De la o vreme cand cineva ma intreaba ce mai fac, le spun ca n-as putea indrazni sa ma plang de ceva. As fi un mare nerecunoscator si am realizat asta acum vreo doua saptamani cand povesteam cuiva ce am facut in ziua respectiva.
Fusesem la Guggenheim la o expozitie de pictura rusa, unde in plus vazusem in colectia permanenta a muzeului un Van Gogh, niste Picasso-uri si o gramada de Kandinsky. Am iesit ametit, ma emotionez cand pot sa stau la 20 cm de un Van Gogh original, sa vad culorile asa cum le-a vazut pictorul si sa pot sa studiez fiecare detaliu.
Am luat-o incet prin Central Park catre casa. Am iesit pe Fifth Avenue si apoi am cotit catre Grand Central. Am trecut pe langa Waldorf Astoria, am mers printre zgarienori catre apartamentul meu din Manhattan. ð
Acum un an as fi spus ca asa ceva este dincolo de imposibil. Si-atunci, cum sa indraznesc sa spun ca mi-ar lipsi ceva? ð
Dupa un timp iti vei da seama ca totusi iti lipseste ceva, sau mai precis cineva. Din propria experienta, “locul” in care locuiesti conteaza mai putin cand iti cunosti partenera potrivita, respectiv oamenii din jurul tau. Atunci iti vei da seama ce ti-a lipsit pana in acel moment.
or you might realize she’s missing before you get to find her… dar ne bucuram pentru tine!
dar de unde stiti voi ca nu are deja un significant other? A sexy geek like him … cred ca face furori la Google! ð
Multumesc Namibia si a-leece pentru optimism, incredere, incurajare si toate gandurile bune. ð Este incurajator sa stii ca acolo undeva exista oameni care nu ezita sa iti sara in ajutor atunci cand esti fericit. ð
sa vezi cand incepi sa fi nefericit… ð
Nci o grija, starea asta de extaz o sa iti mai treaca. ð
Ma scuzati ca va intrerup, dar alice si cu namibia mi se pare ca sunt invidioase pe the man here, care e acolo, si lucreaza la Google. Gasiti ceva mai bun de facut decat sa traiti potentialele nefericiri ale altora, si nu va faceti griji despre Vivi, c-o sa va umfle plansul de invidie cand o sa vedeti poze de la nunta ð .