Uite un exemplu despre lucru care mie mi se pare acum normal dar care acum patru ani m-ar fi lăsat entuziasmat și cu gura căscată.
În jurul anului nou mi s-a înfundat WC-ul. Până aici nimic anormal, am inundat vecinii de sub mine, ca în vremurile bune din blocurile comuniste. 🙂 Oamenii foarte calmi mi-au spus că nu e prima oară, că și chiriașii anteriori au trecut prin asta, bolul era prost și trebuie înlocuit.
Bun, zis și făcut, au vorbit ei cu proprietarii clădirii și peste vreo lună primesc un telefon de la firma de instalatori că vin să îmi înlocuiască toaleta. A veni un nene și s-a uitat, apoi peste încă vreo săptămână m-au sunat din nou și am stabilit că vin Joi la 8.30am să înlocuiască toaleta.
Joi la 8.30 la ușă s-au prezentat frumos doi neni cu o toaletă în brațe, a durat cam o oră să o înlocuiască, nu a trebuit să îi țin de vorbă sau să le dau o țuică, nu a trebuit să negociem nimic, nu ne-am tocmit la nici un fel de preț. M-au ignorat așa cum i-am ignorat și eu, și-au făcut treaba și au plecat.
Mi s-a părut normal să se întâmple așa și abia târziu mi-am adus aminte că acum cinci ani m-aș fi așteptat la un alt scenariu.
Super misto poza! :-).
Tare poza intradevar. Cu siguranta era alta treaba acum 5 ani
ei asa stau lucrurile si in Italia. Fara tuica…fara atentii…vini,vidi,papa
:))) asa e si in Germania..mi s-a parut geniala partea cu ” nu a trebuit sa le dau nicio tuica” :)) mi-am amintit de copilaria mea, cand mama mai avea putin si punea instalatorii la masa…:))) iar in Germania fac curat ei si nu stiu cum sa te ajute mai mult..
hahaha
cum, mai Raluca, “mai avea putin si punea instalatorii la masa”?
ce oameni neomenoshi… mama ii punea intotdeauna la masa, de-aia probabil faceau treaba de mantuiala, ca sa mai fie chematzi de cateva ori.
Se poate şi în România, să ştii. Eu de exemplu sunt unul din workerii care nu cer nici măcar un pahar cu apă când merg la lucrări. Şi prefer să-mi fac treaba în linişte, ba chiar să ofer informaţii şi consultanţă tehnică dacă sunt întrebat, fără să fac pe secretosul, ca alţii.
Mie mi se pare ca se pierde mult din imprevizibilul care da savoare vietii:
– dialogul in care tu, cu o sfiala aparte, ii intrebi daca ar vrea sa bea ceva
– tensiunea in care stai si nu stii daca o sa mearga treaba (poate nu se potrivescm, poate gaurile erau diferite, poate…)
– intrebarea “si cam cat face” la care multi raspund “pai dumneavoastra cat ziceti”
E un intreg joc social in care tu si instalatorul, ba chiar si toaleta, aveti un rol. Revin, cred ca s-a pierdut mult.
Aşa, aşa… Păstraţi tradiţiile neamului din care vă trageţi. 🙂
Partea cu oamenii care-si vad de treaba suna super(chiar se mai intampla si’n Romania din’astea, on a not-so-daily-basis), dar nu pot sa nu remarc ca a durat o luna si ceva sa-ti repare cineva toaleta??? Asta nu suna asa bine.
Si cea mai importanta parte : “=))”