Rainy and fuzzy.
N-am reușit prea bine să îmi dau seama cum e orașul, încă mă strădui să îi înțeleg textura și să… îl simt mai bine.
Pe de altă parte mi-am reamintit cum e să vizitezi un oraș pe care nu îl înțelegi încă, lucru pe care sper să îl țin minte când voi mai avea prieteni în vizită și le voi arăta New York-ul. 
Umbla vorba prin targ ca aceasta e o caracteristica specifica Londrei…
asa este cand te duci in alte orase…
ce mi s-a parut interesant in londra e ca marea majoritate a celor ce locuiesc acolo au senzatia ca e capitala lumii. ca nu exista un oras mai bun, oriunde te-ai duce.
anul trecut vorbeam cu un uzbek aciuiat acolo de 2-3 ani, un baiat de treaba de altfel car-mi vorbea cu mandrie de orashul “lui”. chiar mi-a zis: “londra are cel mai bun sistem de transport public din lume”.
cand i-am zis ca ma indoiesc, a replicat ca desi el personal n-a fost nicaieri altundeva (sa zicem tokyo, seoul, hong kong, paris…) i-au zis oameni care au fost acolo…
si desi stia ca m-am plimbat ceva mai mult decat el, tot n-a contat.
el nu e singur, cam totzi londinezii pe care i-am intalnit au atitudinea asta: ca sunt, cumva, datorita orashului, cu catziva inchi deasupra muritorilor de rand.
Nici nu-i o poza rea, ma gandeam, asta unde-i, Londra ?