Multa vreme nu am inteles ca in viata exista urcusuri si coborasuri, ca nimic nu este perfect si ca asta este natural. De cand am avut revelatia asta, in loc sa fiu suparat si sa pun la suflet perioadele mai putin bune reusesc sa le privesc ceva mai detasat, sa stiu ca sunt doar parte dintr-un ciclu si ca totul este relativ.
Alex m-a facut sa ma gandesc din nou la asta, provocandu-ma sa spun ce fac eu atunci cand sunt suparat.
Am intrat in joc pentru ca mi se pare un subiect important si cred ca multi oameni, atunci cand li se intampla ceva, nu stiu sa ia o pauza, sa se detaseze un pic si sa aiba incredere in viitor si mai ales in ei insisi, sa creada si sa simta ca totul este trecator si ca depinde numai de ei sa fie fericiti.
Well, cand sunt suparat:
- Incerc sa imi dau seama cat mai bine ca este un lucru natural. La fel cum moartea este parte din viata, fericirea este imposibila fara suferinta, iubirea fara despartiri sau inghetata de vanilie fara putina ciocolata.
- Incerc sa ma gandesc daca in perspectiva chiar conteaza si este intr-adevar o drama ceea ce mi se intampla. De cele mai multe ori ‘dramele’ sunt doar lucruri de care peste un an ajung sa ma amuz, gandindu-ma ce prost eram de le-am lasat sa ma afecteze.
- Ma duc la un film. Imi place mult sa ma pierd in alte lumi, sa ma simt singur in intunericul salii de cinema, unde sunt doar eu si marele ecran. Daca este o comedie romantica, si mai bine.
- Muncesc. Munca imi da energie si entuziasm, sunt fericit atunci cand fac lucruri care conteaza si care ma pasioneaza.
- Desenez. Am descoperit asta demult la Galaciuc, procesul creatiei ma impresioneaza intotdeauna indiferent de rezultat, imi place sa aleg culori si sa le transform din nimic in ceva.
Eu sunt in general un optimist, cred in viitor si in prezent, cred ca nimic nu este final sau ireparabil. Toate lucruri se intampla cu un motiv si viata e plina de surprize, asa ca sa fii suparat pentru mai mult de cateva zile nu are sens decat pentru a te motiva sa schimbi lucrurile.
cum adica inghetata de vanilie e imposibila fara ciocolata? sau n-am inteles eu bine?
altfel, primele 2 puncte sunt o modalitate corecta de a trata supararile. restul de 3 sunt doar distractii, la modul de ingropat capul in nisip. be careful
Lola, cred ca m-am descurcat bine pana acum cu toate, uneori e bine si sa mai bagi capul in nisip pana iti trece, sa iti iei mintea de la prostii.
*sigh* ai spus galaciuc… brings back memories… tabara de matematica… de cand nu m-am mai gandit la asta. stiu, un pic off topic
hei, imi place bucata asta de sinceritate.
Iti recomand pentru punctul 3 cura perfecta: Sideways (2004) cu Paul Giamatti. In ultima vreme l-am vazut de vreo 4 ori si nu, nu am fost suparata asa tare.
Am vazut Sideways acum ceva vreme si nu m-a impresionat (ba chiar cred ca jumatate din el l-am vazut si a doua oara).
Poate o sa scriu candva despre filmele mele preferate. Insa la categoria filme care ma lasa intr-o dispozitie buna probabil intra Little Miss Sunshine, Off The Map sau mai recent Dan In Real Life.
hmm, ce sa zic. mie filmul asta imi da o stare speciala, e ca un pahar de vin, ca sa ma mentin in sfera subiectului. giamatti e sublim. in fine.
Alex Brie descopera ce e mai bun in noi, vad… Fain articol Vivi, mi-a facut ziua frumoasa!