Radu comenteaza si el (ca si Dragos) despre constatarea eterna pe care fiecare dintre noi o simte in tara: atmosfera generala de nemultumire fatalista. Eterna lamentare despre coruptie, despre ce nu merge, despre economie si politica, despre aia care fura, despre invatamant, despre joburi, eterna suparare moroconoasa pe care o intalnesti zi de zi.
Well, Radu, inregistrarea Divertis este online in pagina cu inregistrari de pe casete.
Eu propun sa facem toti ca Doru Parcalabu:
Multumirea sporeste in avalansa. Eu am o multumire, sunt multumit ca am o multumire deci dintr-o data am doua multumiri. Sunt multumit ca am doua multumiri si mai adun o multumire si am trei. E o progresie aritmetica de ratie 1, asta, deci multumirea creste cu 1.
Oarecum related va recomand si monologul genial al lui Ghighi Bejan, despre prostie. 
Da, si eu vad cit de incrincenati sint oamenii, cit de agresivi si cit de certareti in Romania. Ma ating de unul pe strada, intorc capul sa-i cer scuze si ala era deja cu pumnul ridicat. Si abia l-am sters cu umarul. Da nici eu nu sint supraom, citeva zile in atmosfera aia si sint exact la fel, ma injur cu idiotii pe strada, ma enervez, ma iau la bataie etc. Pina si vinzatoarele mai au putin si te scuipa in fata si alea ar trebui sa se poarte altfel cu clientii.
Pe unul din forumurile citate scria despre ITisti care traiesc intr-un fel de bula roz. Asta nu-mi explica deloc de ce in 2001 un prof de la AC (sau Electronica&Tc?) in Buc imi spunea cum si anul asta abia s-au umpult locurile si s-a intrat cu note foarte mici. POe vremea aia ITul/comunicatiile, electronica erau deja in zone profesiilor unde se faceau bani mult mai frumosi ca in rest. Potentialul se vedea si daca erai chior. La Istorie, Filologie, Filozofie etc erau 6-12 pe loc. Sa mor eu. La medicina macar vreo 3. La ASE tot asa. La drept minim 12. Dupa aia sint suparati ca predau ca suplinitori in scoli generale din tiganiile bucurestilor, fac contabilitatea la buticuri sau sint platiti cu un milion. Sau ca fac pregatiri cu cite 4 in serie zi si noapte.
Ce spun eu aici nu e mare filzofie. E pur si simplu un fel de intunecare si prostie nationala. O lipsa de simt practic care iti face pielea gaina. Care vine uneori de la oameni altfel foarte inteligenti. Si dupa aia se pling toata ziua.
Toate tin de …efectul de avalansa
E usor sa comentezi din afara problemei, sa dai sfaturi si destul de greu sa intelegi adevaratul fenomen atunci cand nu esti in pielea cuiva. Asta imi aduce aminte de campaniile naive si puerile gen > , comentariile gen > sau >
Sa le luam pe rand:
>
Campaniile de profil pe aceasta tema nu sunt altceva decat bani pierduti si perdele de fum. Contactul brutal cu sistemul sanitar nu mai are nevoie de nici un fel de explicatii. Am destule rude si prieteni si am trecut personal prin situatii in care fara bani pur si simplu nu esti operat. Cine spune altfel ori nu traieste in tara ori n-a trecut prin spitale…
Totul s-a facut cu acordul tacit al guvernantilor. Este vorba de mentalitatea mafiota: nu avem bani la buget sa va dam dar vedeti voi cum va descurcati. In timp acest lucru nu duce decat la pervertire si coruptie. Nu pot sa-i acuz pe lucratorii din sistemul sanitar. Ei sunt doar efectul oribil al unei politici dezastruoase. Odata ce te-ai apucat de fumat, este foarte greu sa renunti, devine o a doua natura.
>
este sintagma preferata a unor personaje gen George Calinescu. Cand ai 5 alternative, toate la fel de prost platite si trebuie (daca mai ai timp) sa mai faci ceva dupa program ca sa-ti poti intretine familia, la nivelul minim de subzistenta incerci sa-ti conservi cat mai mult energia. Este elementar faptul ca ti se va da sa duci in spate cat poti sa duci si asta fara normele elementare de protectie a muncii…iar daca nu mai poti ajungi pe mana sistemului sanitar.
Este suficient sa vezi ca majoritatea celor care au plecat spre alte orizonturi si au gasit un teren fertil au reusit si se bucura de rezultatele muncii lor.
>
noua ore de munca + de multe ori sambetele si duminicile + doua ore transportul la si de la locul de munca + copii si familie acasa –> no comment. Poate fi o optiune in tari precum Suedia, Olanda, Finlanda unde programul de lucru e sfant, protectia sociala pe masura, sistemul de asigurari si de sanatate pus la punct si unde seful nu te da afara daca afla ca mai lucrezi si in alta parte – si de fapt nici nu ai nevoie sa lucrezi altundeva -. Dar acolo – Olanda – ministrii merg cu bicicleta la serviciu si sunt priviti ca orice functionar public, nu prea s-a auzit de girofar si alte asemenea…
Si n-am atins problemele legate de invatamant si politie. Un prieten olandez venit in vizita prin Romania si care a cutreierat multe tari a remarcat cu surprindere proliferarea agentiilor de paza si a firmelor de securitate private . A spus ca ceva similar – militii private in numar foarte mare – a intalnit prin America Latina si alte tari unde sistemele de securitate nationala nu-si fac treaba sau sunt depasite de probleme.N-a facut observatia cu malitiozitate, per ansamblu i-a placut excursia facuta.
Cand te lovesti din toate partile de ziduri, iti cam piere pofta de a zambi. Iar cei care au scapat din > si muncesc ( din greu) dar pe bani adevarati, sa nu uite vanzatoare din colt cu 3 copii, salariul minim pe economie si bolnava de astm, instalatorul de 50 ani ce lucreaza 12 ore pe zi la firma ce-ti monteza centrala, caruia patronul nu i-a mai platit salariul de doua luni si tb. sa se descurce ca nu mai e la varsta cand poate pleca in Spania si trebuie sa-i mearga cartea de munca sa iasa la pensie.
Asta nu-i scuza pe cei ce si-au pierdut orice urma de umanitate si nu-ti opereaza apendicele pana nu scot de la tine plicul de rigoare.
Toate aceste lucruri marunte, insumate, creeaza efectul de avalansa.
Well, cred ca am scris deja cam mult si vorba lunga …
E genial monologul despre prostie. În liceul taic?-miu a f?cut cur??enie prin casetele lui ?i am reu?it s? fur Divertis – „A?a ceva nu exist?”. La ora de matematic? se puneau întreb?ri subtile de genul „n-ai nici un dubiu, nu-i a?a?”.
Deh…
Si pana la urma…tot n-am inteles. Esti multumit, sau nu?
Sunt foarte multumit.
Si eu sunt foarte multumit. Profesional, familial, personal. Multumit?
Marius, faptul ca tu esti multumit nu poate decat sa mai adauge o multumire la multimea mea de multumiri, ceea ce ma face si mai multumit, intr-adevar.
Atunci si au sunt multumit ca am intrat pe un blog unde toti oamenii sunt multumiti. Nu stiu de ce, dar, cu atata multumire in jur, ma simt ca intr-un “Second Life” de calitate indoielnica… O fi din cauza ca omul tre’ sa si sufere putin pentru a aprecia la justa valoare viata?
Oricum…mai trec pe aici, poate mai scade multumirea intre timp.
Nu inteleg avalansa asta de posturi despre multumire, ‘conteaza povestea’, ‘vad numai oameni tristi’ and so on.
S-a dublat procentul de sinucigasi in Romania si oferiti asistenta?
Am trecut prin multe s?pt?mâna asta ?i sunt mul?umit. Era s? mor, dar sunt mul?umit c? nu am f?cut-o. Era s? fiu concediat, dar sunt mul?umit c? nu e timpul pierdut. Prietena mea mi-a mul?umit acordându-mi un 6,5 pentru presta?ia mea conjugal?. Sunt mul?umit c? am primit not? de trecere.
Verbiaj, din cate am inteles astfel de note reprezinta o medie intre cantitate si calitate. De exemplu o prestatie mediocra de o ora este notata cam la fel ca o prestatie excelenta de 10 minute. Oricum, pentru moralul barbatilor mult mai bune sunt calificativele
Vivi, o serie de romani din Toronto iti multumesc pentru linkul respectiv. S-ar putea ca progresia aritmetica de multumiri sa isi modifice ratia, dar sper ca acest lucru sa fie o multumire in plus.
Mul?am pentru încurajare, Andrei. E reconfortant s? ?tii c? nu e?ti singur (?i sim?i empatie) în acest r?zboi modern al jobului conjugal. Care poate fi o pl?cere, dac? ?tii s? î?i în?elegi ?efa
Citat de la un oficial vestic (?tiut de la un v?r care se plimb? mai mult decât mine):
“?i la noi se fur?, exist? birocra?ie ?i alte mizerii, dar m?car noi ne sp?l?m pe din?i dup? aceea, nu ca-n Est”.
oameni multumiti de viata lor ……..niciodata.