Oricum nu… și chiar dacă, tot degeaba

Excursia asta în România m-a făcut să realizez că trebuie să actualizez graficul de mai demult cu scara de valori a românilor.

M-am lovit foarte des de o atitudine foarte particulară României: “înțeleg ce faci, dar oricum nu …”, și completați cu ce vreți voi punctele.

Oricum nu e relevant, oricum e prea puțin, e prea târziu, e prea degeaba, oricum or să se fure alegerile, nu iei în calcul nu știu ce reguli și de fapt nu înțelegi cum stau lucrurile, oricum o să iasă tot ăia și oricum dacă nu ies tot ăia tot acolo or să ajungem. Și chiar dacă schimbi ceva, oricum e degeaba.

Un fatalism destructiv pe care nu l-am mai întâlnit demult și care m-a întristat, o resemnare într-un viitor sumbru plin de neputință.

Mi-ar plăcea ca cei care spun asta să înțeleagă că nu contează cât de mari sunt șansele de eșec cât timp există chiar și cele mai mici șanse de reușită. Că trebuie să îți propui scopuri imposibile dacă vrei să ajungi oriunde, că dacă eșuezi până la urmă totul este justificat de faptul că ai încercat, că ai făcut ceva în loc să stai degeaba și că te-ai simțit bine făcând asta.

Mi-ar plăcea ca cei care spun asta să înțeleagă că a face ceva, orice și oricât de mic, este motorul care împinge lucrurile înainte, iar acest “oricum nu…” are valoare adăugată nulă.

27 Responses to “Oricum nu… și chiar dacă, tot degeaba”

  1. […] Oricum nu… și chiar dacă, tot degeaba […]

  2. Unul dintre primele lucruri pe care le-am remarcat in state a fost cultura lui “daca vrei, poti”, “aim high”, “nimic nu e imposibil”. In Romania ni se ucid din start pornirile de genul asta… E suficient sa vezi diferenta dintre felul in care isi trateaza copii parintii romani (“nu pune mana”, “stai la locul tau”, “n-ai voie”) si felul in care sunt tratati copiii in alte culturi – lasati sa experimenteze, sa incerce, sa faca prostii, sa se joace pe podea, etc. Si iti vei imagina cu usurinta cum vor ajunge acei copii cand devin adulti.

  3. Tio says:

    Atunci hau sa facem ceva. Impreuna. O colaborare pentru schimbare. Sa incepem cu cei care au ajuns deja la capatul drumului.

  4. Luciana says:

    “It’s impossible, that’s sure. So let’s start working.”
    (Philippe Petit)

  5. Cristi says:

    Adevărat, însă vezi că şi afirmaţiile de genul “atitudine foarte particulară României” se încadrează fix în acelaşi trend. Nu suntem unici nici măcar la capitolul acesta, atitudinea asta resemnată, de gardă jos, e caracteristică (mai) tuturor statelor (mai mult sau mai puţin) sărace, în special celor care au avut parte de un regim opresiv. Am auzit vorbind la fel despre ţara lor bulgari, ucrainieni, ruşi (fraţi socialişti..), însă şi mexicani, kenieni, indieni.

    La întrebarea foarte probabilă “da’ ce, cu ăştia ne comparăm?” răspund din start foarte sincer: da, şi cu ei. Întâi cu ei. Nu putem fi Germania, Japonia sau UK, nu avem fundaţia lor istorică, nu avem “tradiţie la succes” 🙂 Însă, cu paşi foarte mici, construim câte puţin şi trebuie apreciat şi asta.

  6. Vivi says:

    @Cristi: ai dreptate și probabil atitudinea asta nu e unică. Încerc să nu cad în capcana blamării României doar de dragul de a face asta. Înțeleg și că există explicații despre de ce lucrurile stau așa.

    Însă unică sau nu, explicabilă sau nu, problema este reală iar faptul că am identificat-o și definit-o clar este, pentru mine, primul pas în a mă gândi cum poate fi rezolvată.

    Până la urmă ăsta e un blog despre ce realizez eu în fiecare zi, nu o sursă de adevăr absolut. 🙂

  7. Cristi says:

    @Vivi Nu era în intenţia mea să critic ceva sau să te trag de urechi în vreun sens, din contră, mi se pare absolut lăudabil faptul că îţi pasă de ce se întâmplă acolo, mai ales plecat fiind. Plus că ştiu ce înseamnă să locuieşti afară şi să simţi micile diferenţe 🙂 Îţi vine să uiţi foarte repede că nu eşti de-al lor 🙂

  8. Man, pe mine m-ai convins.

    Sau ma rog, ai contribuit la ultimul push de care aveam nevoie ca sa .. move forward, so…. continua sa predici, ca nu o faci chiar in desert ;-]

  9. Liviu says:

    Vivi, atitudinea asta “Oricum, nu…” se combate foarte usor: “Ok, voi reusi fara tine. Hai la revedere!” (suna foarte american am impresia) si-i intorci spatele. Daca oamenii nu vor sa coopereze mi se pare fair sa-i excluzi de la un posibil profit / rezultat bun.
    Oricum, pe cazul general doar 5% din cei carora le expui o idee vor fi cat de cat interesati sau dornici sa participe…

    Initiativa inseamna sa ai si rabdare (si putin noroc) ca ceea ce vrei tu sa prinda si sa creeze un efect de domino, ca o mica schimbare sa se propage…

    Concluzie: incercand in continuu, la un moment dat lucrurile incep sa se miste; trebuie rabdare si sa tot furnizezi idei noi de schimbare.

  10. Vivi says:

    @Liviu: nu îmi e clar dacă îți dai cu părerea generic sau încerci să îmi dai sfaturi despre cum să abordez eu problema. 🙂

  11. Cred ca e o tendinta pe care o vezi in general in comunitatile si tarile sarace, sau mai ales cele care au avut de suferit in urma unor conduceri dictatoriale care distrug intodeauna increderea de sine.

    Dar la romani vedem asta mai clar pentru ca…. aici traim. Cum corectezi asta? Daca poti sa corectezi? Cred ca pleaca din fiecare dintre noi, dar e nevoie si de o anumita masa critica pentru ca atitudinea individuala sa faca diferenta. Eu zic ca suntem inca departe de acest moment.

  12. roxana says:

    Ti-am tot analizat site-ul si crede-ma ca ma facusei sa ma indragostesc de tine si sa zic ca esti ultimul barbat de pe planeta dar m-ai dezamagit cu acest grafic si cum “critici” romanii.E adevarat ca romanii au foarte multe de schimbat, enorm de multe.
    Tu esti tot roman, si esti la fel ca toti.Critici tara in care te-ai nascut dar nu faci nimic concret pentru tara.Traiesti in alta tara si iti este bine si apoi vii si critici romanii.Bravo!
    Sunt de acord cu tot ce a scris Cristi.Sa stii ca mentalitatea celor de varsta mea a inceput sa se schimbe,sau asa imi place mie sa cred, a inceput lumea sa mai iasa in alte tari si vada cum stau lucrurile.Eu iubesc romanii si as dori sa se schimbe multe, dar eu fac atat cat imi sta mie in putere, adica sa fiu un cetatean civilizat si educat.Eu consider ca romanii,asa cum se comporta ei, sunt doar o consecinta e sistemului, a greutatilor prin care a trecut tara.
    Eu om care nu are o inteligenta ca a ta, poate fi din start pierdut intr-o astfel de tara, unde multi sunt dati afara din cauza ca se inchid firme sau fabrici, si care ar munci dar nu prea gasesc unde… in alte tari ti se ofera mai multe sanse, la sansele care sunt aici …normal ca iti vine sa te porti ca porcu , de refulare, si nu ca un om civilizat.
    Va veni si vremea cand o va duce si Romania mai bine, dar mai este ceva de asteptat.Eu iti zic doar ca nu ar trebui sa judeci romanii sau sa ii consideri pe toti niste dezinteresati sau mai stiu eu cum…pentru ca eu cunosc foarte multe persoane descurcarete si disciplinate si educate si civiliate si cum mai vrei tu sa zici.

  13. Vivi says:

    @roxana: eu aș zice că am făcut și fac destul de multe lucruri concrete pentru România, mai multe decât mulți mulți alții.

    Îmi pare rău că te-am dezamăgit și că din cauza mea ți-ai pierdut speranța în bărbatul ideal. 🙂

  14. Alex says:

    OK, si acum ca am stabilit asta … now what?
    Cum mergem mai departe? (invitatie la a continua discutia face 2 face)

  15. Luciana says:

    @Roxana: foarte de acord cu ce zici tu acolo, si eu cunosc romani (care traiesc in .ro) descurcareti, capabili si carora le pasa de ce se intampla. Pe de alta parte, Vivi a exprimat (doar) parerea LUI. Probabil ca asa sunt cei cu care a avut el de-a face in excursia aceasta sau cel putin, asa i-a perceput el intr-un anumit context, o anumita stare de spirit, etc. Cine stie ? La urma urmei, fiecare cu realitatea si cu parerile lui.

    Sa inteleg ca si tie ti s-a destramat mitul cu “ultimul barbat de pe planeta”, nu ? Uf, si aici iti dau dreptate.. 🙂

  16. Vivi says:

    Btw, departe de mine de a generaliza la toată lumea. Evident că există și excepții. Însă mulți de care m-am lovit eu sunt ca mai sus. Mă bucur dacă majoritatea de care vă loviți voi nu e așa, înseamnă că greșesc și m-am întâlnit eu fix cu cei care nu trebuie. 🙂

    @Alex: dacă invitația ta e deschisă pentru toți cei care comentează, atunci have fun. Dacă era pentru mine, atunci poate o discuție face to monitor to face, că nu mai sunt în București. 🙂

  17. Tio says:

    Vivi e OK. Altfel si-ar cheltui dolarii in alte limbi. A critica e firesc, face parte din proces. Daca nu ai nimic de criticat nu ai nimic de schimbat.
    Eu am o propunere:”netroots”. Nu ar fi imposibil. Tehnologia exista.
    Naiv?
    Dar asta presupune colaborare, colaborare pentru Romania…. si macar 2 romani care sint de acord despre ceva 😉

  18. NeaCaisa says:

    Foarte reusit paragraful doi! Rezuma perfect un state of mind-ul neaos. Ce poti sa faci – lehamitea e doar consecinta logica cand vezi lucrurile pe care le vezi in Ro.

    Dar in continuare eu vad altfel lucrurile. La modul ca nu trebuie sa incerci neaparat imposibilul, sa fii naiv/visator si sa vrei sa munti muntii de loc. E o miscare colectiva in care daca toti ar un pic mai putin marlani/smecheri/etc decat sunt, ar iesi curcubeul pana la urma. Adica tot ce tre sa faci e sa iti vezi de patratica ta si sa speri ca si ceilalti vor face la fel. Dar cand altii se pisa pe patratzica ta, ajungi la si mai romanescul: plm…

    E o chestie de sistem. In Uk si probabil in tot vestul, respecti pentru ca stii ca esti respectat. Cand aici se produce fractura, n’ai decat sa te intorci in cochilia ta. Te linistesti cu visele de a schimba societatea.

  19. Let’s face it! Civilizatia, cel putin in Canada, ca sa vorbesc la obiect, se tine din amenzi. Amenda pentru ca nu iti strangi dupa caine cand isi face nevoile pe trotuar, amenda pentru ca arunci pachetul gol de la tigari in alt loc decat cosul de gunoi si asa mai departe. Nu cred ca exista om in lumea asta civilizat fara nicio constrangere.
    Noi, romanii, avem defecte si calitati ca oricare de pe planeta. Nu are rost sa ne batem cu pumnul in piept ca suntem mai destepti decat americanii (vad destule discutii in sensul asta pe blogurile romanesti si-mi starnesc un profund dezgust) si in acelasi timp nu-mi place cand ne infieram singuri cum ca suntem necivilizati.
    @NeaCaisa definesti perfect mentalitatea romaneasca, prin acel “respecti pentru ca stii ca esti respectat”. Trebuie sa respecti ca sa fii respectat. Respectul este cel ce cauzeaza civilizatia si nu invers.

  20. robert says:

    nu cred ca trebuie generalizat.. uite un caz concret in care romani.. oameni simpli, au dat dovada de calitati care nu cred ca le-ai fi asociat cu Romania: “ea-mi zambeste si spune: de la noi, de la fetele de la bucatarie, sa puneti Dumneavoastra in cont la Erika 50 lei din partea noastra.” – extras de pe blogul lui Cabral, cu referire la campania pentru ajutarea unui copil, Erika Josian

  21. Bogdan says:

    Vivi, asa e 🙂
    Dar spre deosebire de acum citiva ani, sunt mai multi cei ce incep sa impinga lucrurile. Cel putin asa vad eu.

  22. a&m says:

    un shift de mentalitate ar trebui sa vina de undeva din afara, pentru ca la nivel atat de profund (si cand este atat de generalizata) nu se mai produc modificari fara un impuls din exterior…

    nu mai stiu cu cine ma certam pe undeva, spunand (eu) ca asemenea modificari nu vin decat pe o singura cale: aduse (si induse) de un lider carismatic, inatacabil din punct de vedere al trecutului, acceptat de o mare majoritate a populatiei, credibil, iubit, care sa improspateze aerul infectat pe care il respiram, care sa aduca o nota de optimism, de curaj, etc.

    uite, ma hazardez sa spun si un nume: momentan, eu il vad capabil de asa ceva doar pe Theodor Paleologu, dar asta peste vreo 10, 15 ani.

  23. Razvan says:

    “Mi-ar plăcea ca cei care spun asta să înțeleagă că a face ceva, orice și oricât de mic, este motorul care împinge lucrurile înainte, iar acest “oricum nu…” are valoare adăugată nulă.”

    Cat de adevarat si de bine zis!

  24. […] spre mine. La români, asta-i regulă de pe vremea lui Caragiale. Si să ne reamintim de graficul ăsta, dacă tot suntem […]

  25. alexandra says:

    Cred ca asta e provocarea noastra; sa ii facem pe ceilalti sa creada in ceea ce credem noi cu desavarsire, sa depasim bariera conservatoare si profund amprentata in ADN-ul nostru si sa vedem lucrurile din mai multe perspective. Cei care cred ca pot sa reuseasca fac tot ce le sta in putinta oricum, celorlalti le doresc doar putin mai multa deschidere!

  26. ion says:

    ete na…unii in loc sa-si schimbe atitudinea, se consoleaza ca si in alte tari se intampla asta… masã de manevrã?

Leave a Reply