Recent, un fond de investitii a cumparat un procent din ejobs si bestjobs. S-a comentat despre asta pe bloguri, insa as remarca un singur lucru. Este pentru prima data cand pe piata romaneasca se investeste intr-un procent minoritar din niste site-uri (as far as I know).
Pana acum singurii care ‘investeau’ in site-urile din Romania era Netbridge si ideea lor de a investi era sa cumpere 51% din site-ul pe care il finantau. Ori asta nu inseamna a investi, inseamna a cumpara.
De ce a cumpara 51% nu inseamna a investi? Pentru ca in momentul in care detii un pachet majoritar controlezi ceea ce site-ul respectiv face, ai puterea de a decide asupra lui, iar cei care detin 49% sunt doar angajati, oameni care fac ceea ce le impune cel care detine majoritatea.
Atunci cand cineva cumpara 51% din afacerea ta nu inseamna ca iti acorda incredere. Dimpotriva, vrea sa se asigure ca poate controla lucrurile pe care el le vede ca si greseli, vrea sa se asigure ca atunci cand nu va fi de acord cu tine el va avea puterea sa faca asa cum vrea el, nu cum vrei tu.
In momentul respectiv fondatorii isi pierd entuziasmul, iti pierd energia, se pierde distractia pentru ca unul dintre cele mai importante lucruri care motiveaza pe un fondator de startup este faptul ca startup-ul respectiv este al lui, ca face lucruri pentru el, asa cum vrea el, pentru o viziune pe care o are numai el si intr-un fel in care el stie cel mai bine.
Asa ca data viitoare cand cineva va propune sa ‘finanteze’ 51% din afacerea voastra intrebati-l, daca tot nu are incredere ca stiti ceea ce faceti, de ce nu va cumpara cu totul?
[update] Dragos Manac are un post interesant despre ce inseamna mai exact investitie.
e inevitabil ca si in romania sa creasca sectorul investitiilor (sa se dezvolte hedge funds si alte cele); incep oamenii sa aiba incredere in tot felul de sisteme de pensii si de asigurari private, si banii lor trebuie investiti in ceva, nu?
@Corina: pina o sa ajunga banii asiguratilor pt. pensii private in investitii in tehnologie cred ca va mai trece ceva vreme. Pina una alta nici macar la bursa nu-s cotate prea multe firme de tehnologie.
De acord cu ce spune Vivi. Am impresia ca cel mai mult a contat povestea de succes a altora care au investit in RO si au avut cresteri de 2-3 cifre (nu neaparat IT). Asa ca Tiger de ce sa nu incerce si ei? Oricum pina se va incetateni ideea de venture capital/angel investor care sa investeasca in parti minoritare din firme romanesti cred ca va mai trece ceva vreme. Intii e partea de cumparat majoritati in firme, pina merge, iar cind se va satura si piata asta se va ajunge negresit si la parti minoritare. De ce sa fie fraieri unii sa cumpere parti minoritare cind de multe ori cu aceeai bani cumpara >51%. Insa sint convins ca romanii invata repede iar specula apare dupa 1-2 exemple de succes. Si sa vezi apoi pretentiile proprietarilor acelor firme …
Foarte bine punctat Vivi.
Ai subliniat excelent diferenta de gandire dintre “investitorul” roman si cel occidental.
Noa ca te-ai incurcat in cuvinte. Daca eu cumpar un apartament in Romania, tot investitie se cheama (evident, poate sa serveasca si la locuit) chiar daca e al meu 100%. E o mare diferenta intre a investi intr-o tara (deci a presupune ca tara respectiva ofera onditii pentru afacerea respectiva) si a investi intr-un om sau echipa. Cind cumperi o firma, cu totul sau partial, faci 2 lucruri: ai incredere in tara respectiva dar SI in echipa respectiva. Faptul ca vrei control ca sa nu-i lasi sa faca chestii in detrimentul tau e altceva. Nimeni nu e atoatestitor, toata lumea face greseli si cel mai bine am eu grija de banii mei, nu altii. Dovada ca eu sintbogat si ei saraci, deci eu ma pricep mai bine.
Cit despre chestia a 2a cu 51% si mica ta afacere, e putin hilar. Nu uita ca TU ai 100% control. Nu te obliga nimeni sa vinzi. Orice finantare se face in schimbul unei portiuni serioase din actiuni, asta inseamna venture capital. In al 3lea rind foarte putine firme in ziua de azi au 51% din actiuni in miinile unei singure persoane, prima oara cind iesi ca IPO pe piata cam pierzi controlul. In al 4lea rind, daca tu crezi asa tare in viziunea ta, de ce ai vinde 100% din firma? Sa iei acum un mizilic pe ea? Nu crezi ca aia 49% vor valora 3 sau 30 sau 300 de milioane in loc de 300.000 in doi ani sau 10 ani? Daca nu crezi poate n-ar trebui sa faci asta. SI in ultimul rind, valoarea multor firme (nu cred ca se aplica la bestjobs, dar in general) la inceput e numai valoarea echipei, pentru fizic ele nu detin nimic. Asa ca nimeni nu vrea sa te dea afara, dar vor si fie siguri ca nu faci timpenii. Timpenii e simplu sa faci. Oricit de bun ai fi tehnic, oricite idei ai avea, nu poti sa fii bun si financiar, si la management si la contabilitate si la facut reclama etc. E impozibil.
Oameni buni tehnic sint foarte multi, dar nu toti fac firme reusite. Idei bune se ingroape, idei proaste resusesc. Singura diferenta e managementul. Partea tehnica e secundara.
Exact de aia cind iesi la bursa ca IPO conducerea firmei e data unui board of directors. Si o multime de fondatori dispar din schema complet ca urmare a luptelor pentru putere ulterioare. Nu-i pling eu, ca dispar bogati si incep altceva.
[...] Esenta tare este? Este! Din belsug. Este util pentru clientii sai? Este! Poate sa ajunga un business tare? Cred ca da. Inca nu imi vine sa dau o sentinta definitiva. Nu acum, astept sa mai treaca vreo 2-3 luni, ca sa fie apele mai linistite si sa se poata vedea mai multe lucruri pe acolo. Daca as fi in locul lor, as atrage un investitor strategic. Nu ca netBridge, dupa cum zicea Vivi intr-un post despre investitiile in online, dar mai degraba un investitor strategic, un fond de venture capital ceva. Stiu ca sunt putine in Romania. Salutari, mister Dragos Rosca, sluga domniei voastre… [...]
Ovidiu, exista un moment in care, desi tu ai viziunea necesara pentru succesul unui site, nu ai inca modelul de business pus la punct si nu ai resursele necesare pentru a duce lucrurile mai departe. In acel moment ai nevoie de investitii.
Daca insa cineva iti cumpara in acel moment 51% din afacere, nu mai esti tu cel care pune in aplicare viziunea, ci cei care detin 51%.
Intrebarile care se ridica sunt:
- cine stie sa duca proiectul pe culmile succesului? Tu, care ai avut viziunea initiala si ai crezut in el, sau cineva care are doar bani si n-a avut ideea sa faca ceea ce tu ai facut?
- atunci cand va fi luata o decizie riscanta cine va stii sa o ia? Tu, care ai talent si ai creat proiectul sau niste oameni care au doar banii cu care au cumparat 51%?
Gandesti foarte romaneste. Incearca sa te gandesti putin la cum se intampla lucrurile prin afara, la angel investors si la venture capitalists, la startupuri care cauta capital si asa mai departe.
Daca insa cineva iti cumpara in acel moment 51% din afacere, nu mai esti tu cel care pune in aplicare viziunea, ci cei care detin 51%.
*****
Nu neaparat. Poti sa ai 5% si sa ai control deplin. Dupa ce vinzi 51% poti sa ramii ca CEO, sau ca un executive mai de jos, sau ca simplu board member. Face parte din tranzactie. Faptul ca poti fi concediat nu e un lucruru rau pentru afacere., din contra.
“Investitorul” nu e pe pozitii inamice. Amindoi vreti sa faceti bani, nu siteuri (sau asa ar fi normal). Daca ideile tale sint bune poti sa-l convingi de fiecare data. Daca nu-l convingi pe el, de ce ai convinge clientul? Faptul ca ai un sanity check si cineva cu capul lipede sa te tina in lesa e un plus, nu un minus.
Investitorul tine mina pe friie in acelasi mod in care instrutorul auto are comenzi la masina. Elevul merge unde vrea el, pe ce traseu vrea el, are mina libera. Instructorul intervine numai daca vrei sa dai in gard cu masina lui.
Cit despre sintagma “are doar bani” e complet gresita. Pentru ca asta vrei tu sa faci, bani. El are ceva ce tu abia incepi sa intelegi cum se face. El are ce e important. Ce are talentatul e 0. Eu nu gindesc romaneste, tu pierzi din vedere scopul final. A, ca poate sa fie un drum lung si anevoios, pai il pui in tema si ii explici ca asta e calea, daca vrea bine, daca nu, nu. Gasesti altul care accepta 49%. Numai ca aici e un gambling mult mai serios pentru investitor. Daca ar fi banii tai ce ai face?
Da, si pentru mine e prima oara cand aud de o achizitie de sub 51% din actiuni pe piata romaneasca. Si cred ca e f bine si avem de ce ne bucura.
Ovidiu, diferenta intre 51% si 49% nu e de 2% cum poate am fi tentati sa credem. Nu, e ca de la cer la pamant. Ca sa raspund in limbajul tau, diferenta este ca atunci cand cineva cumpara un pachet minoritar de actiuni, e convins ca nu o sa dai in gard si ca nu o sa aiba nevoie sa intervina. E ca si cum ai avea un pasager in masina si nu un instructor.
Ce spui tu, ca si unii si altii vor sa faca bani e adevarat, dar insuficient ca si argument. Toti vrem sa facem bani, dar doar putini dintre noi stiu cum. Cand cineva iti cumpara un pachet minoritar din actiuni, nu e numai faptul ca iti zice ca apreciaza ce ai facut pentru afacerea ta. In plus iti zice ca are incredere si in ceea ce ai sa continui sa faci, in viziunea ta.
Acum vreo 8 ani, cand incepeam facultatea ma gandeam si eu ca tot romanul daca sa stau in ro sau nu. Si o chestie care ma rodea atunci era cu nu existau povesti de succes in ro. Uite ca de atunci ne-a fost dat sa vedem multe. Multe companii cumparate cu totul pe milioane de dolari. Iar acum, asa cum remarca Vivi, am trecut la un nou nivel. Au aparut investitii in viziunile romanilor. Deci nu numai in ceea ce au realizat dar si in evolutia lor. Cred ca e mare lucru.
@Vivi si Ovidiu
vin cu o mica precizare/completare.
Dupa cum remarca si Ovidiu, poti sa cumperi 5% din firma ca investitie si sa detii in buna masura controlul prin clauze contractuale.
Problema este ca un start-up care trebuie urcat trebuie sa aiba vreo 3-4 etape de finantare, nu una de 51%. Nu vreau acum sa enumar care sunt astea, dar in orice caz un business sanatos pe o piata lichida nu se face asa, adica vine careva si te cumpara 51% neaparat cand totul e deja sus.
Se investeste si pentru a porni o afacere, pentru a o extinde sau pentru a prinde urmatorul val tehnologic. Intr-adevar, pe piata de la noi nu exista mai nimic pentru toate astea. Pe cei de la NetBridge nu poti sa ii acuzi, ei isi vad interesul, treaba lor e sa produca bani pentru actionari. Daca pentru asta iti mai pun piciorul pe gat, asta e, nu se supara decat gatuitul.
Dap. De-aia am refuzat ofertele de cupararea 51% din colegi.ro si am preferat sa il vand in intregime. In momentul in care nu mai ai majoritatea, scade si entuziasmul.
“Singura diferenta e managementul. Partea tehnica e secundara.”
Asta a fost optica de dinaintea bulei din 2000. Has been. Primul lucru pe care il faceau atunci VC era sa puna CEO un MBA (“the business guy”), eventual sa ii imbrace pe fondatori la costumash si cravatzica. Practic nu exista vreun startup de succes care sa fi fost condus de un business guy. Startupurile post-bubble au invatat lectia si au tras invatamintele, si astazi fondatorii — geeks 100% tehnici — raman la conducerea efectiva a firmei. Fa contrariul si ai mari sanse sa dispari de pe piata.
Sunt total de acord cu Daniel..
As putea paria pe faptul ca Ovidiu este un student eminent sau absolvent de ASE caruia i-au fost inoculate ideile standard despre importanta capitala a managerului care ridica firma pan’ la cer, chiar daca acel manager habar n-are cu ce se mananca obiectul de activitate al firmei..
Am cunoscut prea multi economisti de formatie cu idei identice ca sa fie o simpla coincidenta..
Ovidiu este de fapt Siminel Andrei…:)
Se pune urmatoarea problema:
Se da o “foarte” mica companie de software/publicitate care detine in cont undeva in jur de 10.000 EURO.
Cu doi angajati, un contabil si un om de logistica, fara cele mai mici cunostinte de software si publicitate.
Se mai adauga a treia persoana “master” care vrea sa faca din firma lui un jucator important in piata de publicitate on-line din romania.
Este dispus sa-si vanda in orice moment 49%, 50%, 51% din firma daca gaseste un investitor bun si oferta-i pe masura obiectivului.
Ce sanse credeti ca are sa reuseasca ?
Sau sa gaseasca un investitor ?
Are in plan mai multe proiecte in zona .ro
si unul singur in zona .com
Tica.