Vechea gardă, noua gardă

Lucrul care m-a amuzat cel mai mult la venirea asta în România a fost contrastul între vechea gardă a internetului Românesc (cei câțiva oameni care ne duceam la Internetics prin 2000) și noua generație de dezvoltatori și antreprenori.

Cineva din vechea generație mi-a cerut să ne întâlnim. Conversația a mers cam așa:

– Salut Vivi, aș vrea să te întreb niște chestii.
– Sigur, luni sau marți sunt around pentru o cafea.
– Eu pot luni de la 19:00, uite-mi numărul de telefon, sună-mă tu ca să stabilim când pot să te văd.
– … really?!?

În contrast, aproape toți cei care au vrut să mă vadă din noua generație au știut cum să pună problema:

– Salut Vivi, aș vrea să ne vedem, spune-mi oricând, oriunde poți, și voi fi acolo.

Un sfat: dacă aveți nevoie de cineva, stați-i la dispoziție oricând, oricum, oriunde.

Normal că nu m-am întâlnit cu vechea generație. În schimb m-am întâlnit probabil cu toți cei care au vrut să vorbească cu mine și au știut cum să ceară.

9 Responses to “Vechea gardă, noua gardă”

  1. dragos says:

    pai daca tu puteai luni si el ti-a propus luni o ora, cu ce a gresit omul? :D:D

  2. Vivi says:

    Așa sunt eu mai pretențios. 🙂 Nu stau eu să te caut ca să ne întâlnim, când tu ai nevoie de mine.

  3. Cosmin says:

    E vorba de putina lipsa de maturitate in Romania. Dar incet se invata.

  4. CH says:

    “Normal că nu m-am întâlnit cu vechea generație.”

    Normal, intr-adevar. N-o sa-ti vina sa crezi, dar in competitia pentru interesul antreprenorilor locali esti un tip ca alti tipi, iar faptul ca esti plecat de ceva vreme din tara nu joaca in favoarea ta. Diferenta intre cele 2 tipuri (vechi vs. noi) este o simpla diferenta in interesul relativ pe care cele 2 categorii ti-l acorda, nu trebuie sa tragi concluzii prea radicale.

    La urma urmei, dupa atata stat in New York nu te poti astepta ca vechea generatie, care are deja cateva afaceri in curs, o oarecare experienta si o agenda incarcata wall-to-wall, sa se rupa in cinci sa ia o cafea cu tine.

    P.S. Nu stiu daca iti dai seama, dar fraze gen “m-am întâlnit probabil cu toți cei care au vrut să vorbească cu mine și au știut cum să ceară” citite dupa clipul din Filantropica din postul precedent sunt destul de gretoase.

  5. Vivi says:

    Păi tipul care mi-a cerut asta avea nevoie de mine. Probabil că se aștepta să fiu eu onorat că are nevoie de mine, sau poate până la urmă o fi fost doar o problemă de comunicare.

  6. CH says:

    Tipul avea nevoie de tine relativ la alti tipi. In momentul in care n-ai fost liber pe slot-ul lui liber a vazut ce ar fi pierdut/castigat daca l-ar fi dat pe altul la o parte pentru tine, a vazut ca iese la minus si a mers mai departe.
    Nimic iesit din comun.

    Numai bine,

    CH.

  7. Vivi says:

    Am înțeles, în opinia ta n-am dreptate. Fiecare cu opinia lui.

  8. ada says:

    O Pasa, cat de darnic esti!
    In aroganta ta cred ca nu ai realizat ca cei din vechea generatie te considera egalul lor (vs. “noii” care aspira sa te prinda din urma).
    Iar “ajutorul” il vezi ca un os pe care te induri sa il arunci sclavului, nu ca un schimb din care poti invata si tu ceva. A, pardon, tu nu ai fi avut nimic de invatat, pt ca esti mult peste nivelul …oricui? really ?…

  9. Alex says:

    @CH Nu inteleg de ce e obligat Vivi sa i se faca program de altii cand el probabil are ceva mai bun de facut sau pur si simplu sa stea linistit in vacanta in Romania ?? Nu exista nici o scuza ca ala are afaceri sau nu. Daca vrei sa te intalnesti cu cineva si mai ales sa-i ceri ajutorul, tu esti cel care trebuie sa sune si sa-l scoata la cafea si nu invers.

Leave a Reply