Un freelancer nu are unde sa lucreze decat acasa. Doarme, mananca, lucreaza, mananca, pierde vremea, lucreaza si o ia de la capat… in acelasi loc. Comod, bineinteles, nu trebuie sa pierzi vremea pe drum, poti sa faci un dus sau sa dormi cand iti vine tie.
Din cand in cand insa, ma satur. Ma apuca o lipsa de chef, acelasi spatiu folosit pentru toate mi se urca pe creier si desi am de munca, as face orice altceva. Comod, bineinteles, pentru ca exista intotdeauna ideea ca as putea sa aman munca pentru un pic mai tarziu.
Incomod pentru ca la un moment dat chiar va trebui sa o fac si asta inseamna ore tarzii, munca pe ultima suta de metri, stres. Rareori am reusit sa fiu riguros cu timpul meu si asta s-a intamplat mai ales atunci cand aveam atat de mult de munca, incat n-as fi reusit decat muncind in continuu.
Sper ca angajarea sa ma ordoneze. In acelasi timp, mi-e teama de saltul de la “muncesc cand am chef si la orele mele” la “program fix, angajat, in fiecare zi” si sper sa nu ma fi obisnuit prea mult cu stilul de viata de acum.
p.s. Am decis ca pentru moment sa scriu numai in romana, testul cu limba engleza nu m-a multumit. 🙂
Ba mai are unde sa lucreze un freelancer: la un alt loc de munca, atunci cind are ceva timp. Eu scriu cel mai mult seara, cind termin la facultate si simbata si duminica.
Bafta in viitoarea ocupatie. Va fi greu la inceput, dar sper sa mearga!
De ce te-a nemultumit testul cu engleza?
George, nu te supara pe mine, dar asta de care vorbesti tu deja este un om cu job care mai lucreaza si pentru el, nu e freelancer 100%. 🙂
Nici eu nu reusesc inca sa-mi scriu cele mai intime si controversate ganduri in italiana . Imi pare ca italiana nu poate sa “imbrace ” la fel de frumos fructul gandurilor sau trairilor mele . Cine stie ?! Poate intr-o zi nu voi mai folosi nici o limba si voi asculta doar ” zumzaitul ” mintii mele lucrand .