovidiu says:

    Contrar a ceea ce se poate deduce din posturile trecute, eu la nivel general n-as schimba asa multe. Se putea mai bine, sigur. Dar, cel putin de liceu, sint multumit in proportie de 80%. Restul de 20% insa e destul de mult si daca m-as apuca sa scriu aici ar iesi un post enorm. Mi se pare insa ca e o greseala aici. Intrebarea unui profesor DE LICEU cu privire la imbunatatirea in directia unei PROFESII imi pare profund gresita. Nu toate liceele sint industriale/vocationale, si din contra, focalizarea liceului pe profesie genereaza idioti, idioti foarte priceputi intr-o meserie e drept. Din contra, liceul trebuie sa-ti ofere deschidere spre stiintele spre care nu ai inclinatie naturala. Daca iti place matematica sau programarea, asta vei face toata viata si atunci unde e sansa ta sa iti creezi o cultura decenta?
    Pe de alta parte incarcarea excesiva (mult si prost) din invatamintul romanesc de pe vremea mea nu e o solutie. Mai multe materii dintre cae sa poti alege, materii facute in asa fel incit sa trezeasca interesul, ar fi o solutie mult mai buna. Chiar daca pretul e cantitatea de date predata.
    Mai e o problema: in invatamintul romanesc nu se fac chestii elemnetare care iti trebuie in viata de zi cu zi, dar se fac timpenii ezoterice predate la misto.
    Un exemplu: imi aduc foarte clar aminte de orele de economie din liceu. Adica nu imi aduc aminte o singura fraza din ce s-a predat. Atita timp pierdut la virsta aia la care asimilezi asa de bine si care nu se mai intoarce niciodata. Cind de fapt din materii de genul economie si finante se poate alcatui un curs CU ADEVARAT interesant si extraordinar de folositor pentru restul vietii. Asa se face ca dupa atitea ore predate, majoritatea habar nu avea ce sint alea actiuni, obligatiuni, optiuni, futures, cum functioneaza si ce este bursa, cit trebuie sa pui de-o parte pentru pensie, cum se calculeaza pretul actiunilor, cum se citesc documentele financiare ale unei companii pe finance.yahoo.com (sau google) samd samd. Ce zic eu, majoritatea oamenilor nu stiu cum se calculeaza mintal in mai putin de 5 secunde suma totala de returnat la un imprumut de X lei cu dobinda de y% pe an vreme de N ani. Sau care e legatura intre inflatie si dobinda BNR (sau Fed) de referinta. Ce insemna stinga si dreapta in materie de politici economice. Mare parte din romani inca nu stiu ce naiba e aia carte de credit si o tot confunda cu aia de debit. Adica sintem iliterati, analfabeti intr-un domeniu banal pe care il folosim zi de zi, care conteaza cind votezi la fel de mult ca atunci cind iti faci bugetul pentru ziua de cumparaturi.
    Mai e o problema in liceu: se pare ca nimeni nu stie ce vrea sa se faca. Nu exista nici o ghidare care sa iti spuna in ce consta meseria X si Y. Eu am dat la electronica si pe vemea aia inca imi inchipuiam ca electronica e ceva in legatura cu reparatul televizoarelor. Nimeni nu mi-a explicat ca e foarte posibil sa ajung la sfirsitul carierei fara sa fie nevoie sa lipesc vreodata o piesa pe placa.

    Cit despre universitate, pe linga chestiile binestiute (lipsa de laboratoare si aplicatii practice REALE, lipsa oamenilor competenti care sa le predea etc) cea mai mare lipsa in invatamintul romanesc este lipsa cursurilor elective si specializarile/materiile anacronice, ramase cu 30 de ani in urma in domenii in care lucrurile se schimba foarte repede. Am invatat cursuri care erau de tot risul in anul 2000.

  5. stefanM says:

    Sunt total de acord cu Vivi, mai ales deoarece mi-am dat seama ca majoritatea profesorilor cu care am avut de-a face si-au dat toata silinta ca sa predea materiile ce le-au fost incredintate. Ceea ce ma intereseaza si pe mine la o persoana este: ce te pasioneaza? Daca te pasioneaza ceva anume(stiu eu, vreun hobby, fotbal, basket, etc), atunci ce faci in sensul acesta? Daca te pasioneaza ceva, lucrul pe care-l vei face este ca vei practica acel lucru si chiar il vei preda. Venind astfel la scolarizare, daca te pasioneaza un subiect anume, atunci il vei preda insufland ceva din pasiunea ta in ascultatorii tai! Acest lucru conteaza! Acest lucru ii atinge pe tineri/adolescenti si impune nu doar respect ci si o admiratie, chiar uneori atrage urmasi.

    In fine, in ziua de azi, daca exista o asemenea pasiune, trebuie ca sa-ti gasesti singur clienti, deoarece exista anumite materii setate si fixate, astfel incat nu prea mai poti veni cu ceva nou pe scena, iar lucrurile vechi…. nu mai sunt de mult atragatoare.
    Intrebare: de ce nu se preda in scoli despre blogging? Cel putin in universitati se poate face asa ceva…

  6. alice says:

    frumos articol.
    consider ca un om lipsit de pasiune pentru munca sa nu poate pretinde si nu are cum avea succes in meseria de dascal.
    pasiunea si devotamentul fara meserie nu dau insa rezultate suficiente daca omul de la catedra nu relatoneaza adecvat cu elevii, daca-i nu le castiga increderea, oferindu-le – el, primul – respect.

    cat despre educatia mea … n-as schimba, la scoala, decat incrancenarea si ingustimea unor spirite care-au ajuns accidental profesori si care m-au marcat prin rautate si dispret pentru propria meserie.
    as mai face niste ore destinse, presarate cu zambete si-as schimba liceul de mate-fizica pe-ala de filo … mi-ar fi facut sa studiez literatura comparata la liceu si cred ca nici filosofia nu mi-ar fi displacut desi tare-arid mi s-o parut manualul de-a XII-a. 🙂
    si mi-as fi dorit o biblioteca mai vasta in casa parintilor mei.
    sau macar niste bibliotecari avizati la VA Urechia.

  7. Cristina says:

    Nu stiu ce anume s-ar putea schimba in educatia unui om. Poate ca ar trebui sa fie o permanenta schimbare, se cer folosite atatea notiuni si deprinderi noi.Cred ca in primul rand ar trebui sa invat (sau sa reinvat) 2-3 limbi straine, poate chiar mai multe, pentru a-mi asigura liberatea de miscare. Poate ca ar trebui sa asimilez cat mai multe cunostinte de informatica (inclusiv internet), pentru a reusi sa comunic mai usor cu ceilalti. Simultan ar trebui sa imi solidific cat se poate de mult cultura generala; chiar daca nu ne dam seama, ajuta. Nu in ultimul rand, ar trebui sa ma invat sa… invat de una singura, sa cercetez si sa explorez, trecand totul prin filtrul propriei ratiuni, fara a astepta sa mi se explice totul din afara, dupa sistemul “mura-n gura”. Si mi-as dori sa pot avea, dupa cum spunea si alice, o biblioteca enorma, in permanenta innoire, pe care sa pot sa reusesc sa o citesc.

  8. Vivi says:

    Cristina, cam asta cred si eu. Lumea in care traim este prea dinamica, ceea ce invatam este prea disparat ca sa ne fie cu adevarat util (poate cam 5% ne foloseste cu adevarat).

    Pentru mine, un profesor cu pasiune nu este unul care te incarca cu teme pentru ca el crede ca materia lui e cea mai importanta. Ala este un profesor nerealist. Pasiune pentru mine inseamna sa stii sa trezesti interesul in elev si sa stii sa explici de ce materia aia este interesanta, atat.

    Din experienta mea de profesor asta este metoda care functioneaza cel mai bine pe termen lung.

  9. cristi says:

    Clar pasiunea. Dar ma-ntrebam ce deranjeaza putin la imaginea asta. Si mi-am dat seama de side-effect-ul din vest, de “motivational-speech”-urile duse la extrem, adesea false, care tocmai pe asta se axeaza: pasiunea. E-adevarat insa, profii nostri buni dadeau dovada de-o pasiune nesimulata.

  10. rgrig says:

    În ?coal? mi-au pl?cut materii diverse din motive diverse:

    1. Limba Român? (5–8) pentru c? aveam o profesoar? (?i dirigint?) entuziast? care d?dea mereu exemple din limbajul normal, din ce vorbeam în clas?.

    2. Matematic? (1–8) pentru c? tat?l meu îmi explica acas? frumos concepte de baz? (de exemplu mul?imi), îmi spunea c? este util? în ceea ce face el (inginer de telecomunica?ii) ?i îl vedeam c? îi place ce face (lucra pîn? tîrziu des f?cînd calcule sau scriind programe în ni?te caiete).

    3. Fizic? (6–8) pentru c? îmi era foarte u?or s? în?eleg materia ?i, mai ales, s? rezolv exerci?iile din manual.

    4. Fizic? (9–10) pentru c? aveam o profesoar? care explica FOARTE bine. E de departe cea mai bun? profesoar? pe care am avut-o. Curios, mul?i dintre colegii mei nu erau de acord c? explica foarte bine. Apoi a ie?it la pensie.

    5. Fizic? (11–12) pentru c? am avut o prof? atît de toant? (abia absolvent?) încît a trebuit s? încep s? înv?? ?i acas?, fiindc? îmi p?rea r?u s? nu se piard? ce muncise profa anterioar?. Cu ocazia asta am descoperit c? e distractiv s? te ui?i prin manual ?i cînd nu e?ti în clas?. Ba mai mult, sunt ?i alte c?r?i care sunt distractiv de citit.

    6. Biologie (9–11) pentru c? am avut o prof? care explica foarte frumos punînd accentul pe în?iruirea logic?, nu pe memorat prostii. Din p?cate a devenit inspectoare într-a 12a ?i a trebuit s? renun?e la unele clase.

    7. Literatura Român? (9–12) pentru c? am avut un prof care f?cea orele distractive ?i era în mod evident entuziasmat de ce preda. To?i colegii erau de acord cu asta.

    8. Algebr? (I) pentru c? am avut un prof care m-a f?cut s? în?eleg c? ?i rigurozitatea din matematic? poate fi distractiv?. Pîn? atunci m? bazam doar pe intui?ie ?i m? cam stresau demonstra?iile fiindc? aveam impresia c? sunt o adunatur? de detalii inutile. Nu ?tiam s? le citesc/în?eleg. Acest prof era foarte nepopular printre colegii mei.

    9. Comunica?ii de date (IV) pentru c? am avut un prof care prezenta materia înl?n?uit? logic frumos ?i pentru c? în?elegeam în sfîr?it principiile din spatele Internetului. (?i asta în ciuda unor cursuri anterioare unde Internetul era subiectul principal, dar care erau predate ca o în?iruire de acronime. Cele mai proaste cursuri pe care le-am luat în facultate au fost astea. Culmea, colegii mei erau veseli c? înva?? despre tehnologii curente iar eu m? plictiseam de moarte.) Mi-a pl?cut a?a tare c? am vrut s? ?in laboratoare. M-am oferit prea tîrziu dar s-a mai g?sit un loc pentru cursul de la Automatic? cu acela?i nume, predat de ALT prof de la Electonic?. Am f?cut marea gre?eal? s? accept zicîndu-mi c? e acela?i curs. Ei bine, era o chestie pur ?i simplu gre?oas?.

    10. Circuite Integrate Analogice (III) pentru c? profa era super. So?ul ei i-a ?inut locul o dat? la un curs ?i era un dezastru. Culmea, cînd am fost cu ei în Germania p?rea din discu?iile lor c? el ?tie mai multe.

    11. Circuite Integrate Digitale (IV) pentru c? proful preda bine ?i pentru c? tot cursul era o clasificare (în 3 categorii, a?a c? memoria nu era soliciatat? prea mult) a tuturor circuitelor digitale dup? un criteriu surprinz?tor de simplu care avea consecin?e surprinz?tor de importante. (Num?rul de bucle: ?tia?i c? ORICE circuit capabil s? execute instruc?iuni, orice procesor, TREBUIE s? aib? TREI bucle imbricate? ?i mai frumos e s? în?elegi de ce.)

    12. Semnale, Ciurcuite, Sisteme (III) pentru c? era o materia unde se folosea matematic? avansat? pentru a ajunge la concluzii extrem de practice. Pîn? atunci nu v?zusem decît matematic? foarte simpl? folosit? pentru a ajunge la concluzii practice. În plus se îmbina ?i cu fizica ?i cu tehnologia informatic?. De exemplu, ceva ce am înv??at acolo este înc? (din cîte ?tiu) în viitor: antene în sta?ia de baz? (sau ruter wireless, sau ce vre?i voi) care emit numai în direc?ia mobilului (telefon, laptop) ?i îl urmaresc cînd se plimb?. Nu e haios sa ?tii cum func?ioneaz? chestia asta ?i s? ?tii peste vreo 5 ani o s? po?i cump?ra a?a ceva?

    13. ?i altelea…

    Gîndindu-m? înapoi observ c?:

    1. Profesorii au contat mai mult decît materia.

    2. Pe to?i profesorii buni îi pot asocia cu un lucru important pe care l-am înv??at de la ei. În general, un lucru important e ceva ce sun? trivial ?i nu îl po?i pricepe dac? cineva doar ?i-l spune direct. De exemplu, cred c? to?i profii de mate dinaintea celui cu algebra din facultate mi-au spus ce importante sunt demonstra?iile riguroase în matematic? dar pur ?i simplu nu am priceput pîn? n-am avut un curs de dou? semestre în care materialul principal erau demonstra?iile f?cute riguros ?i în acela?i stil.

    3. Profesorii care mi-au pl?cut mie nu au fost întotdeauna pl?cu?i ?i de colegii mei.

    ?i, în sfîr?it, ce a? schimba în educa?ia MEA:

    1. Am pierdut foarte mult timp c? n-am pus mîna pe nici o carte pîn? prin clasa a 11a. Nu am f?cut asta fiindc? am fost în clase slabe (cu excep?ia 7–8) ?i eram foarte bun (dup? note) f?r? s? am nevoie s? citesc nimic în afara clasei. A?a c? de ce s? m? chinui (… îmi ziceam eu).

    2. Ar fi trebuit s? stau de mic lîng? colegi mai de?tep?i ca mine. Mediul m-a f?cut s? nu-mi dau seama cît de în urm? sunt. Dac? mi-a? fi dat seama mai devreme a? fi ?i început s? înv?? singur mai devreme.

  11. Aurel63 says:

    1. Pasunea proprie despre un anumit domeniu.
    2. paiunea ce ti-o insufla educatorul
    3. Bunul simt nativ, perceptia ceva mai subtila a lumii, cei 7 ani de acasa.
    4. Crearea unei oarecare independente fata de asa zisa faima, bani, raportarea falsa, sistemul propriu de valori.

    Exemplu: Liviu Nisipeanu a renuntat la scoala pentru a face performanta in sah: a reusit, este campion europen, este faimos, respectat, cunoscut de o lume intreaga. Si nu castiga proportional cu munca depusa si performantele realizate (Nicolita castiga ceva mai bine)

    Cu toate acestea, a ramas acelasi baiat simpatic si extrem de sociabil, comunicativ, si modest. Nu in ultimul rand, nu mi-a dat niciodata senzatia ca i-ar lipsi oarecum cultura generala, vis-a-vis de faptul ca a renuntat la scoala. Dar asemenea exemple apar rar la tv, din motive de Irinel, Moni, Becali, Elodia si altii.

    Mark Twain : ” Nu am lasat niciodata scoala sa-mi afecteze educatia” Rectific: scoala si televiziunea

  12. CST-Link says:

    Hmm… n-am nimic de reprosat profesorilor. Rolul lor e sistematizat de curriculum-uri, manuale, sisteme de invatamant, norme pedagogice etc. astfel incat (opinie personala, desigur, si referitoare strict la mine) pasiunea cu care prezinta un subiect sau altul nu adauga mari diferente in “curba de invatare”.

    As schimba mai degraba rolul profesorilor. Pentru ca (iarasi, opinie personala) rolul ar trebui sa fie cel de-a scrie carti bune, si nu cel de-a tine show-uri pasionante in clase ori sali de curs. Intotdeauna o persoana care se “aprinde” verbal atunci cand expune o tema obiectiva imi insufla o nuanta de neincredere, fiindca mi se pare ca individul respectiv e vreun zelot/fanatic, si mi-e frica sa nu ma molipseasca. Textul scris, in schimb, e comod: poti reveni asupra lui, il poti contrazice fara teama de-a pierde ceva — caracteristica la “verba volant”, poti reformula expresii nefericite ori incomplete. Si-as ajunge sa aplic, in sfarsit, principiul junimist “judeca opera, nu omul”.

    Si mi-as schimba atitudinea ca elev. Asta e in legatura cu cele spuse mai sus. Fiindca oamenii pasionati sunt foarte usor de iubit, si foarte greu de multumit. Daca omul pasionat e profesorul, atunci ai doar jumatate de motivatie. Daca omul pasionat esti tu atunci motivatia e deplina.

    Oarecum off-topic, dar e un vis al meu de ceva timp: mi-as dori (gedanken experiment) ca sistemul de invatamant public sa dispara brusc, pur si simplu. Sunt curios care ar fi reactia societatii fata de un asemenea colaps… cred c-as rade cu lacrimi. 🙂

  13. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spui. Prin articolele publicate pe Internet, am scris de mai multe ori despre “pasiune”. Ceea ce repro?ez eu î?nv???mântului în primul rând, înainte calitatea actului educa?ional, este lipsa unui sistem de identificare a aptitudinilor native ?i de grupare a colectivelor-grupurilor de studio?i, în func?ie de ACESTE aptitudini. A face carte de-a valma, pictori, matematicieni, muzicieni, programatori, sculptori, fuinan?i?ti, e o idio?enie dup? mine. E modelul “t?v?lugului” din r?posatul comunism, unde “to?i suntem egali”. Ei bine, via?a demonstreaz? contrariul: Dac? era adev?rat? aser?iunea, atunci la fiecare col? de strad? am fi avut m?car cinci-?ase Linus Torvalds, Yehudi Menuhin, Nicolae Grigorescu, Constantin Brâncu?i, etc., etc.
    Mul?i dintre tinerii din ziua de azi, de?i nu pot argumenta, au drept motiva?ie subcon?tient? real? pentru plecarea din Rommânia, exact acest aspect: un mediu mai propice IDENTIFIC?RII, cultiv?rii ?i valorific?rii APTITUDINILOR NATIVE. ??rile cu tradi?ie în economia de capital, au aflat din practic? importan?a dezvolt?rii individului pe linia aptitudinilor native, ÎN PRIMUL RÂND. La noi, asta e înc? ceva de domeniul scrierilor SF. Chiar dac? avem un supra-dotat — ?i când spun asta m? refer la cei care au o zestre nativ? oarecare DUBLAT? de o voca?ie a sclaviei, a muncii în orice condi?ii — avem grij? s? ne l?ud?m cu el ?i s?-l l?s?m s? se descurce, exact când ar avea nevoie de noi…
    Sunt multe de spus, dar cred c? am spus esen?ialul.
    În încheiere, a? vrea s? î?i spun c? m? încânt? ideea de a te avea ca membru pe forumul meu (http://mediafctory.com/forum/), pentru c? sunt freelancer de 14 ani ?i cred c? mi-ar prinde bine experien?a ta dar mai ales celor de pe forum ?i, desigur ?i celor care vor mai veni s? se înscrie. Am acolo o sec?iune dedicat? freelancerilor ?i sunt convins c? e mare nevoie de un fel de “agora” a acestei categorii atât de aparte de antreprenori.
    În fine, plec încântat de situl t?u. Am mai fost pe la tine, dar nu-mi amintesc s? fi scris ceva. De data aceasta îns?, se pare c? “m-a usturat” subiectul. De fapt, cred c? e o durere destul de r?spândit?…
    Cu stim?, ?erban St?nescu

Leave a Reply