De sărbători mi-am făcut o varză călită cu cârnați de nu se poate. Am experimentat un pic și varza am început-o cu un pic de ceapă călită, niște ciuperci, morcovi și gogoșar, plus o lămâie stoarsă, foi de dafin și cimbru. A ieșit o nebunie, mai ales cu mărarul adăugat la final.
La mulți ani tuturor!
Context
Știți deja că am tot fost enervat despre starea proastă a relațiilor cu publicul de la consulatul României din New York. Enervat și decis să fac ceva, am trimis o plângere direct la Ministerul De Externe.
În plângere am subliniat că funcționarii publici de la consulat sunt foarte agresivi, se poartă cu oamenii ca niște gunoaie, și de aceea sunt îngrijorat pentru sănătatea lor (că trăiesc într-o stare continuă de agitație și agresivitate). De aceea am cerut să văd dacă se poate ca acești funcționari să fie înscriși la un program de relații cu publicul, lucru care ar beneficia atât cetățenii cât și funcționarii. 🙂
Ce s-a întămplat
Lucru poate puțin știut este că aproape orice instituție de stat este obligată prin lege să răspundă la petiții în termen de maxim 30 de zile. Așa că ce a făcut Ministerul De Externe a fost să trimită plângerea mea la consulatul de la New York.
Cum știu asta? Pentru că am fost invitat de către consulul general de la New York să stăm de vorbă dacă am timp, când am eu timp, iar dacă nu pot mi-a fost dat numărul lui personal de telefon ca să îl sun să îmi spun of-ul. 🙂 Cu alte cuvinte, plângerea asta a avut cel puțin un efect, acela de a face consulatul să mă asculte.
Întâlnirea de la consulat
Nu puteam să ratez o astfel de ocazie. Dacă tot am intrat în horă, măcar să jucăm, că după așa plângere oricum m-am pus bine cu tanti de la ghișeu. 🙂
M-am dus la consulat. Marian Parjol, consulul general, s-a dovedit a fi un domn foarte de treabă. Mi-a povestit un pic despre trecutul lui, a fost ceva prin Constanța, apoi ambasador în Nigeria, apoi a venit pe aici prin NY.
Overall mi s-a părut un tip extrem de onest și foarte răbdător, deschis și de treabă. Din discuția cu dânsul am tras următoarele concluzii:
Concluzia?
Concluzia e cam în coadă de pește. Consulul a auzit clar și tare petiția mea, dar nu îmi este clar ce o să facă în legătură cu asta. Am plecat cu o singură promisiune concretă, că în raportul anual de activitate va adăuga sugestia mea cu cursurile de relații cu publicul, dar am fost asigurat că probabil nici măcar asta nu va avea efect. 🙂
Așa că m-am hotărât să mă duc câteva ore o dată la o lună sau două și să stau în consulat să ascult ce se întâmplă, să văd dacă doamnele de la ghișeu continuă să se poarte urât, altfel petițiile vor continua să apară. 🙂 C’așa’i în tenis.
Azi am ajuns din nou în locul meu favorit, consulatul României.
Tipul de la ghișeu îi dă doamnei niște acte, avea nevoie de trei foi notarizate. Doamna le ia, se uită pe ele, ceva nu era în neregulă cu două, lipsea whatever. Băiatul zice
– Okay, poate puteți să o notarizați măcar pe aia care este în regulă.
– Nu, nu îți mai notarizez nimic.
– Doamnă, vă rog frumos, nu pot veni săptămâna viitoare, încep chimoterapie, nu mai pot veni…
– Nu, azi nu e program cu publicul, nu îți notarizez nimic.
– Doamnă, mai devreme ați spus că mă ajutați, mi-ați dat să completez…
– Program cu publicul este Luni, Marți și Joi. Vino atunci.
Ce bine că e un geam între mine și doamnele de la ghișeu, înseamnă că nu pot să mă scuipe în față.
E drept că dacă știi să le manipulezi, le poți face să te ajute. Dacă știi să fii calm, zâmbitor, să vorbești respectuos, să nu te enervezi deloc, să accepți superioritatea lor și să le arăți că au putere asupra ta și tu ești doar un umil cerșetor, te vor ajuta.
Dar e umilitor ceea ce se întâmplă. E umilitor faptul că imediat cum le enervezi te tratează ca un căcat. E umilitor faptul că dacă nu înțelegi ceva se enervează, se acresc și te insultă. E umilitor că dacă nu intri în tiparele lor despre cum ar trebui să te comporți în fața autorității lor, mai au puțin și te scuipă.
Știe cineva unde pot face o plângere oficială împotriva serviciilor consulatului Român la New York?
This is how we roll!