Oameni in toata firea din Romania (a se citi manageri de firme sau intreprinzatori) au inceput sa aiba sau aveau mai demult blog. Vlad Stan (manager Vodanet), Antonio Eram (weblog.ro, proprietate Netbridge), Radu Ionescu (manager Kinecto), Stefan Liute (partener Grapefruit), Dragos Dehelean (organizator Internetics), Madalin Matica (DotCommerce.ro) sunt doar unii dintre ei, iar cel mai nou este Orlando Nicoara (manager Netbridge).
Dintre toate insa, imi face placere sa il citesc doar pe al lui Radu Ionescu si pe al lui Stefan Liute. Sunt abonat si la celelalte dar numai din curiozitate. Cu totii sunt in pozitia unica de manageri ai unor firme importante pe internetul romanesc. Au povesti de spus, experiente pe care ei le-au trait si noi ceilalti nu. Stiu lucruri pe care noi nu le stim, au pareri bazate pe fapte pe care noi nu le cunoastem. Blogul lor este interesant din aceste motive, nu pentru ca le place un film sau altul. Nu pentru ca imi ofera un newsletter cu stiri pe care le stiam deja, cum face Antonio.
Ce-mi pasa mie de localurile in care se duce Vlad Stan sambata seara? Sa-mi povesteasca insa amintiri de pe vremea inceputurilor Videomax, sa-mi spuna de ce crede el ca Vodanet are sau nu succes, sa imi spuna ce i se pare lui interesant din statisticile acasa.ro… si atunci da, am putea vorbi de un blog interesant.
Daca va faceti blog, ganditi-va
- de ce l-ar considera cineva interesant, si mai ales cine
- ce lucruri noi pot invata cei de la punctul 1 citindu-va, lucruri pe care le-ar putea afla doar de la voi
- daca doriti ca blogul sa va ajute la imagine, in comunicare, postati in calitate de manageri de firma cu infatisare umana, nu de oameni care sunt intamplator manageri de firma.
- cititi si analizati bloguri care au acelasi scop ca al vostru (Mike Downey, Jonathan Schwartz)
- daca dupa o vreme nimeni nu comenteaza pe blogul vostru, intrebati-va daca nu cumva e ceva in neregula cu ceea ce scrieti.
Convingeti-ma ca firma pe care o conduceti face chestii superi tari, ca voi sunteti destepti si cu viziuni marete. V-ati facut blog sa dovediti ca sunteti deschisi, ca vreti sa comunicati si sa povestiti lumii viziunea voastra. Convingeti-ma ca stiti ce faceti, ca sunteti oameni importanti nu pentru ca ati fost la momentul potrivit in locul potrivit ci pentru ca meritati.
Si nu in ultimul rand, luati mesajul meu ca un sfat constructiv, este un lucru excelent ca aveti blog… dar macar faceti-l sa fie bun.
exagerezi — ideea de baza a unui blog este sa scrii despre ce ai tu chef sau ce te intereseaza pe tine. Un blog e ceea ce vrei tu sa fie nu ceea ce vor cititorii tai. Mai mult, daca sunt manageri sau au firme nu neaparat trebuie sa scrie despre firma lor — este blog personal si nu de corporatie. E o linie fina.
Si eu te contrazic, Vivi. Iti contrazic toate cele 5 puncte. E ca si cum ai da sfaturi celor care vor sa se apuce de… whatever(desen, dans, literatura etc) sa o faca profesional, sa se intrebe de ce nu ii aplauda nimeni dupa primele executii- si sa renunte daca e cazul, si sa urmeze pe X si Y (pune aici niste nume pompoase).
Un blog il faci in primul rand pentru tine, si de-abia eventual muult dupa aia te adaptezi inconstient publicului.
Ei, dar sunt sigur ca stiai deja chestiile astea, si nu ai vrut decat sa mai infierbanti putin atmosfera, cu afirmatii si intrebari “traznite”, asa cum iti sta tie in obicei. E si asta o metoda…
Eu tin cu Vivi ð
Alex, poate ca un gigel care nu stie ce e aia marketing si scrie despre corazon incepe cu un cont la blogspot si peste ceva timp se intreaba cine il citeste sau de ce. dar de la un manager am pretentii! El stie de la inceput ca va fi citit. are deja un nume si stie ca lumea il va citi curioasa sa afle ce are de spus cand nu participa la o conferinta sau cand e la birou.
Acesti oameni nu isi fac bloguri ca sa defuleze, ca daca ar vrea asta, si-ar face un cont de genul “iepurasul_pufos” si s-ar calma scriind acolo. Ei insa isi pun cv-uri, prezentari, poze si realizari acolo. Este clar ca vor sa iasa in evidenta prin statutul lor.
Cat despre faptul ca le spune Vivi celor care se apuca de dans sau desen ca ar trebui sa fie aplaudati – ce e in neregula cu asta? Am subliniat mai sus ca bloggingul pt manageri este o chestie profesionala, asadar ar trebui sa aiba grija de imaginea lor. Doar nu vor ca cei care le gasesc textele sa ofteze spunand “Ce plictisitor e in viata reala…” . Ei vor, dimpotriva, sa arate ce interesanti sunt si cand nu sunt la birou. Asadar – ei vor aplauze.
Dragos, “Un blog e ceea ce vrei tu sa fie nu ceea ce vor cititorii tai.” – e o viziune puerila. Nici macar TVR nu mai sustine asta. Pentru ca nu-l scrii pentru tine! Daca ar fi pentru tine, l-ai face privat, sau ai scrie pe un carnetel roz in intimitatea camerei tale. Il scrii ca sa fie citit. Iar prin faptul ca acesti manageri se recomanda prin cv-uri, isi flutura cartile de vizita pe blog, este clar ca ei vor un anumit tip de public si caut o anumita reactie. Iar blogul devine intersectia dintre ce vrei tu si ceea ce vor cititorii tai.
As trage linia amintind de curba lui Gauss: multe bloguri, foarte putine excelente, multe dragute (cu diverse nuante) si cateva groaznice. Asa e in orice domeniu!
Daca Alex si cu Dragos te contrazic eu te aprob. Cred ca ideea de blog a evoluat fata de inceputurile ei.Daca pentru multi la inceput era doar un jurnal online astazi ea reprezinta mult mai mult. Cred ca astazi putem vorbi mai nou de un “professional blog” sau “business blog” unde putem obtine informatii utile de la persoanele cele mai avizate din business-ul respectiv. De exemplu blog-ul lui Alexandru de la InterAKT ar putea fi considerat un astfel blog. Deasemenea cred ca astazi IT-ul tinde sa devina o profesiune liberala, asa ca pentru un freelancer cred ca un blog este un intrument util de exprimare si de promovare personala.
Cu alte cuvinte cati oameni atatea blog-uri. Sa nu fim nostalgici, internetul este ceva viu si conceptele pe care el le-a creat sunt si ele vii la randul lor.
ð ei bine A, nu, nu este chiar asa….poate tie iti este clara atitudinea asta, mie dupa 3 ani nu imi este clara deloc.
Asteptarile cititorilor de la un blog sunt (pot fi) diferite de intentia celui care scrie un blog. Exemple: pe langa “a starni o reactie”, poti sa mai tii un blog ca pe un learning tool, sau ca pe un repository, ca pe o sursa de competitive intelligence, sau ca pe un tool de marketing, sau PR sau ca pe un element de networking. Sau ca pe toate la un loc sau ca pe combinatii din astea, etc, etc, etc.
Daca esti usor impresionabila de niste cv-uri sau carti de vizita e o treaba — insa blogurile pana la urma urmei arata (sau pot arata) ca toti suntem oameni si avem si alte fatete, in afara de cele profesionale sau de business. Doar daca din start il pozitionezi ca blog pe o anumita tema sau cu un anumit scop dar asta e alta poveste. :D:D
Si eu as inclina mai degraba spre ce zice Dragos: un blog personal trebuie sa fie despre ce esti tu, despre ce spui tu la bere.
Si da, e separat de blogul corporate.
Pe de alta parte – are si Vivi dreptate. Unul din blogurile pe care le citesc pe nerasuflate a al lui Guy Kawasaki – de la care astept zi dupa alta sa ma invete ceva nou si nu sa imi povesteasca din viata lui…
habar n-am care e varianta buna, dar e bine ca vivi si-a exprimat asteptarile lui. Hai sa ii spunem si noi ce asteptam de la el :p
– sa explice algoritmul google
– sa ne dea insight-uri privind abordarea regionala
– sa ne spuna faca google cumpara pe yahoo
Tx de aprecieri vivi.
Draga Vivi, chiar m-a distrat postul tau. Cred ca abordezi gresit problema cu blogurile: daca nu te intereseaza ce face Vlad Stan sambata seara nu mai citi frate ð Si apopos, Deheleanu nu mai e organizator Internetics. Millenium Communication, proprietarul Galii Societati Civile, AdPrint European Festival si Internetics i-a retras dreptul de a organiza aceste evenimente. Cica se bagase in prea multe combinatii …
Un manager nu este un robot care da ordine, nu este o masinarie economica, este un om, este o personalitate. Cluburile pe unde umbla fac parte din viata lui, ce carti citeste si ce maninca la fel.
Ma intereseaza managerul in intregul sau, nu doar viata lui profesionala.
Nu exista o lege care sa te oblige sa declari ce vrei sa faci cu blogul, la fel cum nici lipa comentariilor nu arata ca nu esti citit. Simplul exercitiu al scrisului te imbogateste pe plan personal, profesional, afectiv.
Traim intr-o lume atit de variata astazi incit e greu sa mai facem liste de reguli. Totul este relativ, mai ales in realitatea virtuala si ar trebuie sa ne fie putin teama sa dam verdicte. Ca de tipi a la Jakob Nielsen eu m-am cam saturat.
Si eu cred ca Vivi a fost atit de vehement pentru a incepe o discutie si il felicit pentru asta. Regulile lui sun insa bazate pe gusturile personale, nu pe o cercetare sociologica serioasa, asa ca — sa nu ne suparam pe el!
Depinde de natura blogului.
Daca e un blog su caracter “profesional”, atunci trebuie sa scrie doar managerul, si sa lase la o parte subiectul despre bauta monstra de sambata trecuta. Daca e unul personala, atunci poate sa scrie despre orice il taie capul.
Uite, m-ai facut sa ma defulez mai pe larg in postul asta.
Ce as tine sa precizez :
1. un blog, prin definitie(web log) este ceva informal, colocvial, etc.
2. daca un om si-a facut un blog personal, e dreptul lui sa il faca cat de intim doreste. Nu o sa-mi zici ca faptul ca Radu e patron Kinecto ar trebui sa-i impuna un anume stil sau subiect de scriere. E blogul lui, dupa cum o spune si numele sitului. Altfel sta treaba pentru un blog de firma, cu un nume de genul blog.my_company.com
3. Chit ca tematica unui blog de CEO poate fi una serioasa, principala calitate a unui blog de CEO sau de firma este ca umanizeaza persoana din spatele cartii de vizita. Faptul ca isi posteaza CV-ul este doar o alta fateta a personalitatii sale. Ce te intereseaza la un blog e restul personalitatii (vezi ce zice George).
4. Eu unul nu vreau sa citesc bloguri “pur informative”; pentru asta revistele sau siturile de specialitate sunt ceva mai potrivite. Un blog trebuie sa fie cat de cat mai colocvial, sa deschida conversatii. Vezi HughTrain sau ClueTrain.
5. Felicitari pentru a fi deschis o conversatie ð
Excelent post (prin faptul ca a generat atatea comentarii pertinente, in primul rand). Si eu sunt de parere ca pana la urma un blog se face in primul rand for fun (si ca forma de focusare personala, de auto-definire). Iar daca incepi sa te autodefinesti exclusiv prin ce-ai mai facut pe la birou si prin ce planuri profesionale/antreprenoriale/manageriale/etc mai ai, risti sa pierzi din vedere the big picture. Pana la urma ideile noi apar de cele mai multe ori in clipele de relaxare.
Cel putin, eu citesc bloguri pentru a descoperi un punct de vedere personal (in primul rand cu privire la chestiile mari, generale si umane).
Iar blogul tau este interesant exact din acest punct de vedere, BTW.
Voi ziceti de mine ca dau verdicte si ca n-ar trebui, dar si voi clasificati toate blogurile in categoria “blogul e ceva personal, in care sa scrii ce te taie capul”. ð
In timp ce pentru voi poate asta e motivul, pentru un manager care la “despre mine” se descrie ca manager, asteptarile mele (da, asa cum zicea Radu, acest mesaj este despre asteptarile mele) sunt ca el sa nu posteze chiar orice.
Catalin la “despre mine” si-a definit foarte bine scopul blogului. In schimb uitati-va la mesajele “despre ei” ai celor pe care i-am mentionat. Nu scrie in nici unul “da, sunt X, imi plac filmele cu batai si romanele de Agatha Christie, printre altele sunt si CEO”. Ei singuri s-au definit.
Eu nu ii sfatuiesc pe oamenii astia sa devina niste bloggeri seci sau foarte autocenzurati.
Sa ne spune povestile pe care le spun ei la bere… dar din perspectiva din care s-au autodefinit.
Sa scrie ce ii taie capul… dar din domeniul in care se pricep.
Sa ma invete ceva nou… asa cum explica la bere lucruri profesionale despre care prietenii au niste pareri gresite dar ei stiu… pentru ca sunt ei.
Daca vor sa fie asa cum s-au definit (si asta e o premiza importanta), asta cred eu despre blogurile lor.
Orlando a postat un mesaj exact asa cum m-as astepta eu de la un astfel de blog.
Dragos, te-ai auto-contrazis foarte elegant. ð
Mie personal imi face placere sa citesc blog-urile unor persoane de la care am ceva de invatat. Intotdeauna citesc “pe nerasuflate” post-uri de genul 10 Steps to a Hugely Successful Web 2.0 Company, Boot Strapping Web 2.0 Style sau Ten Rules for Web Startups. Sunt genul de post-uri in care acesti oameni impartasesc din experienta lor celor care le citesc blog-ul. Cele mentionate trateaza cam acelasi subiect, insa urmaresc si blog-uri din alte domenii, atata timp cat au ceva de spus.
Si cu asta sustin punctul de vedere al lui Vivi.
Insa in unele blog-uri gasesti mai mult decat atat. Cum este blog-ul lui Radu, sunt o sumedenie de alte blog-uri (romanesti sau de afara) care imbina articole legate de experienta profesionala a autorului cu o ocazionala “pastila” legata de viata de zi cu zi a acestuia. Uneori acestea vin chiar ca o sustinere, sau ca un contra exemplu la cele relatate anterior. Asta te face pe tine, ca cititor, sa realizezi ca ceea ce vorbeste omul ala nu sunt chestii inventate sau luate de cine stie unde, ci lucruri pe care el le impartaseste in cunostinta de cauza.
Cam asta ar fi blog-ul meu preferat.
Si mai exista desigur multe bloguri (cum este cel al lui Novac de exemplu), unde este placut sa poti afla ce parere au unele persoane despre lumea care ne inconjoara si sa vezi pareri contradictorii (cum este chiar si acest post).
Ia povesteste-ne tu despre stratgia Google si la ce proiect lucrezi fix chiar acum de exemplu ð – cam nu poti nu-i asa ? c’mon man nu mai da cu verdictu’ ca si tu tot ca si ei ai blogul.
Pana la urma totusi ce este un blog ? Are cumva o definitie precisa. Cred ca pana la urma este un site ca toate celelalte si daca informatia din el ne foloseste la ceva ( indiferent ca este fun sau business) il citim sau nu. E dreptul lui Vivi sa aleaga ce blog-uri sa citeasca si ce nu. Totodata fiecare dintre noi avem o parere personala despre cum trebuie sa arate un blog, asta nu inseamna ca daca cineva iti critica blog-ul sau il gaseste neinteresant (pentru el) trebuie sa te imflamezi. De fapt se pare ca noi romanii ne-am nascut toti destepti, mari si tari si daca cineva ne critica sarim in sus.
P.S. Se pare ca e tare chestia asta cu blog-urile, ma gandesc serios sa deschid si eu unul.
ma uitam pe la orlando nicoara (ca tot aveam noi o pasiune in trecut pentru webdesign, vivi) si m-a izbit limba romana lipsa…si am tecut mai departe…
Pana acum nimeni nu a reusit sa ma convinga de faptul ca un blog este altceva decat un set de pagini de web, cu o structura simpla, cronologico-tematica, cuplat la un sistem de publicare extrem de facil. Nici mai mult nici mai putin. Continutul poate fi orice sau nimic.
Ce bine e de noi, oamenii obisnuiti, cunoscuti doar de cei pe care ii cunoastem, de la care nimeni nu se asteapta sa scriem despre ceva anume in mod special :P.
luxul de a fi anonim.
zoso: … relativ la cosmarul de a fi… “vedeata”, right? ð
Pt. unii blog-ul e unul din lucrurile cu care se distreaza din cand in cand iar pentru altzii e un mod de viatza. Unii sunt oameni obishnuitzi iar altzii sunt persoane care au un public ce ishi doreshte ceva de la ei. Greu de masurat toate in acelashi fel. Happy arguing! ð
Vivi: scuze pt. offtopic. ð
Vlad Stan probabil ca s-a suparat pe mine si m-a scos din lista lui de linkuri. ð
ei, hai sa fim seriosi. pe de o parte, ii dau dreptate lui Dragos si sint de acord cu chestia aia care zice “nu-ti place ce citesti? n-ai decit sa nu mai calci pe aici”, pentru ca am avut si eu suficienti idioti care m-au injurat. pe de alta parte, sint de acord si cu Vivi apropo de asteptarile cititorilor. Apropo de blogul lui Vlad Stan, ii cam dau dreptate lui Vivi. A inceput scriind niste chestii interesante si apoi a dat cu bita-n balta (sau cu muci-n fasole, dupa preferinte) scriind despre crisme. Apoi n-a mai scris o saptamina.
Spun ca mi se pare corect punctul de vedere al lui Vivi pentru ca, de regula, daca ai imprimat o directie blogului, ar trebui sa o mentii asa. In fine, si ceilalti au la fel de multa dreptate, dar pur si simplu n-ai cum sa impaci si carpa, si varza, si lupul.
Ca sa nu mai spun ca si Andressa are un punct de vedere foarte misto apropo de fluffy bunnies si restul, la fel cum si Vivi zice bine despre asteptarile cititorilor. Pe de alta parte, mi se pare normal ca tie, bloggerul, sa ti se rupa de ce vor cititorii. In fine, e prea complicata toata chestia asta si pina la urma ajungem sa ne contrazicem singuri pentru ca nimeni nu are un punct de vedere vehement din cauza ca ajunge sa se gindeasca la sine, in calitate de blogger, si la ce scrie.
Se pare ca lumea a inceput deja sa scrie carti pe tema modului in care trebuie scris un blog de business. Hmm…
Ideea de a baga kestii corporate pana si in blog-uri mi se pare foarte asemanatoare cu ode partidului si crezul de partid…
ce facem ? am inlocuit partidul cu corporatia ?
[…] Blogs … I completely agree with Vivi – that’s why my blog is very specific and has straight to the point posts. Although the lack of comments made me wonder what’s wrong with it – too technical or poor writing skills ð ? […]
[…] in cele din urma, Vivi ii critica pe CEO-ii romani care blogheaza fara a fi profesionali. Sau care blogheaza fiind prea […]
CEO blogging advice — Vivi—s developer blog…
Chestii mai foarte vechi, de demult….