Archive for August, 2009

Consulatul Românesc, reguli de supraviețuire

Tuesday, August 25th, 2009

A merge la consulatul românesc e cam ca la dentist. Sunt emoționat înainte și mi-e un pic frică, sunt convins că o să doară și că dacă nu sunt atent o să se lase cu țipete.

Însă de fiecare dată când mă duc îl înțeleg un pic mai bine, așa că m-am gândit să public câteva sfaturi pentru cei care, ca și mine, încearcă să nu se enerveze pe această bucată de pământ românesc din America.

1. Tipăriți formularele de care aveți nevoie de acasă.
Economisiți o oră de stat la coadă doar ca să vi se dea formularele (nu sunt disponibile de partea asta a ghișeului), pentru ca după ce le completați să stați din nou la aceeași coadă. Am întrebat de ce, mi s-a spus că sunt prea multe tipuri de formulare. :-) Nu, nici măcar cele mai comune nu sunt disponibile.

2. Scrieți cu pix negru.
Asta e tricky, sunt și pixuri albastre prin consulat ca să deruteze amatorii (mersul la consulat e doar pentru profesioniști)! :-) Tanti de la ghișeu a început să țipe la un bătrânel care a făcut această greșală pentru a doua oară, săracul și-a cerut scuze, ce să facă… A recompletat cu negru, și a mai stat o tură la coadă.

3. Veniți cu cel puțin trei ore înainte de terminarea programului.
Nu vă lăsați pe ultima sută de metri. Acum ceva vreme când s-a apropiat ora închiderii programului doamnele au anunțat că nu contează cine e înăuntru, pe ele nu le interesează, se închide. Chiar și pentru bătrânica care venise din Washington special pentru consulat și aștepta deja de o oră. De atunci n-am mai fost aproape de închiderea programului, poate între timp s-a schimbat.

4. Uitati-va pe site cat e taxa care trebuie plătită si veniţi cu cash. Consulatul nu accepta card-uri. Dacă nu aveţi cash, e un HBC pe 39th cu 3rd avenue. E aproape, dar dacă ajungeti la ghiseu si nu aveţi banii, s-ar putea sa fiti nevoiţi sa mai daţi o tura la coada. :-)

Cam atât. În rest baftă, sper să o nimeriți pe tanti aia mai tânără care e mai amabilă la ghișeu, de restul mie mi-e cam frică. :-) Dacă se răstesc la bătrânei, eu ce șansă am? :-)

Cetățeni, gândiți!

Sunday, August 16th, 2009

Nu, n-am văzut afișul. Pentru că nu l-a scris nimeni.

Grav nu este că politicienii încearcă să păcălească poporul, grav este că reușesc, cu promisiuni fără fond și iraționale pe care poporul le înghite, cu speranță, ca prostul.

Din păcate, în politica românească ulciorul merge de foarte multe ori la apă.

Ne lipsește cultura punerii de întrebări, obișnuiți probabil de comunism să nu chestionăm puterea și să nu încercăm să înțelegem nimic.

Acuma ziceți și voi, dacă se poate, este vina lor că încearcă și reușesc? Sau este vina poporului care crede și nu cercetează, care cu un aer bovin ascultă balivernele oricui spune “o să vă dăm 50% în plus la salarii, o să curgă lapte și miere” fără să se întrebe “dar oare are vreun sens”?

Nu sunt fatalist. Trebuie să schimbăm asta și cred că este posibil. Trebuie să începem să punem întrebări și ne educăm unii pe alții să facem ceva, să ne informăm, să chestionăm politicienii și să încercăm să înțelegem ceea ce se întâmplă.

Cetățeni, gândiți! Niciodată nu e prea târziu ca cineva să scrie afișul.

Muzică românească, nouă și bună

Friday, August 14th, 2009

Cam pe când plecam eu din România îmi plăceau destul de mult Urma, Kumm, Luna Amară.

Azi la un concert Yeasayer (pe care vi-i recomand cu căldură) un prieten m-a întrebat cam cum arată muzica românească bună din ziua de azi, dacă există o scenă de muzică alternativă cu muzică cât de cât de calitate… și n-am știu ce să îi spun.

Un prieten mi-a spus de Grimus care sună destul de bine. Dar de alții nu mai știu.

Îmi poate recomanda cineva muzică românească produsă în ultimii câțiva ani care să sune cam ca cei pe care i-am pomenit aici?

Roșie ca focul, să-i surâdă norocul

Tuesday, August 11th, 2009

De vreo lună mi-am luat bicicletă și este unul din cele mai bune idei pe care le-am avut anul ăsta. :-) Am început să redescopăr Manhattan-ul și New York-ul în general, am ajuns în locuri în care poate nu aș fi ajuns niciodată.

Am descoperit străzi ascunse, toată partea de vest a Manhattan-ului unde calea de biciclete merge până la un pod pe care poți să îl treci, am descoperit că la 1am nu e nimeni pe Manhattan Bridge și că a fi acolo la ora aia este un sentiment foarte tare.

Îmi place și vă recomand cu căldură, este valabil pentru orice oraș, când am văzut Lausanne-ul sau Kyoto de pe bicicletă la fel de tare mi-au plăcut.

Hai noroc și să știți că nu m-am lăsat de blogging. :-) Iar pe twitter nu mă mut (chiar dacă oi mai posta și acolo din an în paște), îmi place să scriu gânduri cu substanță, nu doar sound bites.