Cand am cate un proiect care imi place simt nevoia tot timpul sa vad daca e online, sa stiu cati vizitatori are, ma uit la reffereri din zece in zece minute, ma uit la el din zece in zece minute, il verific obsesiv de parca intre timp s-ar fi putut schimba ceva. Pot oricand sa spun cand a fost offline, cine a pus link-uri catre el, cine a comentat, ce, cum, unde, de ce, in ce loc este in cautarile google, cum ajunge lumea la el…
Ma intreb uneori daca nu cumva exagerez. Daca ma trezesc la patru dimineata ca sa beau niste apa dau drumul la calculator si imi verific mailul si mai trec o data prin forumuri, bloguri, site-uri asa, pentru un quick check. ð
Asa am facut si cu doizece, asa fac si cu harta publicitatii sau cu blogul meu. Le cunosc, le simt pulsul, nu pot sa stau locului fara sa stiu ce mai fac si ce se mai intampla… Ma intreb uneori daca sa ii spun pasiune sau obsesie. ð
Asta este si cauza pentru care tipul de la hosting pe vremea doizece credea ca dau refresh din 30 in 30 de secunde. Daca oprea Apache-ul timp de un minut, eu eram de foarte multe ori acolo si ii semnalam asta. ð Ii dadeam sms-uri la 3 dimineata semnalandu-i ca nu merge serverul. ð Si el nu e singurul care a ajuns la concluzia ca sunt un pic nebun. ð S-ar mai gasi cativa prin netbridge si arbomedia probabil. ð
Pasiune? Obsesie? Nu e clar. Stiu doar ca nu as putea fi altfel atunci cand pun suflet intr-un proiect.
Offtopic: dai drumul la calculator? ð Cred ca glumeshti… eu nu imi mai tzin de mult calculatorul inchis (decat bineintzeles, daca mai mai am unul langa care e aprins). ð
Cat despre chestiune: pasiune sau obsesie? Nu conteaza! ð Atata timp cat te face sa te simtzi alive shi itzi da avant sa te trezeshti in fiecare zi cu placere nu mai conteaza daca altzii privesc asta in alt fel. ð My 2 cents.
Cred ca problema apare atunci cand ajung sa imi zic singur “hei, dude, get a life!” ð
Din fericire, de cele mai multe ori, lucrurile se regleaza de la sine. ð
nici eu nu sunt in masura sa raspund… am screenshoturi cu ascensiunea mea in trafic.ro de la locul 86 la 27. what? sunt 26 azi? ma scuzi, trebuie sa fac cine a mai dat link la mine ð see you later! ð
ps: obsesie.. clar…
Putina nebunie nu strica nimanui. Si eu sunt la fel, cand ma implic intr-un proiect nu dorm uneori noaptea. De fapt “nebunii” imping lumea inainte.
Chiar ma gandeam zilele astea la problema. Pentru ca este o problema. Iti ia din viata. Nu mai vezi lucrurile din jur. La mine este cel mai vizibil cand imi dau seama la ora 1 ca mi-e somn si nu am facut nimic din ce imi propusesem pe drumul spre casa – spre exemplu sa schimb ghiveciul la una din flori, sa pun hainele in masina si sa ii dau drumul, sa imi fac ceai bun cu multa miere… care pentru mine chiar conteaza drept VIATA.
Definitia asta de ‘viata’ mi se pare foarte subiectiva. ð
La fel cum ceaiul sau ghiveciul de flori iti aduc tie placeri temporare (nu castigi nimic pe termen lung din ele) la fel si faptul ca STIU tot ce se intampla imi aduce placeri temporare. Mai mult, faptul ca proiectul meu are succes in loc sa fie doar unul din cele multe mediocre de care nu aude nimeni ma face sa ma simt bine pe termen lung.
Si atunci, ma intreb, ce anume conteaza drept VIATA si de ce? ð (phew, ce filozofic am ajuns). ð
Viata in mod normal este descrisa ca acel drum pe care il urmam cu totii si care difera in functie de individ (programare, design, inginer…etc)
In schimb daca intrebi un om intre 16 si 25 de ani iti va spune ca viata este un lucru mult mai “frivol”: petrecere, iesit in oras, plecat in vacanta ..etc
Asa ca pana la urma viata e un subiect destul de dezbatut si prea putin batut in cuie.
dai inainte.cred ca e pasiune.
Chiar credeti, domnule doctor?
Si daca nu e asta diagnosticul corect, ce ne facem ?? ð
i heard that creative ppl are like a dog with a bone, it’s compulsive thing but good stuff comes out of it.
i belive that passion doesnt map 1 to 1 to real world things, nici macar cu detaliile, sau particelele lucrurilor pe care le facem. but a pice of this thing one might call passion is in every of our multiple projects, or ever facet of bigger projects. i don’t think any one has the whole iceberg, but a little pice here and a little pice there keep us digging for more ice.
pe de alta parte obsesive passion on creative things helps us not over focus in other areas that are best left to run by themselves. like getting stuck in deluding yourself you can capture the majik of the moment when the actual purpos of this mechanism is to enjoy the randomnes of life/fate without being biased by expectations, or desire to control that wich is actuly the joy of surprise.
(It’s like we werent built to mainly run in Debug mode.)
it’s like my spelling goes all bad at nite yea i noticed repeated pice “piece”
but at times like this i type _tu_ for “to” soo ..oops
Cam asa fac si eu… deci? Suntem bolnavi?
nu suntem nebuni …suntem normali intr-o lume nebuna ..sau ..cel putzin asta ma consoleaza
[…] Sursa: Vivi’s Blog […]