De multa vreme ma macina ideea de a imi porni un blog. As fi ipocrit daca as spune ca nu stiu de ce vreau asta, dar totusi ceva nu e clar: despre ce vreau sa fie vorba in blog. 🙂
Cred ca o sa fie o mixtura despre viata mea, a trai in New York, mesaje tehnice de software engineer sau Flash Developer, fotografii atunci cand mai imi iese cate ceva.
Sa inceapa experimentul!
Eh, daca tot mi-am “facut mana” cu reply-ul la “Despre satisfactii” ;-), hai sa te intreb: de ce iti faci blog?
Si hai sa si ghicesc de ce, correct me if I’m wrong: ca mesajul tau sa ajunga la cat mai multi oameni. Ca sa poti spera ca un numar de oameni te citesc si dau ingandurati din cap, “hmmm, insighful/ interesting/ informative” (mda, citesc cam mult slashdot.org :-d ). Nu sunt ironic, Doamne-fereste… dar cred ca asta-i motivatia principala pentru care blog-urile au prins asa de mult: oamenii cautau un mijloc usor de a da voce *publica* gandurilor lor. Ma rog, exista HTML, da’ era cam ciudat cu tag-urile alea (for the average user of course! 😉 ), asa ca un format usor, in care web-ul sa devina “a true read/write medium” era necesar. Vorba lu’ Alex Brie, cum naiba nu mi-a venit ideea? :-p
Ma faci sa consider iar ideea unui blog :-p Al naibii spirit imitativ/ competitiv 😉
–dumi
Gresesti. 🙂 Mi-am facut blog din doua motive:
1. pentru ca lumea sa stie despre mine, sa fiu cunoscut ca ‘un bazat care este developer la Google, developer Flash super tare, etc’.
2. pentru prieteni si cunoscuti, oameni curiosi in legatura cu viata mea, carora le-ar placea sa stie ce mai fac, nu doar profesional (si mie mi-ar placea sa am niste insight-uri despre persoanele despre care cred ca sunt bazate, importante, cool).
Daca as vrea ca mesajele mele sa ajunga la cat mai multi le-as pune pe doizece, 10.000 de vizitatori pe zi sunt ceva mai mult decat cei 50 pe zi care ajung pe http://www.vivi.ro 🙂
Superman, esti noul meu idol! 🙂
Mi se pare extraordinar sa lucrezi la compania mea de vis (si probabil a multora dintre noi), google, in NY — mai e nevoie sa-i zic eu cel mai tare oras din lume!?
Abia astept povestioare si poze din NY-ul de zi cu zi si lucruri interesante legate de munca la Google. Felicitiari si bafta!
PS: merci pentru link 🙂
Multumesc Adi. 🙂
Inca ma mai stradui sa vad cum postez poze in softul asta de blogging. 🙂 In masura in care politica companiei imi va permite, imi va face placere sa postez despre ce se va intampla pe acolo. 🙂
Marturisesc ca am fost reticenta fatza de ideea aceasta, de blog.
“Ce moda e asta – mi-am zis ? Jurnalul e ceva intim, tinut sub cheie pentru a nu fi citit de ochi indiscreti.”
Apoi, treptat, am inteles.
Cand scriem pentru noi insine, nu e nevoie sa fim foarte rigurosi. Nici macar coerenti. Gandurile vin, se aprind ca niste scantei, la fel de iute dispar. Nu facem efortul de a argumenta pana la capat pentru noi insine, fiindca “am prins ideea” si ni se pare suficient.
Dar cand stim ca vor citi si altii, devenim mai selectivi si mai pretentiosi cu propriile rationamente. Devenim atenti la forma si la continut.
Pe de alta parte, aflam si alte opinii despre gandurile ce ne trec prin minte la un moment dat. Un jurnal clasic este ceva subiectiv si inchis, limitat. Un jurnal online este ceva la fel de subiectiv, dar deschis, cu posibilitati uneori nebanuite.
Pana la urma, este vorba de comunicare. De confruntare cu tine insuti, dar si cu ceilalti. Si de curajul de a-ti asuma aceasta confruntare.
Blogul nu trebuie sa fie neaparat despre noi insine, ci despre cum vedem noi lumea. Este de multe ori un jurnal impersonal despre acele aspecte ale lumii care il intereseaza pe autor, vazute prin ochii lui.
Este despre experiente personale care pot fi publice. 🙂
da,cred ca mai nou si a fct si dumi blog:)
experiente personale care pot fi facute publice.
excelent.
[…] Exact acum 2 ani incepeam acest blog. Cam acum 5 ani inregistram vivi.ro. Acum 10 (!) ani faceam pagina de web divertis (pe vremea aceea divertis.pub.ro). […]
[…] Iar pe 15 august 2005, se nastea si primul blog al unui ploiestean, Octavian Costache: https://www.vivi.ro/blog/?p=2 […]