Știu, tot am o obsesie lately cu site-ul ăsta, dar ce să fac, dacă îmi tot vin idei?
Mi-ar plăcea mult dacă didactic.ro ar prelua ideea la care am lucrat în 2005 la olimpiade.ro de rank-uire a liceelor și profesorilor în funcție de rezultatele la olimpiade.
Ce am făcut atunci a fost să centralizez rezultatele de la toate olimpiadele, apoi am dat puncte pentru fiecare premiu, am adunat, și a ieșit o listă cu cele mai performante licee și cei mai performanți profesori.
Eu am fost super încântat de idee pentru că nu a mai fost făcută niciodată și este virtual imposibil să tragi concluziile astea de oriunde altundeva.
Nu am reușit să conving oamenii că ideea asta este super cool și că merită lucrată și menținută. Poate didacticul actual este ceva mai deschis la asta? 🙂
Nu ar fi tare dacă apoi profesorii din listele astea ar fi conectați cu utilizatorii didactic.ro? Un material de lecție sau un comentariu de la un profesor care a avut 5 olimpici naționali ar trebui să fie mai valoros decât un material oarecare.
Și cât de mișto ar fi dacă părinții ar putea să cerceteze la ce liceu își dau copilul uitându-se la lista asta? Mai mult, liceele ar putea face un fel de mândrie din asta, scorul didactic.ro, cât de sus se poziționează pe lista asta obiectivă.
la mine in galati toata lumea stia care e cel mai bun liceu, unde se iau rezultate bune. se stia si locul 2.
pt invatamantul online insa cred ca poate sa ajute
Toată lumea știe din auzite, dar întotdeauna realitatea este un pic diferită. În plus, “toată lumea” de cele mai multe ori înseamnă cercurile în care te învârți tu, și sunt mulți oameni out there care nu sunt ca tine.
pai prove me wrong 🙂
Cred ca profesorii ar fi primii impotriva unei astfel de implementari. De obicei lupta lor este pentru salarii mai mari, ignorand total performantele. A auzit cineva in numeroasele lor greve de vreo revendicare gen salarii in functie de rezultate? M-as mira! Si cum oamenii performanti sunt mereu in minoritate, va fi greu. Se vede treaba ca nu prea mai esti la curent cu ce isi doresc oamenii pe aici. 🙂
Doar pentru că unii profesori sunt împotriva unui astfel de feature nu înseamnă că nu trebuie construit, ba dimpotrivă. 🙂
Văd că Softwin au construit http://www.admitereliceu.ro/ care într-un fel se apropie de unele din usecase-urile care mă interesau pe mine. Acum ar fi cool dacă ar conecta cele două site-uri, să facă legătura directă între profesorii de pe didactic.ro și informațiile pe care le au despre licee.
All this pile of data is incredibly exciting.
Vivi, ideea este foarte buna si este nevoie si de asa ceva. Este clar nevoie.
Dar, chiar daca un elev olimpic este visul oricarui profesor care pune suflet in meseria lui, sunt si elevi cu un potential mai redus – si este o performanta daca dintr-un elev de nota 5 obtii unul de nota 7 sau 8. Este o mare satisfactie. Iar profesorii astia nu vor aparea in niciun fel de top al celor mai performanti profesori, desi cred ca esti de acord ca sunt. La fel, liceul nu va fi nominalizat printre cele mai performante.
Participarea la olimpiade este cel mai la indemana criteriu de a stabili performanta. Dar evaluezi practic aici si potentialul elevilor – iar unii profesori au parte de “material” mai bun, altii – mai putin bun – si e incorect sa departajezi profesorii dupa asta.
Repet, o lista cu liceele si profesorii cu cele mai bune rezultate la olimpiade ar fi super, pt cei cu potential inalt. Dar nu mi se pare ok sa consideri ca unic criteriu de performanta rezultatele la olimpiade. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=VpZtX32sKVE – minutul 56
Nu cred ca participarea la olimpiade este un criteriu viabil pentru a stabili calitatea unui institutii de invatamant.
Repet ce am zis in alt post, ceea ce spun, spun din calitate de parinte. Nu ma intereseaza o scoala care are varfuri si care se dedica acestui scop. Pentru ca inseamna ca restul fie sunt defavorizati, fie sunt ignorati. De asta imi place foarte mult sistemul francez, unde notele sunt cunoscute doar de posesor, iar restul clasei primeste doar o statistica a notelor din clasa si din scoala. Daca discutam de facultate, da, sunt de acord ca performentele de varf conteaza, dar pentru scoala generala+liceu conteaza mult mai mult media.
Consider ca un profesor nu este bun pentru ca are olimpici, asta sugereaza doar ca a nimeni niste copii care se preteaza la asa ceva, consider ca un profesor este bun daca reuseste sa aduca un copil de nota 5 la nota 8.
Olimpiadele raman o ramasita a sistemului comunist. V-ati intrebat vreodata de ce printre primii sunt mereu copii din est sau China?
@Alina: eu nu sunt de acord cu tine. Sigur că majoritatea copiilor sunt, prin definiție, average. Dar nici unul dintre ei nu ar trebui să își dorească să fie de trecere.
Eu cred că liceele cu olimpici și profesori de nivel de olimpiadă inspiră. Un profesor la un liceu bun poate să aducă un elev de la 5 la 8, dar la ce bun dacă elevul ăla nu are nici un fel de role models, nu vede oameni extraordinari în jurul lui, nu are pe nimeni care să îl inspire să vrea să schimbe lumea?
Mie mi se pare că educația și școala nu sunt un scop în sine. Puțin din ce am învățat în liceu la materiile normale m-a pregătit pentru viață. Degeaba am învățat ani de istorie în liceu, am cules mult mai multă istorie citind wikipedia despre evenimentele care au ajuns să mă intereseze acum. Degeaba am învățat geografie în liceu, tot mai multă biologie și geografie am învățat călătorind, uitându-mă obsesiv la Discovery sau tot citind wikipedia.
Însă ceea ce am făcut însă la olimpiade a fost life changing. Faptul că am cunoscut oameni mai deștepți ca mine m-a făcut să vreau mai mult.
Sunt aici unde sunt acum numai și numai datorită olimpiadelor.
Vivi, tu poate ești unde ești acuma datorită olimpiadelor, dar ți-ai pus problema că poate și alți zece sunt unde sunt acuma (căpșuniade prin Italia, Spania sau angajați prin cine știe ce fabrică mutată cu tot cu fundație din Vest în Est) tot datorită olimpiadelor alea? Și asta pentru că școala a dedicat resurse promovării „vârfurilor”, în loc să dedice aceleași resurse ajutării celor din „groapă”.
Ceea ce tu ai câștigat de pe urma olimpiadelor s-ar putea foarte bine să fie balansat de ceea ce alți zece au pierdut. Și d-aia, în opinia mea, sistemul olimpiadelor în școală e o tâmpenie.
Nu zic că ceva similar olimpiadelor nu ar merita organizat. Probabil c-ar avea sens, pentru ca cei care se simt provocați de un sistem ultra-competitiv să-și poată pune-n valoare calitățile. Dar s-o facă fain frumos în afara școlii, în competiții organizate de varii instituții sau companii.
Școala, așa cum e ea organizată acum, oricum e un mare talmeș-balmeș care face mai mult rău decât bine per ansamblu. Olimpiadele organizate de aceasta nu fac decât să contribuie la discriminare și un tratament inechitabil acordat studenților. Prin urmare, eu unu’ le găsesc a fi o măsură proastă de evaluare a profesorilor; cu siguranță nu una care merită încurajată.
Care ar putea fi o măsură mai potrivită? Hmm… nu știu sigur. Prima care-mi vine-n minte e simpla evaluare a profesorilor de către studenți. Oricare (preferabil toți) dintre studenții care au avut de-a face cu un profesor, nu doar olimpicii sau mai știu eu care subset, ar merita să-și spună părerea despre cum i s-a părut interacțiunea cu profesorul. Pentru că doar uitându-te la opiniile multor astfel de studenți poți decela profilul real al unui profesor. (Poți, bunăoară, citi despre X-ulescu că pare să cunoască subiectul care-l predă dar că e un misogin, sau că Y-ulescu are o privire inteligentă dar nu se poate exprima, etc.) E drept, ar fi greu cuantificabil într-un număr (sau ceva ce se poate compara ușor) un asemenea sistem de evaluări.
@Vivi A.M a surprins mai bine ceea ce am vrut eu sa spun.
Nu poti construi un sistem de invatamant plecand de la varfuri si sa impigi pe toata lumea sa fie vraf… pentru ca nu toata lumea e capabila si nu faci sa creezi decat frustrari.
Oricum cum zice A.M exista multe hibe in sistemul actual de invatamant, varful culminant fiind reprezentat de sistemul de invatamant superior.
Si io care credeam ca postul lu’ A.M e o gluma proasta.
M-a surprins in mod deosebit (negativ) fraza asta:
“Olimpiadele organizate de aceasta nu fac decât să contribuie la discriminare și un tratament inechitabil acordat studenților.”
Progresul acestei lumi a fost facut de catre varfuri, nu de catre mediocri. Iar varfurile trebuie incurajate constant si mai ales trebuie sa existe aceea rasplata(care depinde de la caz la caz). In cazul dat, olimpiadele si castigarea unor premii, sunt o confirmare pentru participanti, ca nu au extra-muncit in zadar. Pentru cei mediocri si sub-mediocri vor exista tot timpul programe si programele care sa-i ajute. Si nu, nu cred ca toti oamenii sunt egali. Unii sunt mai destepti,altii mai talentati, altii mai…
Am participat la prima mea olimpiada de matematica in clasa a 5-a. Cand ceilalti copii se jucau afara de-a v-ati-ascunselea, eu rezolvam probleme de aritmetica cu tatal meu. Si cred ca este vorba in primul rand de foarte mult efort PERSONAL si de multe sacrificii.
Calvin Coolidge spunea:”Don’t expect to build up the weak by pulling down the strong. ”
Cand vrei sa urci, te uiti in sus…nu in jos…right? Asa este si in viata reala:ca sa urci pe scara valorica, iti iei exemplele si mentorii dintre cei care sunt mai buni decat tine, nu dintre cei inferiori tie. Niciodata nu am fost invidioasa pe cei care sunt mai destepti ca mine, au reusit mai multe decat mine. Ci ma gandesc cum sa fac ca sa ajung acolo! La mine nu functioneaza treaba cu capra vecinului:))
P.S. Sper ca A.M si Alina (anonimi de altfel), sunt trecuti de 40 de ani (ca varsta). 😛
Diana, uite eu nu sunt anonim, orice ar insemna asta.
Profesorul meu de matematica se uita cu greata la mine si la alti elevi care poate eram copii problema dar prosti nu eram. Il sorbea din priviri pe matematicianul olimpic al clasei, mandria si febletea lui. Erau vreo 4 olimpici nationali in clasa la mate dar el era international. Un om fericit profesorul asta. Problemele simple le expedia instant spunand “banal” dar fara sa explice nimic pentru cei care nu erau la un nivel mai inalt.
Am fost si corijent pe un trimestru intr-a 11a, cu media 3 la matematica.
Cand, la intrarea in a 12-a mi-am dat seama ca am nevoie de mate pt bac si admitere facultate, am luat de unul singur si am studiat toate manualele din clasa a 6-a pana in a 12-a. Si am luat la bac 9.71, mai mult decat destui altii , am luat si la fac calculatoare. Deci prost nu eram, profesorul era … total nefocusat pe altceva decat olimpiada.
Tu ce zici, profesorul ala era bun? A luat daca nu ma insel cele mai bune rezultate din istorie cu clasa in care am fost eu. Eu as zice ca era praf. Insa cum sa cuantifici asta daca te uiti doar la olimpiade?
@Andrei: cred ca deja vorbim de cazuri extreme. Nu este corect cum a procedat profesorul tau. Dar asta nu-l face mai putin valoros ca si descoperitor de talente.Ii da doar o nota foarte proasta la “spirit didactic” si poate caracter. Ama am si eu o intrebare: de ce ai asteptat pana in clasa a 12-a ca sa pui mana pe carte?:))
Eu am mers la scoala (generala si liceul) intr-un orasel din Ardeal. Profesoara mea de mate era foarte tanara si foarte exigenta (numa’ ce terminase facultatea de mate la Babes-Bolyai) . Nu avea ea prea multa experienta, dar avea un entuziasm molipsitor si era foarte dedicata meseriei. Si ne-a ajutat enorm.Stateam dupa ore la cluburi de mate, avea pretentii mari de la noi(comparativ cu colegii care nu erau prea interesati) Dar bucuria dupa diferite olimpiade si concursuri(judetene ,nationale) castigate (sau clasari intre primii) stergea toata oboseala si ne impingea sa mergem inainte. Da, varfuri dintr-un oras mic, dintr-un liceu practic necunoscut. Crezi ca daca nu ni se acorda atentie, si profesorii se multumeau sa predea la un nivel mediu, noi ceilalti am fi avut vreo sansa sa fim mai buni,mai de succes decat restul esalonului?
Conteaza enorm si efortul fiecaruia. Apoi mai intervine si factorul familie(cred eu).
Şi eu tot într-un orăşel mic din Ardeal am fost la şcoală; şi am fost şi pe la olimpiade, dar asta contează mai puţin (cred).
După părerea mea, şcoala (generală) ar trebui să pregătească copiii pentru viaţă la modul general. Or’ asta nu include super-performanţe academice.
Nu sunt împotriva performanţelor deosebite (ba chiar aş spune că mi-s pentru), dar nu le văd locul în şcoală. Dacă un profesor vrea să facă nu ştiu ce performanţe cu anumiţi copii, n-are decât să organizeze un club, să-i selecteze pe cei înscrişi în acesta după ce criterii consideră de cuviinţă, etc. Dar toate astea ca o activitate extra-şcolară. (De la şcoală ar putea împrumuta, probabil contra-cost, locaţia şi/sau unele materiale didactice.)
Şcoala e marele malaxor social, un loc în care toţi ar trebui trataţi la fel, indiferent cât de (in)egali sunt între ei. La urma-urmei, şi părinţii olimpicului, şi părinţii codaşului clasei, cotizează la fel (după cum consideră Statul de cuviinţă să impoziteze) întru propăşirea pruncilor lor. Şi-atunci? De ce olimpicul primeşte 80% din timpul unui profesor iar codaşul clasei doar 0,8%? Nu mi se pare okay.
ps/ Şi, Diana, faptul că-ţi pui un link sub nume nu te face mai puţin anonimă. Şi eu pot foarte simplu să-mi creez şapte bloguri şi să pretind că sunt oricine… on the Internet, nobody knows you’re a dog!
pps/ Nu ştiu de Alina, dar eu n-am trecut de 40. Aşa că speri mata, da’ speri degeaba…
Cred că pe tema asta s-ar putea discuta o veșnicie, în practică fiecare ne cam dăm cu părerea pentru că eu nu știu să existe studii despre cum este mai bine.
Ambele variante par să aibe avantaje și dezavantaje. Dacă se merge pe cel mai mic numitor comun se ajunge poate la No Child Left Behind care a distrus (for whatever reasons) învățământul în US, dar poate media educației la kg crește media generală de pregătire pentru viață a maselor.
Dacă s-ar pune accentul pe olimpiade, se ajunge la câteva vârfuri care poate inspiră pe alții, dar care rezultă într-un fel de education inequality. Asta se întâmplă deja în România la Liceul Turcesc din București. Focusați mult pe rezultate de olimpiadă și pe câteva vârfuri, restul elevilor primesc o educație cam de căcat, dar dă bine, și părinții cu bani își dau copii acolo ca să se ia deșteptăciunea și la ei împreună cu gripa de iarnă.
Mie mi se pare că discutați de parcă ar fi one against the other, și poate așa s-a înțeles din mesajul meu, dar nu mi se pare că cele două se exclud.
Părinții pot alege după ce criterii vor ei. More information the better, dacă e o școală care scoate olimpici pe bandă rulantă și eu cred că asta e mai bine pentru copilul meu, atunci o să îl dau acolo.
Așa în mare, mi se pare că fiecare dintre noi argumentăm pentru sistemul din care am crescut. 🙂 Suntem clar biased, pentru că noi evident suntem educați ideal și toată lumea ar trebui să crească așa ca noi. 🙂
A, și uite un articol foarte cool pe tema asta.
Of course ca sunt(em) biased. Nu putem sa fim altfel decat subiectivi, si asta pentru ca nu putem vorbi decat din experientele personale. Dar refuz sa cred ca oamenii vor ca scoala(romaneasca in cazul de fata) sa fie un loc unde “toti sunt egali” fara a fi egali in fapt. Sa reducem discutia la o comparatie poate nu tocmai fericita,dar asta este ce-mi vine in minte la ora asta :):o familie cu 2 copii.Unul e mai …rasarit decat celalalt, iar parintii isi indreapta atentia cu precadere spre cel mai “slab”, lasandu-l in plata Domnului pe celalalt(ca doar ala se poate descurca si singur). Sansele ca intr-un final cel destept sa esueze sunt mari, asa ca prin procedeul”sa-l ajutam doar pe cel mai slab” ii va aduce intr-un final pe amandoi la acelasi nivel.Asta se vrea de fapt?
Din scoala se incepe pregatirea copiilor pentru viata.Si daca nu primeste fiecare atentia necesara(fie ca e mai destept, fie ca e mai putin dotat) totul se reduce la o omogenizare. Nu vad de ce “atentia” pentru cei mai destepti ar trebui sa fie ceva…extra-curricular. It doesn’t make sense for me!
@A.M. mi-am expus doar punctul de vedere, nu am intentionat sa te simti atacat in vreun fel. O fi de vina faptul ca nu stiu sa-mi imbrac ideile intr-un invelis “artistic’:)
@Vivi:Clar ca noi suntem educati ideal, si suntem cei mai buni. Doar suntem romani lol
@Diana Nici eu nu am peste 40(desi nu inteleg care e problema cu 40 de ani, atunci esti chiar in floarea varstei), am chiar 30 si 2 copii (micuti, e adevarat, nu de scoala inca). Nu traiesc in Romania si din cauza circumstantelor am contact cu 2 sisteme de invatamant, cel francez si cel elvetian. Ah, uitasem, am fost si pe la olimpiade, preferata fiind de matematica.
Ca parinte nu o sa-mi pun niciodata copilul sa roada la carti de matematica in clasa ava cand ar trebui sa se joace. Copilaria este mult prea scurta si asa cum este.
Cum zicea si A.M scoala se numeste generala, pentru ca ar trebui sa fie generala. Scoala generala trebuie sa iti ofere o idee despre toate domeniile si sa te ajute sa descoperi ce cale vrei sa urmezi in viata. Vrei competitie, fa-o in afara scolii. Cand am plecat din Romania eram convinsa ca toate tarile au olimpiade si am ramas uimita cand am aflat ca restul Europei, ma refer la vest, le ignora total. Ei sunt axati pe medie, vor ca media sa fie cat mai sus. Varfurile se pot promova si singure, daca sunt atat de buni nu trebuie impisi de la spate.
Imi place foarte mult sistemul francez de invatamant general si liceal. Este un sistem corect, balansat. Nici nu te impinge, nici nu te lasa de izbeliste. Notele sunt private, adica nu se anunta in gura mare in clasa. Fiecare isi primeste nota + media clasei. Avand media clasei poti sa iti creezi o imagine generala a nivelului tau. DAR nu creezi frustrari de genul, ah, dar Ionel a luat 10 si eu am luat 5… Din pacate acest sistem nu poate functiona inca in Romania pentru notele se dau cum se dau…
Dintre tot ce ai spus cel mai incorect mi s-a parut “Progresul acestei lumi a fost facut de catre varfuri, nu de catre mediocri.” Degeaba ai varfuri daca ai o medie slaba(nici nu folosesc mediocru pentru ca mi se pare de prost gust). Masina pe care o conduci, banca unde ai banii si mancarea pe care o manaci nu e produsa de varfuri, e produsa de oameni “normali”, cu o viata normala.
@Vivi Interesant articolul.
Dar cred ca cel mai semnificativ paragraf este:
Finland has one other significant advantage over the United States. The child-poverty rate in Finland is under 4 percent. Here it is 22 percent and rising.
+ Finlanda are doar 5 milioane de locuitori.
Dacă tot s-a ajuns la recomandat articole eu unul aș recomanda un blog întreg :-): Un alt fel de educație. Are multe articole pe care eu unul le găsesc interesante, majoritatea având de a face cu teme educaționale.
@Alina: Nota confidenţială (i.e. neanunţată public în clasă) ar fi, și în opinia mea, un mare pas înainte. Nu înțeleg de ce nu s-ar putea implementa în România.
@Vivi: Zici că părinții pot alege după ce criterii vor ei. Nu e chiar așa. În general, sistemul public nu-ți permite să alegi orice școală, ci-ți oferă o paletă redusă de opțiuni — una sau câteva școli care se-ntâmplă să funcționeze în zona în care ai rezidența. Dacă nicicare din astea nu-ți convine din nu contează ce motiv, ești pus în situația de a alege între a te muta într-o altă zonă (o acțiune netrivială) sau a accepta oferta existentă. În majoritatea țărilor din Vest (cu câteva excepții) ai și opțiunea de a refuza oferta publică și a-ți educa copilul acasă. În România opțiunea asta nu o ai (o ai, în schimb, pe aceea de a apela la șpagă sau pile-cunoștințe-relații pentru a obține diverse concesii de la regula generală). Deci nu e chiar așa simplu cu alesul după ce criterii vrei…
Ama io sunt nelamurita: Daca toti venim dintr-un sistem educational competitiv, toti am fost olimpici si toti suntem multumiti cu ce am facut/ajuns….de ce atat inversunare impotriva varfurilor? Ceva nu face sens:)
Si Alina, PROGRESUL este facut de varfuri. Progres este o noua masina (mai rapida,economica etc), nu doar “o masina”.
O zi frumoasa tuturor!:)
Progresu’ lui pește… Creativitate și inovativitatea nu au prea multe de-mpărțit cu performanțele academice, ci cu pasiunea și capacitatea personală de a-ți urma această pasiune oriunde ea te poartă. D-aia unii dintre cei mai creativi și de succes oameni ai zilelelor noastre (Gates, Jobs, Ellison) și-au băgat picioarele-n școală și și-au văzut de ceea ce-i interesa cu adevărat.
Și n-are nimeni nimic împotriva „vârfurilor” — nu despre ei e vorba în postarea originală și nici în majoritatea comentariilor d-aci. E vorba de profesori și de cât de just (sau injust) este ca aceștia să dedice o parte disproporționată din resursele lor (timp, atenție) unui grup relativ mic de studenți, pentru ca apoi să fie evaluați cu preponderență în funcție de rezultatele obținute cu aceștia.
Nastratin Hogea ajunge judecator. Intr-o zi vin la judecata doi oameni care aveau un lucru oarecare si fiecare sustinea ca este al lui:
Nastratin asculta pe primul si apoi zice:
-Ai dreptate!
Il asculta pe al doilea si zice:
-Si tu ai dreptate!
Baietelul lui Nastratin ,de vreo 6ani, care era pe acolo zice:
-Tata,nu se poate ca doi oameni care sustin ceva contrar unul fata de altul sa aiba amandoi dreptate!
Nastratin sta ,se gandeste si apoi raspunde baietelului:
-Si tu ai dreptate! :))
P.S. I rest my case!:D
Imi place ideea ta, eu chiar am gasit materiale f utile in proiectele mele pt liceu si pt facutate acum si merita sa fie cunoscut si mai bine
P.S. si da LMV-ul e liceu f bun, cu multi olimpici si profi adevarati la fel cum este si caragiale si cuza care s-a ridicat mult in ultima vreme;:)