“Sunt prea sărac ca să îmi cumpăr lucruri ieftine” este o zicală care nu există în America.
This entry was posted on Wednesday, September 15th, 2010 at 4:34 pm and is filed under Discutii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
Eu cred că în America poți să-ți permiți să cumperi lucruri ieftine, pentru că există un numitor comun al calității. Dacă mă duc în România și iau primul obiect de pe tejghea, e jale, se strică în secunda doi sau este deja stricat. De aceea, eu zic că în România chiar e bine să iei măcar ceva de nivel mediu.
@Catalin: poti sa-mi dai un exemplu de produs al carui “quality range” incepe de jos in Romania si de la mediu in America? De fapt, da-mi mai multe exemple, pentru ca teoria ta pare generalista, deci n-ar trebui sa fie o problema sa dai 100 de exemple “off the top of your head” 🙂 Nu uita sa consideri si echivalentele tejghelii din Romania, adica Walmart, Ross, and the like (mom & pop shops aici nu concureaza pe pret, ci se pozitioneaza premium (“hand made”, “buy local”), ca altfel ii mananca chain-ul la price war.) Gata, s-a sunat de iesire, asta e tema pentru acasa 🙂 🙂
@Vivi: funny enough, zicala asta are si varianta “too poor to buy cheap”, si varianta “too rich to buy cheap”, cu semnificatii foarte diferite. In primul caz, TCO (total cost of ownership) pentru un obiect ieftin e mai mare: reparatii, inlocuiri, frustrari (“iar s-a stricat”, “iar merge numa’ cand ploua”). Englezii zic “penny wise and pound foolish”. A doua se refera la mentinerea unui statut social — “desi obiectul mai ieftin mi-ar satisface nevoile perfect, nu pot sa ma afisez cu el pentru ca nu “cadreaza” cu imaginea mea”.
Si BTW nu vad cum nu exista zicala asta aici. Du-te prin magazinele de care ii ziceam lu’ Cata mai sus, te-apuca plansu’, vezi gramezi de oameni cumparand produse cu 1% mai ieftine (si cu 50% mai proaste decat la urmatoru’ price point, apropos).
Stiai c-o sa comentez la un post de genu’, nu? 🙂 🙂
Sofia, sa-ti zic un banc: Un crestin, un musulman si un evreu etalau stransa legatura a lor cu divinitatea.
– Crestinul: iesisem pe mare cu barca in ziua de odihna sa admir creatia lui Dumnezeu. Cand sa ma intorc, o furtun puternica s-a ivit si nu mai aveam scapare. M-am rugat la Dumnezeu si pe o raza de 10 metri in jurul meu s-au potolit valurile si s-a facut lumina. Dumnezeu e Mare.
– Musulmanul: iesisem cu camila in desert in ziua de odihna sa meditez asupra legaturii mele cu Alah. Cand sa ma intorc, o furtuna puternica de nisip s-a ivit si nu mai aveam scapare. M-am rugat la Alah si pe o raza de 10 metri a incetat furtuna si a inceput sa ploua. Alah e Mare.
– Evreul: iesisem prin Ierusalim in ziua de odihna. Cand sa ma intorc acasa, un portofel plin cu 10000 de dolari s-a ivit in fata mea. Nu puteam sa incalc poruncile si sa pacatuiesc chiar in ziua de Sabat. M-am rugat la Yahve si pe o raza de 10 metri in jurul meu sa facut Miercuri…
Bogdan, produsele de bazar (stii tu, pantofi de mort cu talpi de hirtie, ceasuri cu mecanism de plastic etc) din Romania sint practic absente aici.
Multe grocery shops au produse mai ieftine decit lanturile mari… vad asta in special la fructe si legume.
Guys, cred că o luați prea literal. Era doar un gând de-al meu pe jumătate finisat, după ce am fost la Walmart și am realizat că o bună parte din America face cumpărături acolo.
Și generalizarea asta este ușor de atacat ca orice altă generalizare și exemplele sunt chiar în jurul meu, nici unul din prietenii mei din NY nu cumpără chestii ieftine.
Cred că gândul a venit după ce am întrebat mai multă lume dacă știe de zicala asta, și nici unul din prietenii mei americani nu o știa. În schimb, toți prietenii mei est europeni au recunoscut-o imediat. 🙂
Btw, un alt gând pe care voiam inițial să îl pun aici ăsta era că zicala “munca e brățară de aur” există în România, dar nu ar trebui. 🙂 Am zis să nu lansez un flame war. 🙂
In Romania zicala asta inseamna ca iau Superstar la 100 de euro sau Levi cam tot la atat. In SUA nu m-a trecut ideea, in conditiile in care am prins Levi si Adidas si la 30 de dolari. Ceea ce la noi costa juma’ de salariu, la ei e cu pret mic. Altele sunt si mai ieftine. Si, cand dai 10 coco pe un tricou Timberland, care in Europa costa zeci de euro, nu prea mai merge zicala 😀
initial am crezut ca a venit criza iar in America si te gandesti ca esti prea sarac sa iti mai cumperi lucruri 🙂 Toti banii sa mearga pe distractie, zic !
Walmert nu vinde lucruri proaste, ci aceleasi lucururi ca si altii. Bine, nu merita sa iei bicicleta de la walmart, dar detergent de vase sau o matura de ce nu?
Vrei sa zici ca oamenii saraci din SUA isi cumpara lucruri ieftine?
Sau nu prea sunt saraci?
Hai ca inteleg ca si pe acolo sunt saraci – si chiar isi cumpara lucruri ieftine – dar nu datorita zicalei ci datorita unei napasari care ii caracterizeaza pe americani in unele domenii – cum ar fi moda, imbracamintea, aspectul exterior si altele.
…dar exista in Romania. Imi aminteste de “Capra raioasa tine coada sus” …nici asta nu cred ca exista in America.
Ca astia nu-s saraci?
Ca nu MAI exista ideea (nicaieri) de a folosi lucruri mult timp. Se strica, iese din moda, arata vechi, nu e performant etc.
Zicala asta am auzit-o si eu de la o colega … insa nu-i vad rostul. Tu nu cumperi mere la 2 lei de la piata ca le iei la 5 de la supermarket.
Eu cred că în America poți să-ți permiți să cumperi lucruri ieftine, pentru că există un numitor comun al calității. Dacă mă duc în România și iau primul obiect de pe tejghea, e jale, se strică în secunda doi sau este deja stricat. De aceea, eu zic că în România chiar e bine să iei măcar ceva de nivel mediu.
@Cătălin, eu cred că se referă la chestii mai mari, gen SUV mai scump decât locuința, și restul lucrurilor etalate în scop… “neortodox”.
Zicala este preluata de la evrei
@Catalin: poti sa-mi dai un exemplu de produs al carui “quality range” incepe de jos in Romania si de la mediu in America? De fapt, da-mi mai multe exemple, pentru ca teoria ta pare generalista, deci n-ar trebui sa fie o problema sa dai 100 de exemple “off the top of your head” 🙂 Nu uita sa consideri si echivalentele tejghelii din Romania, adica Walmart, Ross, and the like (mom & pop shops aici nu concureaza pe pret, ci se pozitioneaza premium (“hand made”, “buy local”), ca altfel ii mananca chain-ul la price war.) Gata, s-a sunat de iesire, asta e tema pentru acasa 🙂 🙂
@Vivi: funny enough, zicala asta are si varianta “too poor to buy cheap”, si varianta “too rich to buy cheap”, cu semnificatii foarte diferite. In primul caz, TCO (total cost of ownership) pentru un obiect ieftin e mai mare: reparatii, inlocuiri, frustrari (“iar s-a stricat”, “iar merge numa’ cand ploua”). Englezii zic “penny wise and pound foolish”. A doua se refera la mentinerea unui statut social — “desi obiectul mai ieftin mi-ar satisface nevoile perfect, nu pot sa ma afisez cu el pentru ca nu “cadreaza” cu imaginea mea”.
Si BTW nu vad cum nu exista zicala asta aici. Du-te prin magazinele de care ii ziceam lu’ Cata mai sus, te-apuca plansu’, vezi gramezi de oameni cumparand produse cu 1% mai ieftine (si cu 50% mai proaste decat la urmatoru’ price point, apropos).
Stiai c-o sa comentez la un post de genu’, nu? 🙂 🙂
Sofia, sa-ti zic un banc: Un crestin, un musulman si un evreu etalau stransa legatura a lor cu divinitatea.
– Crestinul: iesisem pe mare cu barca in ziua de odihna sa admir creatia lui Dumnezeu. Cand sa ma intorc, o furtun puternica s-a ivit si nu mai aveam scapare. M-am rugat la Dumnezeu si pe o raza de 10 metri in jurul meu s-au potolit valurile si s-a facut lumina. Dumnezeu e Mare.
– Musulmanul: iesisem cu camila in desert in ziua de odihna sa meditez asupra legaturii mele cu Alah. Cand sa ma intorc, o furtuna puternica de nisip s-a ivit si nu mai aveam scapare. M-am rugat la Alah si pe o raza de 10 metri a incetat furtuna si a inceput sa ploua. Alah e Mare.
– Evreul: iesisem prin Ierusalim in ziua de odihna. Cand sa ma intorc acasa, un portofel plin cu 10000 de dolari s-a ivit in fata mea. Nu puteam sa incalc poruncile si sa pacatuiesc chiar in ziua de Sabat. M-am rugat la Yahve si pe o raza de 10 metri in jurul meu sa facut Miercuri…
Bogdan, produsele de bazar (stii tu, pantofi de mort cu talpi de hirtie, ceasuri cu mecanism de plastic etc) din Romania sint practic absente aici.
Multe grocery shops au produse mai ieftine decit lanturile mari… vad asta in special la fructe si legume.
o cautare de 10 secunde da la iveala urmatorul articol:
http://www.beneaththecover.com/2008/10/21/too-poor-to-buy-cheap/
Guys, cred că o luați prea literal. Era doar un gând de-al meu pe jumătate finisat, după ce am fost la Walmart și am realizat că o bună parte din America face cumpărături acolo.
Și generalizarea asta este ușor de atacat ca orice altă generalizare și exemplele sunt chiar în jurul meu, nici unul din prietenii mei din NY nu cumpără chestii ieftine.
Cred că gândul a venit după ce am întrebat mai multă lume dacă știe de zicala asta, și nici unul din prietenii mei americani nu o știa. În schimb, toți prietenii mei est europeni au recunoscut-o imediat. 🙂
Btw, un alt gând pe care voiam inițial să îl pun aici ăsta era că zicala “munca e brățară de aur” există în România, dar nu ar trebui. 🙂 Am zis să nu lansez un flame war. 🙂
In Romania zicala asta inseamna ca iau Superstar la 100 de euro sau Levi cam tot la atat. In SUA nu m-a trecut ideea, in conditiile in care am prins Levi si Adidas si la 30 de dolari. Ceea ce la noi costa juma’ de salariu, la ei e cu pret mic. Altele sunt si mai ieftine. Si, cand dai 10 coco pe un tricou Timberland, care in Europa costa zeci de euro, nu prea mai merge zicala 😀
initial am crezut ca a venit criza iar in America si te gandesti ca esti prea sarac sa iti mai cumperi lucruri 🙂 Toti banii sa mearga pe distractie, zic !
Walmert nu vinde lucruri proaste, ci aceleasi lucururi ca si altii. Bine, nu merita sa iei bicicleta de la walmart, dar detergent de vase sau o matura de ce nu?
Vrei sa zici ca oamenii saraci din SUA isi cumpara lucruri ieftine?
Sau nu prea sunt saraci?
Hai ca inteleg ca si pe acolo sunt saraci – si chiar isi cumpara lucruri ieftine – dar nu datorita zicalei ci datorita unei napasari care ii caracterizeaza pe americani in unele domenii – cum ar fi moda, imbracamintea, aspectul exterior si altele.
Si un britanic, promovand modestia sau doar simtindu-se superior fata de vecinii de peste ocean o fi zis-o pe aia cu “beggars can’t be choosers”