Archive for April, 2009

Chinatown, NYC, 2009

Tuesday, April 28th, 2009

O zi cu ceață la mare

Wednesday, April 22nd, 2009

Poate mi se pare mie, dar e ceva misterios și magic în fotografia făcută pe film.

Poate e legat de sentimentul de definitiv al hârtiei fotografice, într-un fel ciudat mă simt atașat de fotografiile pe film pe care le fac din când în când oricât de greșite ar fi, ca asta de mai sus care habar nu am de ce a ieșit mov.

O fotografie pe care am făcut-o acum vreo trei săptămâni la ocean, într-o zi cu ceață, care îmi face o poftă teribilă să îmi cumpăr un aparat cu film în loc să tot împrumut de la prieteni. :-)

She probably thinks she’s special

Tuesday, April 21st, 2009

De sărbători

Monday, April 20th, 2009

Am făcut-o și pe-asta, am fost la Carnegie Hall

Thursday, April 16th, 2009

Am ajuns aseară și la celebrul Carnegie Hall, pentru întâia oară (după ce acum vreo lună am fost la operă la The Met, tot pentru prima oară :-) ).

A fost concertul YouTube, o orchestră de muzicieni foarte diverși din toată lumea, selectată în urma audițiilor prin YouTube. Vorba unuia dintre ei, ar fi putut să facă YouTube Basketball Team dar au ales muzica clasică. :-) That’s something.

A fost foarte interesant, a fost și un român de-al nostru, a fost și un DJ, au fost câteva chestii foarte neobișnuite (cred) pentru concerte de muzică clasică și pentru orchestre. Uite un clip cu tipul care era DJ (da, n-am avut cele mai bune locuri din sală :-) ).

Uneori e bine să îmi amintesc că stau într-un oraș unde se întâmplă lucruri fantastice și pentru prima oară, unde pot să fiu primul le vede, trăiește, simte, în săli și arene cunoscute și respectate în toată lumea.

Uneori e ușor să uit asta și să intre totul în rutină și în … normal.

Întrebare despre un cuptor

Wednesday, April 15th, 2009

Scriam acum multă vreme despre cum am descoperit eu abia în America cuptoarele cu temperatură reglabilă. :-)

Well, în diverse discuții subiectul ăsta revine și recent ne-a lovit o curiozitate cruntă: cum funcționează cuptoarele din România care nu au butoane cu temperatură reglabilă?

Mă refer la cuptoare ca ăsta din poză (cuptorul bunicii mele):

Cuptor

Știe cineva dacă butonul de la cuptor este un control naiv numai și numai al fluxului de gaz, sau dacă este un control inteligent care, deși nu oferă utilizatorului posibilitatea de a vedea temperatura, are totuși un termostat intern și reglează fluxul bazat pe acest termostat?

[update] Mă interesează cuptoarele românești relativ recente, nu principiul în general. Mă interesează dacă încă mai sunt construite ca pe vremuri sau sunt cu termostat dar fără indicator de temperatură [/update]

Am căutat online un manual de aragaz românesc dar, nu foarte surprinzător, nu am găsit. :-)

Are cineva un astfel de manual de funționare (dacă are scheme interne cu atât mai bine) să ne lămurească și pe noi?

Noi să fim sănătoși

Wednesday, April 8th, 2009

În Noiembrie 2008 scriam despre cum singura mâzgălitură de pe ditamai simbolul turistic din New York, Brooklyn Bridge, era un adorabil “pisicuțu’ te iubește”, scris de vreun cocalar român rătăcit în America.

Șase luni mai târziu, ajuns din nou pe Brooklyn Bridge, constat cu tristețe că nimeni nu spală podul, că într-adevăr nimeni altcineva nu îl mâzgălește, iar inscriția românului nostru mândru și cocalar rămâne în continuare singurul semn de pe întreg podul. :-(

Ca român, mă simt cam prost. Mă bate gândul să pun mâna în weekend pe o perie și să curăț rușinea. :-( Vă țin la curent.

Primăvara de după gratii

Monday, April 6th, 2009

Azi a fost o zi fantastic de caldă, prima zi reală de primăvară, prima zi cu lume multă în parc, copaci care stau să înverzească și flori ici și colo.

Poate cu primăvara asta îmi revin și eu din apatia cu care mă lupt după venirea din vacanță.

Și încă o fotografie, făcută prin niște ochelari de soare. :-)

Mă întorc în România, intru în politică

Wednesday, April 1st, 2009

M-am gândit mult și în sfârșit m-am hotărât să îmi urmăresc visul de o viață: mă fac politician.

Este singura modalitate de a schimba cu adevărat România și cineva trebuie să se sacrifice.

A venit vremea să renunț la cariera asta temporară de programator și să îmi urmez chemarea, ceea ce simt cu adevărat că mi-a fost scris, destinul mă cheamă, vreau să mă implic în politică și să încerc să candidez la președenție.

Dacă nu acum atunci când, dacă nu eu atunci cine, daca nu în România atunci unde?

Voi publica platforma mea program curând, în principal axată pe bani mai mulți pentru pensionari, mărirea salariilor profesorilor și eliminarea corupției. A, și internet gratis pentru toată lumea pe perioada campaniei.

Voi fi senatorul vostru, la dispozitia voastră. Mă votați, nu-i așa?

[update] Ca să fie clar, pentru posteritate, este o glumă de 1 Aprilie. :-)