Praga, soare puternic, coafura rezista, psihicul isi revine. Somnoros, dorm pe pe fuga si putin in aeroport.
New York, soare si mai puternic, psihicul deja incepe sa se simta foarte bine. Imi face placere sa revad orasul imens. Soferul de taxi e simpatic si ma tine de vorba in drum spre Manhattan, e un indian si probabil se si plictiseste si vrea si bacsis cat mai mare. ð Dragut oricum din partea lui, vorbim despre Romania si aflu ca in India, daca ai 500 usd, poti sa platesti pe cineva sa omoare pe oricine. ð
Ies cu Tudor pe terasa de la birourile Google care da oarecum spre Times Square. Abia dupa o vreme observ ca daca tacem, am senzatia ca suntem intr-o mare fabrica unde un ventilator urias huruie in continuu… este zgomotul orasului. ð Sunt navalit de tot ce e nou pe aici si nu stiu ce sa scriu mai intai. Imi dau seama ca e neplacut sa nu am calculatorul meu, acum scriu de pe laptopul lui Tudor dar o sa treaca si asta… ð
Merg prin oras si ma gandesc ca aici o sa locuiesc… si nu pot decat sa fiu eu insumi surprins de acest gand. Da, o sa imi placa aici, cel putin pentru o vreme! ð
Bucuresti ploua.
Bucuresti ploua.
Bucuresti ploua.
E bine de stiut ca inca mai exista soare pe pamantul asta.
Bine ai venit.
Ploua. Iar ploua. Molipsitoare aceasta ploaie, ca o boala.
Cum e sa zbori deasupra ploii ? In loc sa privesti cum cad stropii de apa de sus in jos, cum e sa-i privesti cum cad de jos in mai jos ? ð
Cum e sa te intorci in timp, fie si cu cateva ore ?
Iti doresc sa fii mereu in pas cu vremea ! (si cu vremurile) ð
Nici nu am apucat sa ma uit pe geam din avion, nu m-a interesat privelistea prea tare… eram obosit. ð
Bine te-am gasit, Ovidiu, poate ne-om si intalni candva, ar fi cool. ð Intalnirea bloggerilor romani din NY. ð In rest… mi-e greu sa spun cum e pe aici, ce simt si ce nu. Totul e nou si absorb, fara sa am timp sa analizez sau sa am pareri. Astept sa ma reorientez si sa imi capat echilibrul ca sa pot sa am opinii, sa imi dau seama ce anume imi place si ce nu, ce e bine si ce nu. Pana atunci, sunt in plina cadere libera… in sus. ð
Hei, ce mult mi-as dori senzatia aia de nou, de surpriza continua, de chef de munca serioasa care sa lase urme… te invidiez oricum ca esti acolo, si pe tudor si pe ovidiu si pe multi altii. tot ce sper acum este sa va intilnesc si eu acolo odata.
si daca te vezi cu ovidiu, zi “hi” din partea mea, stie el ð
Da, sigur. Eu sunt inca pe costa stanga cum se spune pe aici, dar ma intorc maine. Vorbim.
Ma omori ð
Eu cand ma gandesc la cum se vede manhattan-ul de peste rau, din queens, cand vii pentru prima oara cu taxi-ul de la aeroport (obligatoriu noaptea) imi vine sa plang…